Ungaria: scrutin invalid, joc politic reușit
La Budapesta, Viktor Orbán își celebrează ceea ce chiar el numește o „victorie magnifică“. După cum se știe, referendumul de duminică nu a putut fi validat, din cauza prezenței la vot inferioare pragului legal de 50%. Totuși, 95% din cei prezenți au votat împotriva primirii refugiaților. Depinde din ce unghi vrei să privești.
Presa de opoziție vorbește despre prima înfrîngere majoră suferită de FIDESZ, într-un deceniu. Un număr de 3,28 milioane de oameni au votat împotriva cotelor obligatorii, dar ceea ce contează mai mult este faptul că aproape cinci milioane de maghiari au ales să stea departe de urne, spun cei din opoziție. Altfel spus, Orbán nu a reușit să-și crească baza electorală. Voturile obținute acum sînt egale cu cele pe care coaliția de guvernămînt din jurul FIDESZ și partidul naționalist-extremist Jobbik le-au luat împreună la alegerile generale din 2014.
De asemenea, se remarcă numărul mare de voturi anulate, peste 6% din total. Potrivit presei ungare, explicația vine de la partidul satiric „Cîinele cu două cozi“. Acesta a desfășurat o campanie susținută prin care le-a cerut alegătorilor să-și anuleze buletinele. La Budapesta, campania a avut mare succes, nu mai puțin de 11% din voturi fiind declarate nule. Acest „Timesnewroman unguresc“ pare a fi singurul cîștigător real al confruntării.
Retorica de la Budapesta începe să semene izbitor cu cea din România, de după referendumul pentru demiterea președintelui, din 2012: cine contează mai mult – cei care au votat sau cei care au stat acasă? În ce măsură, pînă la urmă, abținerea de la vot reprezintă cu adevărat o opțiune clar îndreptată împotriva inițiatorilor referendumului, și nu un semn al nepăsării civice?
În orice caz, ar fi o naivitate să credem că, la viitoarea confruntare electorală, cele cinci milioane vor inunda secțiile de votare și valul creat îl va mătura pe Viktor Orbán de la putere. În vara-toamna lui 2012, mulți susținători din România ai lui Traian Băsescu se legănau probabil în aceeași iluzie. Iarna avea să le înghețe speranțele.
Întrebarea este în ce măsură va mai putea omul forte de la Budapesta să pună migrația în centrul politicii sale. Sociologul ungar Balasz Berkovitz răspunde, în paginile ziarului Libération, că, după opinia sa, FIDESZ va continua lupta contra Bruxelles-ului și va căuta, probabil, noi adversari. „Dreapta aflată la putere controlează mediile de informare publice și dispune de un adevărat imperiu media privat, cu ajutorul cărora nu informează, dar produce ficțiuni și minciuni. Ei își pot fabrica dușmani oricînd vor“, conchide sociologul ungar, pentru Libération.
Ei bine, referendumul nu va schimba mare lucru – oricum, Ungaria este scutită, cel puțin în momentul de față, de mecanismul cotelor obligatorii. Și aceasta, tocmai pentru că s-a confruntat în 2015 cu un val uriaș de refugiați. Întrebarea viza mai degrabă un eventual mecanism viitor de cote obligatorii sau, cine știe, unul permanent (pe culoarele de la Bruxelles se vorbea, la un moment dat, despre așa ceva). Budapesta va rămîne oricum pe aceeași axă eurosceptică, alături de Varșovia, Praga și, într-o anumită măsură, Bratislava. Nu era nevoie de un referendum pentru asta.
În plan intern, FIDESZ își va continua nestingherit agenda. Viktor Orbán s-a pronunțat imediat pentru modificarea Constituției, în sensul precizării suveranității Parlamentului ungar în materie de politică de migrație (adică exact sensul întrebării din referendumul nevalidat). Și, dacă se aliază cu partidul naționalist-extremist Jobbik, poate avea majoritatea parlamentară necesară. Cît despre retorica antimigrație, aceasta va continua, din simplul motiv că – așa cum comentează presa ungară – continuă să se „vîndă“ bine, mai ales în provincie.
Ar fi iarăși o naivitate să credem că „majoritatea tăcută“, care a dus la invalidarea referendumului, se va coagula deodată și va opri acest curs al lucrurilor. Mai bine am observa faptul că regimul Orbán nu se deosebește cu nimic de celelalte regimuri iliberale din regiune. Acesta își menține pozițiile de forță, bazîndu-se pe votul unei minorități semnificative și pe apatia unei majorități tăcute, care probabil nu vede o alternativă. Și nici nu prea are cum să o vadă, pentru că Opoziția este realmente slabă și divizată. Dar, mai ales, pentru că orice idee neconformă cu platforma Puterii este imediat strivită de un sistem media aflat sub un control strict. Din spații de dezbatere, principalele canale media devin arme propagandistice.
Recent, în Rusia, Vladimir Putin s-a împăunat cu o victorie a partidului său în alegerile parlamentare, obținută în condițiile participării a doar 45% din electorat. După cum s-a comentat în puținele canale independente din Rusia (prezente în mediul online), la alegeri au venit doar cei gata convinși sau cei care votează cu Puterea, din pură obligație. În Turcia, Recep Tayyip Erdogan se bazează, de asemenea, pe un corp electoral compact, care nu atinge pragul de 50%. Dar este suficient pentru a-i conferi putere absolută. Astfel că, deși încununat de un eșec din punct de vedere formal, referendumul lui Viktor Orbán e un exercițiu reușit în vederea menținerii dominației în politica internă. Iar asta este ceea ce contează: puținii care vin la vot decid pentru cei mulți care stau acasă.
Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.
