„Va fi o societate de oameni depresivi“ – interviu cu dr. Mihai BRAN

Laura DUMITRESCU, Mihai BRAN
Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
„Va fi o societate de oameni depresivi“ – interviu cu dr  Mihai BRAN jpeg

Mihai Bran este medic psihiatru la Spitalul Clinic Col­țea și asistent universitar la UMF „Carol Davila“, Bu­cu­rești. Este cofondator al Centrului pentru inovare în domeniul medical Inomedica și al platformei de consiliere și terapie online atlashelp.ro. Discuția noastră a avut loc în iulie 2016.

Există o relație tot mai strînsă între omul modern și mediul social virtual. Foarte des, individul găsește acolo relații, prieteni, comunitate. Înscrierea pe o platformă virtuală înseamnă și apartenență la o societate?

Greu de spus. Avem nevoie să apar­ți­nem unui grup, să ne identificăm cu el. Dacă în trecut aparțineam, după profesie, unei caste – dacă eram luptători și aparțineam unui grup de luptători – a­cum mediul virtual ne dă posibilitatea să aparținem oricărui grup vrem în mediul virtual. Dar, în același timp, ce observ este că uităm de grupul real, uităm de prietenii cu care stăm la masă, ne este mai greu să socializăm, să întreținem relații cu cei de aproape, cu cei care sînt accesibili. În schimb, mediul online și comunitățile vaste virtuale ne facilitează interacțiunea cu oameni cu care alt­fel n-am putea intra în contact. Am pacienți care sînt pasionați de manga și se identifică cu aceste desene. Au niște comunități foarte stabile și strînse în online – schimbă materiale, schimbă jucării pe care și le trimit dintr-o țară în alta, comunică fără să se vadă. Am rămas surprins de o tînără care, într-o astfel de comunitate, a reușit, după vreo trei ani, să se și vadă cu o prietenă cu care comunica numai în mediul online. S-au văzut aici în București, cealaltă domnișoară fiind din Germania, de undeva de pe lîngă Berlin.

Ce povestea despre această întîlnire?

Chiar am fost interesat. „În afară de aceste desene, de aceste jucării, ce-ați mai discutat, ce-ați mai făcut? I-ai arătat Bucureștiul, ați discutat și despre alte chestii? – Nu. Numai despre chestiile astea și i-am mai prezentat cîțiva prieteni din rețea.“

E o problemă asta sau e o normalitate, dat fiind protocolul rețelei?

E greu de spus dacă e normal sau anormal. E greu să trasezi o barieră între ce e normal și ce e patologic.

Există intimitate în rețelele sociale?

E un subiect delicat. Atunci cînd pui o poză cu copilul tău pe Facebook, nu-i ceri acordul. Rupi ceva din intimitatea lui și-l faci cunoscut. Internetul a plecat de la ideea că îți oferă anonimat și intimitate, dar cred că ne-am dus ușor-ușor în direcția opusă și nu mai avem parte de intimitate, sîntem toți acolo și fiecare știe de celălalt: unde a fost, ce a făcut, ce a mîncat, ce-a băut.

Cum evoluează partea de emoțional?

De cînd a apărut Facebook-ul, dacă ne întrebăm prietenii cum și-au cunoscut soțiile sau soții, majoritatea vor spune că pe Facebook. Este o platformă care facilitează și astfel de servicii și de interacțiuni. Zuckerberg a gîndit-o și a folosit-o ca pe o platformă de dating. Dacă am face o statistică, ar fi sute de mii de cupluri care s-au cunoscut și și-au legat destinele în urma întîlnirii de pe Facebook.

Philip Zimbardo și Nikita D. Coulombe propun într-o carte apărută recent – Man Disconnected: how technology has sabotaged what it means to be male – o ipoteză legată de neutralizarea profilurilor sexuale și pun acest lucru și pe seama faptului că informația se difuzează mult mai repede.

Avînd mult mai ușor acces la informație, automat orice trend care poate fi considerat inițial de nișă devine ușor accesibil, iar oamenii sînt influențați. Sînt la modă blue jeans skinny. Dacă bărbatul din anii ’60-’70 și-ar retrăi adolescența și i-ar vedea pe tinerii din ziua de azi cu acei blugi skinny și foarte efeminați, pensați, aranjați… Asta ar fi o parte a tehnologiei – orice trend este mult mai ușor diseminabil în comunități și în toate comunitățile există acești early adopters sau trendsetter-i care importă și apoi răspîndesc astfel de imagini.

În ce fel modifică asta relațiile dintre oameni? Mă gîndesc că toate riturile de apropiere dintre oameni se schimbă.

Nu mai scrii scrisori de dragoste și nu mai trimiți buchețele de flori, poți să trimiți un buchețel de flori virtual pe Facebook. Riturile acestea se modifică și se vor modifica din ce în ce mai mult. Acum văd că se dezvoltă tehnologiile haptice, centrate pe senzori. Sînt device-uri pe care le pui pe față și pe mîini, prin care simți. Te ajută să simți interacțiunea pe care o ai cu cineva de la distanță. Cel puțin pe partea de realitate virtuală, ăsta este trend-ul. De curînd, am fost într-un laborator de virtual reality, unde se lucra la niște senzori, pentru a transmite senzații.

Ce se întîmplă într-un laborator de virtual reality?

Oamenii lucrează și caută soluții ca să transpună realitatea noastră într-un mediu virtual. Caută să fie cît mai real.

În scopuri terapeutice? Medicale?

Educaționale, terapeutice. Există un laborator în care se simulează situații de urgență care s-ar putea petrece pe platforme de foraj. Antrenau personalul să răspundă unor astfel de situații: incendiu, ce valvă trebuie să închizi, cum trebuie să acționezi. Aplicabilitățile în domeniul medical sînt imense: poți exersa în mediul de realitate virtuală o operație medicală fără să rănești pe cineva, pentru ca apoi să operezi pacientul. De exemplu, în chirurgie, există o curbă de învățare – primii pacienți pot avea de suferit pînă cînd chirurgul își face mîna, pînă își desăvîrșește tehnica, pînă își învață timpii, pînă capătă o anumită experiență. Putem trece acum peste etapa asta, folosind aceste soluții de realitate virtuală. Sau nu mai învățăm anatomie din hîrtii și din texte, ci direct prin realitate virtuală. Revenind la psihiatrie, putem face terapii: psihiatrul nu trebuie să mai fie în fața noastră, poate să fie numai o hologramă a lui.

Funcționează pînă la punctul în care poate să recomande și un tratament?

Nu aș merge pînă într-acolo. De exemplu, pe medii de realitate virtuală, chiar eu lucrez acum la un proiect în care, folosind desensibilizare în mediu virtual, poți trata fobii specifice: frica de avion, frica de înălțime.

Ce presupune asta?

Obișnuiești pacientul cu mediul respectiv, expunîndu-l treptat la stimuli. Nu mai e nevoie să stai cu el în cabinet și să-l pui să-și imagineze că este în avion, că avionul va decola și că vor exista turbulențe. Prin realitatea virtuală, pacientul este efectiv în acel mediu. Terapia este mult mai eficientă și mult mai scurtă ca durată. Sînt soluții deja testate. Trend-ul a fost prin anii ’90-2000, atunci cînd s-a plecat de la Departamentul de Stat pentru Veterani, cu veterani întorși cu PTSD (posttraumatic stress disorder) din teatrele de operațiuni. S-au gîndit să trateze acești pacienți folosind medii de realitate virtuală. Rezultatele au fost foarte bune și de acolo s-a extrapolat. Acum se merge înspre fobii. Tehnologiile sînt din ce în ce mai accesibile.

La noi aceste tehnologii sînt curente?

Sîntem încă în stadiu de pionierat. Din ce știu eu, la nivel mondial, sînt două soluții mai stabile și care se vînd. Încercări există. Inclusiv catedra de psihologie a Universității „Babeș-Bolyai“ are cîteva studii publicate. Ei folosesc o soluție cu un cub de realitate virtuală și fac desensibilizare. Scopul lor este, însă, mai mult de cercetare, nu neapărat în scop terapeutic.

Mi se pare că mediul virtual este foarte mult legat de experiențele noastre ficționale. A fi pe o platformă virtuală poate să coincidă cu o experiență de lectură, de pildă.

Exact. Dacă acum douăzeci sau treizeci de ani ascultam basmele bunicilor, ne imaginam și ne credeam una sau alta, acum lucrurile astea se petrec în online, prin jocuri, prin soluțiile de realitate virtuală care probabil, peste patru-cinci-șase ani, vor fi accesibile oricărui puști.

E o pierdere sau un cîștig?

E greu de spus. Pentru o persoană care a trăit și a copilărit cu basme, switch-ul este destul de abrupt. Timpul ne va spune.

Toate jucăriile de azi sînt foarte stimulante, foarte colorate, cu foarte multe funcții. Nu mai există o jucărie a copilăriei, pentru că întotdeauna e vorba de mai multe.

Copiii din ziua de azi sînt bombardați cu informații pe care noi nu le aveam. Avem, acum, televizoare, laptop-uri, telefoane, tablete; ei au acces la foarte multe surse de informații și cred că și sistemul lor perceptiv e modificat. Cantitatea de informații primite de ei este mult mai mare decît cea pe care o primeam noi acum zece, douăzeci sau cincizeci de ani. Ei ar trebui să se adapteze și să reușească să filtreze. Nu știu dacă sistemul nostru va face față unei filtrări eficiente. O să asistăm în următorii ani la apariția unor noi patologii psihiatrice sau a unor tulburări din sfera asta psihologică.

Aveți deja semne în această privință? Aveți pacienți care să fie afectați de modificările mediului în care trăim?

Sînt cazuri descrise. Concret, nu am văzut nici un pacient care să-mi spună că suferă de dependență la Facebook sau la jocuri online. În literatură, și mai ales în Statele Unite ale Americii, sînt descrise astfel de cazuri. S-au înființat și clinici specializate, cu protocoale specializate. La noi, lumea nu vine la cabinet pentru așa ceva. Probabil că, în cîțiva ani, o să avem și noi servicii specializate.

Pe de altă parte, auzim tot mai des oameni care „își pun singuri“ diagnosticul, spunînd că sînt mai depresivi, mai anxioși etc. Terminologiile s-au popularizat. Acoperă și realitatea medicală?

Vin și pacienți cu elemente psihotice, cu patologii mult mai grave, dar care își asociază patologia cu depresia. Cel puțin, la noi, „depresia“ are o încărcătură foarte largă, nu e foarte bine delimitată. Dar, din ceea ce spun experții Organizației Mondiale a Sănătății, depresia va fi, pînă în 2020, a doua cauză de morbiditate la nivel mondial, depășind bolile oncologice, atît din punctul de vedere al costurilor, cît și al prevalenței. Depresia va fi a doua după bolile cardiovasculare. Va fi o societate de oameni depresivi.

Cum s-ar putea explica?

Probabil că viteza cu care societatea se transformă, viteza cu care primim informații depășește capacitatea noastră de adaptare. Depresia este răspunsul organismului la această neadaptare.

Depresia apare și pe fondul unei societăți mult mai competitive?

Da, s-ar putea. Depresia nu este, însă, o patologie foarte clar descrisă. Nu știm dacă are o componentă genetică sau biologică, dacă apare ca o consecință a unui dezechilibru, a unor substanțe de la nivel cerebral, dacă are o componentă socială, psihologică. Sînt persoane care fac depresie după pierderea unei persoane apropiate, dar asta nu e o regulă. Ține foarte mult de felul în care este construit individul.

Bunicii noștri au trecut prin război.

Tocmai. Și poate că nu au făcut depresie. S-au văzut orori mai mari decît trăim noi și noi ne plîngem, deși avem acces la atît de multă informație. Fără să vorbim de tulburările de anxietate, care, ca număr, depășesc cazurile de depresie. Dacă adăugăm și tulburările de anxietate, într-adevăr, psihiatrii și psihologii vor avea o sarcină din ce în ce mai grea în anii ce vor veni.

Cum se menține echilibrul emoțional?

Construind un soi de ghid de supra­vie­țuire internă care să ne conducă și să ne arate echilibrul. Poate cineva va face chiar o aplicație în sensul ăsta, să ne măsoare atît din punctul de vedere al in­teracțiunilor sociale, din punct de vedere emoțional și al markerilor biologici, și să ne atragă atenția cînd depășim zona asta de echilibru; eventual să ne și sugereze soluții, ca să revenim în zona de confort și de oameni. Tehnologia va avansa mult în partea asta și va încerca să ne dezumanizeze. 

a consemnat Laura DUMITRESCU

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

zelenski cerere ucraina aderare nato foto twitter jpg
Ucraina susține că are sprijinul a 10 țări pentru aderarea la NATO
Mihailo Podoliak, consilier prezidenţial ucrainean, a afirmat că țările care susțin aderarea Ucrainei la NATO sunt „în mare parte țări care își amintesc de ghearele otrăvitoare ale imperiului rus”.
The Oppidum propune cel mai mare buncăr pentru miliardari din lume FOTO Oppidum/Mega
Buncărele miliardarilor: cum încearcă elitele lumii să fenteze apocalipsa VIDEO
Cei mai bogați oameni din lume se izolează din ce în ce mai mult de pericolul schimbărilor climatice, al pandemiilor globale și al epuizării resurselor", scrie Douglas Mark Rushkoff, teoretician media.
image png
Elena Zaharia, noi victorii la Top 10 European pentru juniori
Jucătoarea română de tenis de masă Elena Zaharia, proaspătă campioană european Under-21, a continuat victoriile pe linie, sâmbătă, la turneul Top 10 European pentru juniori, de la Tours (Franţa).

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.