Televiziuni şi trîmbiţe

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

E plin dă dăștepţi la Televiziunea cea Bună. E doamna Xulescu care le ştie pe toaaaateee şi mai e şi într-o formă de zile mari. Se luptă ca o eroină cu Puterea, cu Dujmanii, cu Mafia, cu Incompetenţa. Logica şi Bun-simţul le-a răpus de mult, aşa că doamna şi invitaţii dînsei se concentrează pe tradiţionalul pupat în cur al celor care îi plătesc şi pe scuipatul cu vigoare al celor care încă nu o fac. Mai toţi par a fi parte a unei lumi fantastice în care ei sînt luptătorii legendari pentru dreptate şi adevăr, călare pe varanul magic şi atotştiutor.

Îi ascult siderat şi mă întreb cum de nu le plesnesc căpăţînile din cauza disonanţelor cognitive. Toţi par incapabili de a-şi aminti propriile opinii de acum cîteva zile, luni sau ani, cînd cei pe care îi înfierează acuşi cu mult entuziasm revolu­ţio­nar erau prietenii sau partenerii de guvernare ai patronului televiziunii în cauză şi – bineînţeles – erau şi ei din tabăra luptătorilor neprihăniţi pentru eliberarea noastră, a tuturor, de corupţie.

Cel mai vocal în emisiune este unul dintre guru faimoşi ai democraţiei necorupte care bîntuie pe la toate Televiziunile cele Bune. A fost în puşcărie pentru corupţie, e un celebru colaborator al Securităţii şi bănuiesc că este invitat pentru experienţa sa cît se poate de practică în subiectul mîrlăniei. Desigur, a fost şi el senator, ca alţi patroni sau acţionari de televiziuni de ştiri, şi ei puşcăriabili. Omul ne spune că problema este că avem un prim-ministru care nu se potriveşte standardelor lui de onoare şi profesionalism. Mă aştept să văd stoluri de porci zburînd prin studio. Nu se întîmplă, aşa că trebuie să accept că discuţiile sînt reale.

Oameni care au fost angajaţi şi plătiţi de unii dintre cei mai toxici şi faimoşi ­hoţi ai României, oameni care nu au ezitat să-i sprijine în mod cît se poate de evident pe unii dintre cei mai penali politicieni, foşti securişti dovediţi, sînt cei care se poziţionează ca etaloane ale moralităţii şi eticii societăţii româneşti. Ei sînt cei care, în cel mai bun caz, influenţează, iar în cel mai rău caz, chiar creează opinia publică. Şi uite aşa, tot felul de baroni locali mafioţi şi, în marea lor parte, agramaţi devin faimoşi şi automat votabili.

Doamna Xulescu e celebră – asemenea colegilor ei – ca apărătoare a ţării de nemernici. Desigur, îşi dă cu părerea despre orice altceva, de la geopolitică pînă la fizica cuantică, pentru că poate. E vedetă de televiziune. Adică o tanti care primeşte o poală de bani din furăciunile patronului fără să facă practic nimic-nimic, în afară de a participa cu entuziasm la încălzirea globală, producînd o grămadă de vorbe, de obicei tîmpe. Deloc de ignorat este însă faptul că ea reprezintă o motivaţie serioasă pentru o mulţime de piţipoance cu talent de țațe pentru a ajunge lidere de opinie şi, de ce nu, pe listele de candidaţi ale partidelor politice. Doamna Xulescu are şi o mulţime de cópii (multe masculine) care, la fel ca ea, au făcut o carieră din faptul că ştiu – sau îşi imaginează că ştiu – o grămadă de lucruri absolut inutile despre o mulţime de mîrlani, pe care, în funcţie de vînt, varan sau ghiţă, i au lăudat sau i-au desfiinţat.

Un număr mare de posturi călduţe şi foarte bine plătite au fost create cu dedicaţie de diverşi miniştri şi ministre pentru guriştii care i-au propulsat şi pe ei, şi partidul din care fac parte în poziţii din care au putut avea controlul asupra banului public. În ministerul unde am lucrat, cel puţin patru dintre cele şase posturi de ataşaţi la ambasadele din străinătate au fost dedicate pilelor ministrei de metal. Doi dintre aceştia sînt foste trîmbiţe de televizor, care au ajuns peste noapte specialiştii României în muncă şi ne reprezintă, bineînţeles penibil, acolo unde sînt. Inflaţia de trîmbiţe şi vuvuzele care migrează din mocirla televiziunilor de ştiri în spaţiul politic sau al administraţiei publice are rezultatele aşteptate. Atîta timp cît carierele politice sînt construite pe abilităţile unei vuvuzele de succes este puţin probabil să avem o clasă politică cît de cît acceptabilă.

Ce anume îi aduce pe oamenii normali la cap la emisiunile înfiorătoare prezidate de papagali semeţi şi piţi cu ego-uri umflate este o întrebare la care îmi e greu să găsesc un răspuns. Cum ajung oameni relativ inteligenţi să devină portavocile unor corupţi sociopaţi şi cum îşi justifică aceştia degradarea şi, nu rareori, putrefacţia morală este o altă întrebare la care noi, ca societate, ar trebui să încercăm să găsim răspunsuri. Starea televiziunilor de ştiri româneşti este mult mai proastă decît a societăţii româneşti. Televiziunile aservite intereselor şobolanilor politico-economici au un efect devastator asupra noastră şi scad rapid apetitul pentru logică sau gîndire critică. Prostia, superagresivitatea şi scandalul permanent sînt, din păcate, legitimate de oameni cu bun-simţ care fie sînt în mod excepţional angajaţi ai Televiziunilor Bune, fie participă din cînd în cînd la emisiunile moderate de Xuleşti.

Iritantă este şi opinia cvasigeneralizată a elitelor de pe Facebook că nu e nimic de făcut, că oricum televiziunile sînt corupte şi că vina principală este a celor care sînt influenţaţi de trîmbiţaşii manipulatori, adică avem prea mulţi proşti care cască gura la televizor şi din cauza cărora ţara asta nu are nici o şansă. Soluţii există, dar problema este că le aşteptăm continuu să vină de la reîncarnarea lui Iisus în PSD sau PNL (USR-ul pare plin de atei). Între timp, noi stăm, cu talent, cu mîinile în calculatoare şi creăm standarde de perfecţiune din ce în ce mai severe pentru politicianul vrednic de votul nostru minunat.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Mircea Badea jpg
Antena 3 a devenit Antena 3 CNN: postul și-a schimbat numele și sigla. Ce discurs a ținut Mircea Badea VIDEO
Marți, 26 septembrie, Mihai Gâdea și Rani Raad, președinte CNN Worldwide Commercial, au semnat la București acordul de parteneriat.
plaja nudisti nudism foto shutterstock
Insula de nudiști unde doar soldații poartă haine
Insula Ile du Levandint, din Marea Mediterană, se află lângă Golful Lion și a fost fondată în 1932. Regiunea este iubită nu doar de nudiști, ci și de care fac scuba diving.
Selectionerul Edi Iordanescu FOTO FRF
Edi Iordănescu: „Sper că am început să câștigăm o echipă”
Selecționerul Edi Iordănescu (44 de ani) a transmis că va avea loc o discuție decisivă cu șefii Federației, despre parcursul său la cârma naționalei României.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.