Cum îi citim azi pe Părinți?
M-am întrebat adeseori ce se poate face pentru ca marii autori creștini ai primelor secole să fie citiți în afara zonei specialiștilor. Astăzi sîntem beneficiarii unei fabuloase erudiții care, de peste un secol, oferă ediții critice, traduceri, comentarii ale textelor acestor autori, în marea lor parte cinstiți ca „Părinți ai Bisericii“. Știm acum mai multe despre ei decît s-a știut în oricare altă epocă. O parte dintre textele lor, rămase în manuscrise și de mult uitate, stau în zilele noastre în ediții somptuoase pe rafturile marilor biblioteci sau în librăriile specializate. Și totuși, în plin avînt al studiilor, acest tezaur riscă să devină materie de studiu pentru foarte puțini. Chiar și în Bisericile care se revendică de la marea tradiție a Părinților. Chiar și aici, unde există conștiința importanței lor, Părinții au parte de multe ori de un tratament solemn, care menține distanța.
Mi se poate spune că distanța e inevitabilă, pentru că este vorba, totuși, despre o istorie îndepărtată, că textele nu mai corespund așteptărilor de astăzi, că retorica lor nu este pe gustul modernilor, că problemele lor nu mai sînt ale noastre, în fine, că îți trebuie o pasiune de arheolog și o răbdare de arhivar pentru a le parcurge integral și a extrage, eventual, ceva pentru zilele noastre. Nu discut justețea acestor obiecții. Le iau ca pe un simptom care se manifestă și la cei care ar trebui să-i citească pe Părinți. Ceea ce mi se pare însă esențial este găsirea unor soluții care să îi facă atractivi, fără să le denatureze mizele și să le niveleze înălțimea. Cu singura excepție, probabil, a Confesiunilor lui Augustin, a căror uluitoare „modernitate“ le salvează de trecerea timpului, celelalte texte ale Antichității creștine așteaptă să fie relansate către publicul larg, căruia i-au și fost, de fapt, în marea lor parte, dedicate.
Una dintre variante îmi pare a fi ilustrată de antologia din Sfîntul Ioan Gură de Aur îngrijită de patristicianul Guillaume Bady: Trop occupé pour t’occuper de ta vie? Le guide au quotidien d’un Père de l’Eglise (Cerf, 2015). E o selecție ingenios articulată din imensa operă a unuia dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii, cu o artă oratorică atît de înaltă încît urmașii i-au atribuit un supranume: Hrisostom / Gură de Aur. Guillaume Bady a ales să decupeze fragmente care pun în lumină insolitul, caracterul nonconformist, înțelepciunea paradoxală, lecțiile puternice de viață, ardoarea pentru Dumnezeu, finețea umană, intransigența și sacrificiul de sine, în fine, un personaj care se adresa direct oamenilor din vremea sa și care, prin elocință și inteligența inimii, poate fi adeseori „mai modern decît modernii“. Astfel, în fața rezistenței la lecturi integrale, florilegiul devine soluția cea mai la îndemînă, nu neapărat în sensul „celor mai frumoase pagini“ sau al textelor pilduitoare, ci al unui profil condensat, care să trezească elegant și cu discernămînt gustul pentru autor.
O altă propunere vine tot din spațiul francez (un paradox al laicității, între atîtea altele!). Le Figaro și Presses de la Renaissance au propus, în ultimii ani, o serie de CD-uri dedicate marilor figuri ale spiritualității creștine, de fapt, o superbă colecție de „profiluri“, cu mici antologii, în lectura marelui actor Michael Lonsdale. Nimic de mirare în promovarea unor figuri occidentale mai familiare, dar printre cei pe care Le Figaro i-a ales se află și Sfîntul Grigore din Nazianz, cu poemele sale și cu un fragment din faimoasa cuvîntare despre Duhul Sfînt… Iar dacă nici vocea lui Michael Lonsdale nu convinge, atunci să ne încredem măcar în gustul lui Jean d’Ormesson. Iată ce alegea să evoce în Călăuza rătăciților, apărută în românește în traducerea lui Cristian Preda (Baroque Books &Arts, 2017): „O, Tu, cel de dincolo de orice, / Ce nume să-ți dăm? / Ce imn să-ți cîntăm? / Nu există cuvînt care să te exprime. / Ce minte te va putea înțelege? / Ești dincolo de orice înțelegere. / Doar tu ești indicibil / Căci tot ce se spune a ieșit din tine. / Doar tu ești incognoscibil / Căci toată cunoașterea vine de la tine.“ O rugăciune a Sfîntului Grigore din Nazianz.
