PE CE LUME TRĂIM

O încercare xenofobă de a rescrie istoria.

Ironic e că, în 26 de ani, PNL nu a fost niciodată într-o situație mai bună. Deși toate sondajele dau PSD ca prim partid al țării, principalul subiect de discuție a fost PNL în toată această săptămînă.

Da, despre Oettinger era vorbă săptămîna trecută. Despre cum o va înlocui el pe Kristalina Georgieva în structura Comisiei Juncker, adică va trece de la Economie Digitală la Buget și Resurse Umane.

România a primit din partea Comisiei Europene o atenționare de infringement în ce privește procentul de 51% de produse provenite de pe lanțul scurt de aprovizionare.

E explicabil că mulți oameni sînt speriați. Pe de altă parte, simt o exagerare în toată povestea asta. Și sînt dezamăgit de felul în care presa americană și-a făcut treaba în campania electorală și mai ales acum.

Un bizar schimb de replici între Liviu Dragnea și Dacian Cioloș a pus pe agendă o dis­cuție despre corectitudinea alegerilor.

Martin Selmayr, acest avocat neamț de 42 de ani, a ajuns, în numai zece ani, chief of staff al președintelui, din simplu purtător de cuvînt al unui comisar oarecare.

Rîsetele și glumele s-au transformat în anxietate, frică și șoc. Nu se poate, nu pot să cred! O fată de la masa vecină face atac de panică. Alții plîng sau țipă.

Republica Moldova este prea dependentă de economiile europene și de finanțarea FMI pentru a putea acum să o rupă cu Occidentul. Iar Rusia, prea săracă pentru a susține Moldova.

Ministrul Thomas de Maizière a adaugat că reţeaua Adevărata Religie „răspîndeşte, cu Coranul în mînă, mesaje încărcate de ură şi ideologii care contravin ordinii constituţionale“ şi că astfel „sînt radicalizaţi tineri cu tot felul de teorii ale conspiraţiei“.

Dumnezeul democrației, poporul, ni l-a dat pe Trump. Ce facem noi? – și cînd spun „noi“, mă gîndesc la România.

Nu vom avea referendum în ziua alegerilor, asta știm deja. Dar e o victorie a nimănui. Cînd va veni și ziua referendumului, valul de lașitate pe care îl putem constata azi își va fi produs deja efectele.

Jim pufnește în rîs. Este ora cafelei de dimineață și a știrilor de pe tabletă. Află că site-ul Oficiului de Emigrări al Canadei s-ar fi blocat de la cîte accesări au făcut americanii azi-noapte.

„Săracii nu sînt ca şi ceilalţi, chiar dacă noi încercăm să-i aducem… să-i considerăm egalii noştri şi, într-o viziune umanistă, să-i spunem, încercăm să îi facem să se simtă egalii noştri, dar ei nu sînt ca şi ceilalţi.“

Nu, referendumul acesta nu va face o Românie mai bună, nu va aduce nici un strop de morală în plus în spațiul public și cu atît mai puțin în politică. Doar va diviza societatea în timpul dezbaterilor și o va vulnerabiliza în caz de succes. Desigur, nu rușii fac asta.

Cu Trump, întregul sistem de acorduri economice internaționale va fi zguduit. Proiectul acordului comercial SUA – UE va fi omorît cu siguranță, de vreme ce Trump anunță continuu că desființează TPP și NAFTA.

Intrăm în campania electorală cu toate cărțile pe masă și orice combinație posibilă. Dacă ar fi să dau un sfat, atunci acesta ar fi: menajați-vă nervii, administrați-vă judicios furia. De-abia începe.

Am avea șansa de a ieși din categoria juniorilor priviți cu oarece îngăduință la Bruxelles.

E plin dă dăștepţi la Televiziunea cea Bună. E doamna Xulescu care le ştie pe toaaaateee şi mai e şi într-o formă de zile mari. Se luptă ca o eroină cu Puterea, cu Dujmanii, cu Mafia, cu Incompetenţa. Logica şi Bun-simţul le-a răpus de mult, aşa că doamna şi invitaţii dînsei se concentrează pe tradiţionalul pupat în cur al celor care îi plătesc şi pe scuipatul cu vigoare al celor care încă nu o fac.

Nu, nu trăim în cea mai bună lume posibilă și nici acest acord nu este perfect. Este însă o soluție mai bună decît izolarea, în iluzia că astfel fenomenul globalizării va trece pe lîngă noi fără să ne afecteze.

Unele articole sînt mai periculoase ca gloanțele. De asta autorii trebuie închiși, pe viață, pe cînd atentatorii sînt puși în libertate.

Unii electori ai lui Trump pot percepe, mai ales din trend-urile de presă, că nu „dă bine“ să-și asume public opțiunea lor. Cu o presă americană aproape integral anti-Trump, nu este de mirare că mulți analiști politici se întreabă dacă nu cumva sondajele care o dau cîștigătoare pe Hillary Clinton sînt afectate serios de efectul Bradley.

Dincolo de strategia evazionistă de campanie, PSD rămîne cu o problemă identitară gravă. Nu știe cum să fie un partid de stînga. Cînd nu confiscă temele dreptei (debirocratizarea e primul exemplu care îmi vine în minte), PSD se refugiază în populism și mai ales în rolul de reprezentant al unor interese meschine ale cîtorva grupuri care îi asigură finanțarea.

Nu despre Cotroceni fi-va vorba. Ci despre cele șase luni din 2019 în care țara asta, cu administrația sa publică cu tot, vor fi de serviciu pe unitate la UE. Adică vor trebui să asigure președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene.

România nu-și poate asuma desființarea unui stat vecin, recunoscut de comunitatea internațională și pe care ea însăși l-a recunoscut. Dacă statul român ar face această eroare istorică – precum îi cere imperativ domnul Simion –, ar trece în categoria celor revizioniste.

Pe Clinton nu a clintit-o nici povestea e-mail-urilor, nici a donațiilor de la Fundația Clinton și nici a minciunilor dovedite, după cum pe Trump nu l-a tulburat nici povestea declarațiilor sale de venit, nici acuzația că a folosit muncă la negru și a cumpărat oțel din China pentru investițiile lui, nici dezvăluirile privind comportamentul său cam nepotrivit cu femeile.

La un an după tragedia de la Colectiv, încă apar discuții publice peste patul pacienților cu arsuri. Putem observa că, dacă ai nevoie de ajutor pentru un astfel de pacient, cea mai sigură metodă e aceea a levierului opiniei publice. Ce loc mai ocupă empatia în discursul public românesc? Încă ne mai pasă de oameni cu care nu ne luăm brunch-ul, pe care nu îi întîlnim la Cărturești și care nu fac diferența dintre Pepsi și Fritz-Kola?

La 389 de kilometri spre nord-vest, Jenel Vandame își strînge lucrurile. Pleacă in România o vreme. Chestia s-a cam împuțit la Londra.

Dacă ne referim la beneficiarii finanțărilor în sistemul Soros, este vorba mai ales despre tinerii anilor 1990, care au văzut în acest sistem poate singura ocazie de a se instrui mai la vest de România, fie și în cadrul Universității Central-Europene de la Budapesta.

Probabil că cea mai interesantă evoluție politică în campania electorală americană, la ora la care scriu aceste rînduri, este abandonul republican al lui Donald Trump.

„Acest an de guvernare excepțională, independentă politic, a fost pentru ele doar o formă de a trage de timp, pentru a lăsa să se domolească energiile descătușate de #Colectiv. În esență, modul lor de a se raporta la oameni, la alegători, a rămas același.“

Cred că v-ați prins deja cine sînt cele 28 de apartamente și știți că asta e o fabulă despre alocările fondurilor de coeziune ale UE care zac încă nefolosite în Est și despre urgențele Vestului legate de criza refugiaților.

Relațiile Rusiei cu Occidentul s au răcit și mai mult după respingerea de către Rusia, sîmbătă, a proiectului de rezoluție în Consiliul de Securitate al ONU privind încetarea bombardamentelor asupra orașului sirian Alep.

Închiderea unui ziar a devenit știre de prima pagină. Presa europeană a comentat pe larg, săptămîna aceasta, suspendarea publicării ziarului maghiar Népszabadság. Cum se poate ca un ziar de largă circulație să dispară, de la o zi la alta? Scăderile de tiraj, scăderile de venit din publicitate, schimbarea obiceiurilor de lectură și de consum media generează peste tot în Europa o criză a presei tipărite.

Tortura se simte la fel, indiferent de regimul care torturează. Și comunismul, și național-socialismul au fost niște catastrofe. Dar au existat diferențe importante între ele. Național-socialismul a fost o ideologie a exterminării. Fiecare evreu, bărbat, femeie sau copil, trebuia să fie eliminat din rațiuni ideologice.

Cred că putem afirma că valoarea votului crește cu cît ești mai informat.

Parcă pentru a elimina bluful Nicolei, Theresa a declarat ritos că „nu există variantă opt-out la Brexit pentru nimeni din Marea Britanie“ și că „nu va permite nici unei formațiuni naționaliste separatiste să amenințe prețioasa unitate a celor patru națiuni care compun Regatul Marii Britanii“.

Nu ştiu ca, de la Mihai Şora încoace, România să fi avut vreodată un ministru mai competent al educaţiei decît Mircea Dumitru. De ce e important? Pentru că educaţia e cea mai puternică armă, capabilă, după cum afirma cineva, „să schimbe lumea în bine“. Iar României tocmai o astfel de schimbare-i trebuie urgent.

Sînt de două zile la Ministerul Muncii şi am atins deja profilul cel mai de jos pe care mi l-am imaginat al unui secretar de stat.

Un coleg universitar, care s-a ocupat multă vreme de administrația studiilor doctorale în instituția unde lucrez, ne spunea, în ultimii ani, exasperat, pe la diverse ședințe, că nu mai putea face față solicitărilor de amî­nare a depunerii tezelor de către candidați.

La Budapesta, Viktor Orbán își celebrează ceea ce chiar el numește o „victorie magnifică“.

Democrația occidentală trece, de ceva vreme, printr-o perioadă complicată.

Adverbul undeva (mai ales în construcţia pe undeva) se foloseşte destul de des în româna actuală cu rol de aproximare, în contexte în care nu mai este vorba de plasarea concretă în spaţiu, ci de nedeterminare temporală sau conceptuală.

Pentru ca totul să fie perfect şi terapia să-mi reuşească, mai am nevoie de un element de decor adecvat: un anotimp indecis, ceva între o toamnă tîrzie şi o iarnă neîncepută.

Anda Becuț este director de cercetare la Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală.

Stau la o masă în restaurantul cel bun din clădirea cea procopsită din Strasbourg. Am fost invitat la masă şi chinui cu entuziasm limba franceză, încercînd să comand o ciorbă. Cum comeseanul meu nu vorbeşte deloc franţuza, îi iau şi lui acelaşi lucru.

Toată școala noastră doctorală de studii filologice a rămas năucită la anunțul intempestiv făcut de profesorul Morgan Mărmulescu. În mod subit, el a declarat că renunță la calitatea de îndrumător. Motivul? „Probleme personale“ – formula invocată cu sîrg, se știe, în astfel de momente.

Elveția nu este stat membru, dar, de multe ori, deciziile elvețienilor sînt relevante pentru întreaga Uniune Europeană. Frumoasa țară cu peisaje ca de pe cărți poștale, mîndră de nivelul ei de trai și de modelul ei social, a votat masiv la referendumul de duminică pentru întărirea supravegherii comunicațiilor electronice și pentru extinderea atribuțiilor serviciilor speciale.