Zombie Trump revine pe ultima sută

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Zombie Trump revine pe ultima sută jpeg

La jumătatea lunii martie am început această cronică săptămînală a alegerilor americane sub titlul „America alege, România culege“. Am ajuns, practic, la sfîrșit. Acesta este ultimul articol scris despre campania electorală americană care ajunge sub ochii dumneavoastră înaintea alegerilor din 8 noiembrie. Următorul, deși va fi scris înainte de ziua alegerilor, va fi citit de dumneavoastră după aceea. Într-un fel, a venit ceasul concluziilor. Sînt un pasio­nat al alegerilor prezidențiale americane și, mărturisesc, așa ceva nu am mai văzut în istoria acestui exercițiu politic. Candidați cu cea mai joasă cotă de încredere, presa incapabilă de echidistanță (există, în America de azi, două categorii de organizații media: unele sînt pro Hillary altele sînt anti-Hillary, dar toate sînt, cu nuanțe, desigur, anti-Trump), o opinie publică radicalizată, încăpățînată, impermeabilă la mesajele politice ale candidaților, suspiciuni aproape probate de intervenții manipulatorii în procesul electoral american din partea Rusiei – toate acestea existînd simultan într un moment crucial pentru civilizația fondatoare a Americii. Cultura albă, protestantă, care a creat America și, generînd un etos specific al libertății și competiției, a adus-o în poziția de unică superputere globală în anii 1990-2000, se năruie. Îi ia locul o cultură „multi“, cu o identitate compozită, în care competiția liberă este înlocuită cu etatismul, capitalismul se socializează și limitele acceptanței se deschid doar pentru a închide, paradoxal, limitele libertății. Aceasta este o schimbare de adîncă tectonică, ce nu este generată politic, desigur, căci este de prea mare anvergură ca să poată fi controlată prin instituții constituțional-politice. Pur și simplu, instituțiile oamenilor sînt prea slabe, oricît de puternice ni s-ar părea, ca să se opună sau să genereze un asemenea proces. Politica, însă, dacă ajunge la un grad de înțelepciune, poate gestiona procesul în beneficiul cetățenilor și al lumii. Dacă nu, nu. Cred că problema de fond a viitorului președinte american, pe lîngă tonele de probleme politice, strategice, economice, sociale, este gestionarea acestui proces civilizațional. Din cîte văd, nici unul dintre candidați nu se poate ridica la înălțimea – e drept, amețitoare – a acestei sarcini. Cred că Trump este pur și simplu incapabil să înțeleagă procesul, iar genul lui de solidă suficiență incultă îl va împiedica să învețe. De cealaltă parte, Clinton este atît de ideologizată încît chiar dacă „vede“ procesul, îl înțelege anapoda. Dar acestea sînt părerile unui neamerican care iubește America de departe. Ce și cum se va întîmpla este în mîna americanilor din America. Sau, poate, nu-i chiar așa…

Cînd scriu aceste rînduri, ultimele vești de pe cîmpul de luptă electoral sînt, cum ar zice făcătorii de site-uri de la noi, incendiare: FBI redeschide investigația în privința e-mail-urilor lui Hillary Clinton. Cercetînd altă cauză, agenții FBI au dat de probe care, spun ei, aruncă o nouă lumină asupra vinovăției lui Clinton și au anunțat Congresul că redeschid dosarul pe care îl închiseseră acum cîteva săptămîni. Evident, vestea aceasta a fost întîmpinată cu urale de fericire în tabăra lui Trump.

E destin sau e totul în mîna cuiva? La noi, o asemenea redeschidere de anchetă ar umple televizoarele despre felul în care „instituția de forță“ se bagă în jocul politic. În America, însă, acest gen de comentarii este cu totul marginal. Pur și simplu, așa s-a întîmplat. Știu că mintea românului este mult prea sucită și mutilată ca să poată accepta cea mai simplă dintre explicații. Totuși…

Și dacă e destin sau dacă e mîna cuiva? Vestea redeschiderii anchetei asupra lui Clinton a venit într-un moment în care sondajele basculau iarăși. Vă reamintesc că, în vară, Trump se afla la egalitate cu Clinton, ba chiar în unele sondaje o întrecuse puțin, el fiind pe trend crescător, ea pe trend descrescător. Apoi, vîntul capricios al opiniei publice și-a schimbat direcția și a început să sufle în pînzele candidatului democrat. Soarta îi zîmbea fostei Prime Doamne, care părea că se detașase decisiv pe la sfîrșitul lui septembrie, începutul lui octombrie. Acum, cu puține zile înaintea alegerilor, Trump revine.

Povesteam săptămînile trecute despre amicul meu american, care îmi spunea că Trump e un fel de zombie politic: zici că i mort, dar nu e. Ce anume revigorează mereu șansele sale, se tot dezbate. După confruntările televizate cu Hillary Clinton, din care toată lumea este de acord că miliardarul a ieșit învins, după o campanie mediatică generalizată împotriva sa, după afirmațiile sale scandaloase, cu un Partid Republican vraiște care îi acordă o susținere ambiguă, Trump reușește, totuși, să rămînă în joc. Mai nou, și realitatea economică este împotriva lui. După cum se știe, Trump acuză un dezastru economic la nivel național, spunînd că „economia noastră moare la o creștere de sub 1%“. Recent, au ieșit indicatorii economici pentru trimestrul al III-lea. Economia americană crește cu 3%, un ritm superior celui din al doilea trimestru. Obama însuși s-a situat pe tot parcursul anului la o cotă de favorabilitate între 53% și 56%, așadar e greu de crezut că electoratul vrea să-i sancționeze urmașul politic pentru a-l sancționa, de fapt, pe el. Și totuși, Trump are suficient electorat cît să aibă șanse reale de cîștig. Citesc că sindicatele americane, care o susțin aproape în totalitate pe Hillary Clinton, au început o campanie puternică anti-Trump cînd au realizat că cei mai mulți dintre membrii lor de rasă albă și sex masculin îl susțin pe controversatul candidat republican. Acolo, la baza economiei americane, unde se află și baza electoratului american, părerea pozitivă despre Trump s-a ranforsat cu încăpățînare. Să fie revolta împotriva corectitudinii politice și a ipocriziei democrate (care, tradițional, are grijă de sindicaliști, dar este atît de legată de marii capitaliști) atît de puternică încît să nu mai poată fi domolită nici chiar de realitatea însăși? Nu ar fi prima dată cînd alegătorii cred în retorica politică mai mult decît în datele realității. Dar este posibil ca, de data asta, să fie vorba și despre altceva.

Pe lumea asta, rostul sondajelor este acela de a clarifica. Sondajul te ajută să te orientezi în haosul luxuriant al celorlalți. Cînd te uiți în jur și nu știi ce-i în capul semenilor, ideal este să dai de un sondaj. Îl citești și afli. Pare să fie singura cale ca să afli ce cred ceilalți, cum te situezi în raport cu ei, să-ți dai seama dacă ai păreri minoritare sau majoritare. La fel, dacă ești politician, pare singura cale sigură să afli părerea poporului despre tine, între alegeri. Cînd s-a inventat, sondajul a fost un instrument de clarificare, o busolă în ceață, o fotografie în infraroșu a nopții. Doar că lumea s-a sofisticat, oamenii s-au complicat, jungla socială s-a stratificat infinit. Astăzi, sondajele nu limpezesc, ci sporesc misterul. Așa se face că sondajul, făcut pentru a fi citit de oricine, nu mai este deloc un document accesibil. Ca să citești un sondaj, ai nevoie de un specialist, dar nu de cineva de genul unui astronom, ci de cineva de genul unui astrolog, căci citirea însăși a sondajului a devenit o citire în stele. Poporul nu se lasă citit ușor…

În istoria recentă a politicii americane, există ceea ce se cheamă „efectul Bradley“. Povestea este așa: în alegerile pentru funcția de guvernator al Californiei din 1982 s-au confruntat un candidat alb (George Deukmejian) și unul negru (Tom Bradley), cel din urmă conducea chiar confortabil în toate sondajele, dar a pierdut alegerile „la mustață“. Atunci, sondorii opiniei publice au înțeles că mulți dintre cei deciși să voteze cu Deukmejian, dintr-un motiv sau altul, cel mai probabil din cauza unei anume presiuni sociale, se declarau fie indeciși, fie votanți ai lui Bradley, dar la urne au votat cum se deciseseră deja. Pentru mulți dintre votanții candidatului alb părea delicat să spună că îl vor vota pe acesta pentru că percepeau o presiune socială de a exprima o opțiune corectă politic sau, măcar, una care să nu le atragă reproșul de a fi rasiști. S-a spus mereu că un candidat negru va fi păcălit de sondaje pentru că mulți electori, declarativ, îl vor favoriza tocmai pentru că e negru, dar în realitate vor vota cu albul. Este corect să spunem că, printre sociologi, au existat mereu contestatari ai acestui fenomen. S-a spus fie că sondajele nu au fost bine făcute, fie că, chiar dacă există, efectul Bradley este neglijabil la scara unor alegeri mari, de genul celor guvernatoriale sau prezidențiale. În plus, victoriile succesive ale lui Barack Obama, prevăzute destul de clar de sondaje, au arătat că fenomenul ca atare nu prea mai există. Dar, din cîte se pare acum, a revenit. Nu pe o axă rasială, ci pe una, să-i zicem, în general, corectă politic. Unii electori ai lui Trump pot percepe, mai ales din trend-urile de presă, că nu „dă bine“ să-și asume public opțiunea lor. Cu o presă americană aproape integral anti-Trump, nu este de mirare că mulți analiști politici se întreabă dacă nu cumva sondajele care o dau cîștigătoare pe Hillary Clinton sînt afectate serios de efectul Bradley.

Un important membru al Partidului Republican a declarat, recent: „Eu, personal, cunosc mulți republicani care nu vor să admită că or să voteze pentru Trump. Eu însumi nu admit asta. Mă aștept ca acest fapt să nu conteze prea mult dacă Hillary conduce cu peste 5%. Dar dacă conduce cu sub 5%, o să aveți surprize“. Și, din cîte văd în cele mai multe sondaje, Hillary Clinton conduce cu mai puțin de 5%…

Foto: adevarul.ro

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.