Cum îi citim azi pe Părinți?

Publicat în Dilema Veche nr. 748 din 21-27 iunie 2018
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

M-am întrebat adeseori ce se poate face pentru ca marii autori creștini ai primelor secole să fie citiți în afara zonei specialiștilor. Astăzi sîntem beneficiarii unei fabuloase erudiții care, de peste un secol, oferă ediții critice, traduceri, comentarii ale textelor acestor autori, în marea lor parte cinstiți ca „Părinți ai Bisericii“. Știm acum mai multe despre ei decît s-a știut în oricare altă epocă. O parte dintre textele lor, rămase în manuscrise și de mult uitate, stau în zilele noastre în ediții somptuoase pe rafturile marilor biblioteci sau în librăriile specializate. Și totuși, în plin avînt al studiilor, acest tezaur riscă să devină materie de studiu pentru foarte puțini. Chiar și în Bisericile care se revendică de la marea tradiție a Părinților. Chiar și aici, unde există conștiința importanței lor, Părinții au parte de multe ori de un tratament solemn, care menține distanța.

Mi se poate spune că distanța e inevitabilă, pentru că este vorba, totuși, despre o istorie îndepărtată, că textele nu mai corespund așteptărilor de astăzi, că retorica lor nu este pe gustul modernilor, că problemele lor nu mai sînt ale noastre, în fine, că îți trebuie o pasiune de arheolog și o răbdare de arhivar pentru a le parcurge integral și a extrage, eventual, ceva pentru zilele noastre. Nu discut justețea acestor obiecții. Le iau ca pe un simptom care se manifestă și la cei care ar trebui să-i citească pe Părinți. Ceea ce mi se pare însă esențial este găsirea unor soluții care să îi facă atractivi, fără să le denatureze mizele și să le niveleze înălțimea. Cu singura excepție, probabil, a Confesiunilor lui Augustin, a căror uluitoare „modernitate“ le salvează de trecerea timpului, celelalte texte ale Antichității creștine așteaptă să fie relansate către publicul larg, căruia i-au și fost, de fapt, în marea lor parte, dedicate.

Una dintre variante îmi pare a fi ilustrată de antologia din Sfîntul Ioan Gură de Aur îngrijită de patristicianul Guillaume Bady: Trop occupé pour t’occuper de ta vie? Le guide au quotidien d’un Père de l’Eglise (Cerf, 2015). E o selecție ingenios articulată din imensa operă a unuia dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii, cu o artă oratorică atît de înaltă încît urmașii i-au atribuit un supranume: Hrisostom / Gură de Aur. Guillaume Bady a ales să decupeze fragmente care pun în lumină insolitul, caracterul nonconformist, înțelepciunea paradoxală, lecțiile puternice de viață, ardoarea pentru Dumnezeu, finețea umană, intransigența și sacrificiul de sine, în fine, un personaj care se adresa direct oamenilor din vremea sa și care, prin elocință și inteligența inimii, poate fi adeseori „mai modern decît modernii“. Astfel, în fața rezistenței la lecturi integrale, florilegiul devine soluția cea mai la îndemînă, nu neapărat în sensul „celor mai frumoase pagini“ sau al textelor pilduitoare, ci al unui profil condensat, care să trezească elegant și cu discernămînt gustul pentru autor.

O altă propunere vine tot din spațiul francez (un paradox al laicității, între atîtea altele!). Le Figaro și Presses de la Renaissance au propus, în ultimii ani, o serie de CD-uri dedicate marilor figuri ale spiritualității creștine, de fapt, o superbă colecție de „profiluri“, cu mici antologii, în lectura marelui actor Michael Lonsdale. Nimic de mirare în promovarea unor figuri occidentale mai familiare, dar printre cei pe care Le Figaro i-a ales se află și Sfîntul Grigore din Nazianz, cu poemele sale și cu un fragment din faimoasa cuvîntare despre Duhul Sfînt… Iar dacă nici vocea lui Michael Lonsdale nu convinge, atunci să ne încredem măcar în gustul lui Jean d’Ormesson. Iată ce alegea să evoce în Călăuza rătăciților, apărută în românește în traducerea lui Cristian Preda (Baroque Books &Arts, 2017): „O, Tu, cel de dincolo de orice, / Ce nume să-ți dăm? / Ce imn să-ți cîntăm? / Nu există cuvînt care să te exprime. / Ce minte te va putea înțelege? / Ești dincolo de orice înțelegere. / Doar tu ești indicibil / Căci tot ce se spune a ieșit din tine. / Doar tu ești incognoscibil / Căci toată cunoașterea vine de la tine.“ O rugăciune a Sfîntului Grigore din Nazianz.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.