De ce România nu poate „cere“ Basarabia

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

A fi patriot nu te scutește de la a fi și inteligent. Mai rău, patriotismul dublat de naivitate este cea mai bună invitație pentru ticăloși de a prelua inițiativa. Scriu aceste cuvinte gîndin-du mă la manifestarea din week-end-ul trecut a tinerilor din Acțiunea 2012, pe care încă îi consider mînați de intenții luminoase. Poate că doar vîrsta și insuficienta cunoaștere a realităților lumii în care trăim i-au făcut să ceară ceea ce au cerut. Poate că doar teribilismul i-a împins să se încaiere cu forțele de ordine și să-și instaleze corturile, pentru o noapte, în Piața Universității. Poate. Și tot la fel de bine, poate că deturnarea politică a manifestării a ținut doar de manifestarea plenară a instinctelor de animal politic dinspre alianța conjuncturală Sebastian Ghiță – Traian Băsescu. Iarăși, poate.

Desigur, relația privilegiată cu Republica Moldova reprezintă unul dintre stîlpii politicii externe a României post-1989. Nici nu se putea altfel, e mai întîi de toate o datorie istorică. Ca, de altfel, și sprijinirea și dezvoltarea românității dincolo de Prut. Nici visul reunirii nu poate fi reprimat, acesta poate fi menținut și subscris proiectului european. Reunirea României și Republicii Moldova poate fi făcută în cadrul proiectului european și, în nici un caz, în sfera de influență a Maicii Rusii. Aceea nu mai e reunire, aceea e înrobire colectivă.

Lucrul cel mai bun pe care România îl poate face în această direcție este să sprijine modernizarea Republicii Moldova, crearea unui stat de drept, funcțional, bazat pe principiile europene. Iar pentru asta, România trebuie ea însăși să respecte aceste principii. De aceea, cerința ultimativă a tinerilor din Acțiunea 2012, ca instituțiile statului român să-și asume în mod oficial obiectivul unirii, este de neacceptat. Cu părere de rău, îi transmit domnului Simion, liderul acestei organizații, despre care am înțeles că are un master în istorie, că istoria nu este relevantă în relațiile internaționale, oricît de patrioți am fi. Și așa trebuie să fie. Altfel, războaiele nu s-ar termina niciodată.

Aproape nu există mit național care să nu cuprindă și ideea nedreptății istorice (adesea, ideea se găsește chiar în centrul mitului). Mai toate națiunile au suferit și trebuie să acționeze pentru curmarea în viitor a acestor nedreptăți. Dar dreptatea unuia este, inevitabil, nedreptatea celuilalt. În anumite momente nefaste ale istoriei, unele națiuni ajung să fie conduse de lideri care promit repararea nedreptății acum și aici, prin acțiune directă. În asemenea situații, dezastrul e garantat – iar domnul Simion, care are un master în istorie, ar trebui să o știe foarte bine. Asemenea „conducători patrioți“ ajung pînă la urmă adevărați călăi ai propriilor națiuni.

Uniunea Europeană s-a creat tocmai pentru a pune capăt acestor tendințe, dînd națiunilor pînă mai ieri rivale un obiectiv comun. Fără a fi perfect, proiectul a adus membrilor pace și prosperitate de-a lungul a multe decenii. Chiar și României – cine nu crede, să dea o fugă în Ucraina sau în Republica Moldova.

Și mai e ceva, important și grav în aceeași măsură. România nu-și poate asuma desființarea unui stat vecin, recunoscut de comunitatea internațională și pe care ea însăși l-a recunoscut. Dacă statul român ar face această eroare istorică – precum îi cere imperativ domnul Simion –, ar trece în categoria celor revizioniste.

Una este ca, într-un anumit moment istoric, cetățenii de dincolo de Prut să-și dorească, în mod liber, participarea la o construcție statală în cadrul României și cu totul alta este ca România să-și afirme din start acest obiectiv. Un asemenea gest nu numai că ar încălca regulile pe care este constituită Uniunea – statele membre nu au pretenții teritoriale unele față de altele și nici față de terți –, dar ar fi un imens cadou făcut politicii agresive a Rusiei în regiune. De ani de zile, propaganda Kremlinului se străduiește să acrediteze ideea că Ocidentul nu e cu nimic diferit de Rusia. Că e la fel de corupt, de abuziv și de agresiv. Că urmărește, la fel ca Rusia, extinderea sferei sale de influență. Și iată că, într-o bună zi, un stat aparținînd Occidentului, România, ar veni să confirme teoria rusească, declarînd oficial că va acționa pentru desființarea (și, vor spune rușii, anexarea) unui stat vecin.

Anexarea Crimeei și-ar găsi astfel o strălucită justificare, pusă pe tavă chiar de către un membru al Occidentului. În definitiv, și Crimeea a aparținut, cîndva, Rusiei. Moscova ar avea, deci, tot dreptul de a-și continua politica agresivă, iar riscul de război în regiune ar crește exponențial. Ar fi toate acestea în folosul României? Evident, nu. De aceea n-ar fi rău ca patriotismul să fie dublat și de un dram de inteligență. Iar dacă în cazul tinerilor patrioți din week-end este de așteptat ca înțelepciunea să vină cu timpul, în ceea ce-i privește pe aceia care au instrumentat politic acțiunea, simpla naivitate nu poate fi o explicație. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?