Pe undeva
Adverbul undeva (mai ales în construcţia pe undeva) se foloseşte destul de des în româna actuală cu rol de aproximare, în contexte în care nu mai este vorba de plasarea concretă în spaţiu, ci de nedeterminare temporală sau conceptuală. Schimbarea semantică a fost remarcată, cu decenii în urmă, de Valeria Guţu Romalo, în Corectitudine şi greşeală (1972), pe baza unor atestări orale („pe undeva este nişte adevăr“, TV 12.10.1970). Nu toate dicţionarele noastre actuale înregistrează noua utilizare a cuvîntului; aceasta a fost, totuşi, cuprinsă în Dicţionarul limbii române (DLR, Tomul XII, Litera U, 2002), în care undeva apare şi cu sensul „cumva, oarecum“, ilustrat prin citate din autori prestigioşi – Lucian Blaga şi Constantin Noica. Sensul non-spaţial a fost recunoscut şi preluat şi de Noul dicţionar universal (NDU, 2006) şi Dicţionarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007).
Noul sens persistă în uz; recentele rapoarte de monitorizare a limbii vorbite în presa audiovizuală (publicate pe site-ul cna.ro) au înregistrat destul de multe exemple de aproximare numerică cu ajutorul adverbului de loc – „un scor undeva de 50%“ (Realitatea TV, 5.08.2016) –, mai ales în indicarea unui interval de timp: „undeva la 11 fără 20, o să iasă afară…“ (Antena 3, 13.08.2016); „undeva joi vom afla care sînt reprezentanții caselor regale“ (Antena 3, 9.08.2016). Adesea enunţul conţine deja o referire la spaţiu, ceea ce poate crea (în scris) un efect derutant, de contradicţie: „Acolo unde va trebui să ajungă undeva în jurul orei 17“ (Antena 3, 9.08.2016). Multe alte exemple se pot găsi în Internet; undeva e folosit pentru aproximaţia numerică: „va încasa… undeva între 4,2 şi 6,5 milioane de euro“ (bzb.ro); „adevăratul salariu (…), dezvăluit (…): «undeva între 15.000 şi 16.000 de euro pe lun㻓 (capital.ro); „ziua mea de lucru se termină undeva între 9 seara şi miezul nopţii’“ (descopera.ro). Construcţia pe undeva are o utilizare şi mai largă, putînd aproxima aproape orice evaluare şi putînd atenua aproape orice enunţ: „această joncțiune (…) pe undeva este stranie (tribuna.md); „Sînt jocuri tari şi pe undeva e normal să se simtă oboseala“ (news.ro); se observă chiar preferinţa pentru apariţia atenuatorului la începutul enunţului: „Pe undeva, mi se pare justificată mișcarea“ (paginademedia.ro); „Pe undeva, e vina mea“ (libertatea.ro).
Faţă de această inovaţie semantică se poate manifesta o atitudine critică, de condamnare, în virtutea unei aprecieri raţionaliste şi aparent logice: spaţiul nu e mod, locul nu e aproximare. Schimbarea este totuşi destul de firească şi nu ar trebui considerată o abatere; cum nici nu au considerat-o dicţionarele pe care le-am menţionat deja, din moment ce au înregistrat-o. Este în spiritul metaforelor cognitive prin care gîndirea noastră se adaptează realităţii ca noţiunile spaţiale să capete sensuri temporale şi apoi să se aplice şi raţionamentelor, discursului, abstracţiilor. O serie întreagă de prepoziţii şi adverbe se referă, în toate limbile lumii, atît la spaţiu, cît şi la timp şi la relaţiile abstracte: la, în, pe, după, înainte etc. Calea pe care a urmat-o nehotărîtul undeva se întîlneşte şi în alte limbi: în engleză, somewhere este înregistrat în dicţionare cu valoarea de aproximator numeric. Despre quelque part din franceză şi noile sale sensuri non-spaţiale au scris Georges Kleiber şi Francine Gerhard-Krait. Tendinţa este generală şi nu trebuie să bănuim neapărat, în română, o imitare a unui model străin; e foarte posibil ca acelaşi proces să se fi produs independent în mai multe limbi. E chiar uşor de imaginat cum nehotărîtul undeva, a cărui nedeterminare e sporită de pe, a desemnat mai întîi un loc în spaţiu, apoi o plasare pe axa temporală, mai tîrziu un loc imaginar în reprezentarea metaforic-spaţială a conceptelor, a ideilor etc.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
