Trump e în corzi!

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
Trump e în corzi! jpeg

Probabil că cea mai interesantă evoluție politică în campania electorală americană, la ora la care scriu aceste rînduri, este abandonul republican al lui Donald Trump. Am scris pe larg despre deriva Marelui și Vechiului Partid și despre incapacitatea uimitoare a acestuia de a administra relația cu The Donald. În vremea campaniei pentru alegerile primare, Trump era, practic, singur. Greii partidului își anunțaseră susținerea pentru alți candidați. Nu este nici o îndoială că asta l-a ajutat pe Trump, sprijinind discursul său antipoliticianist. Alegătorii republicani vor altceva. Problema părea a fi că vor indiferent ce, numai altceva să fie, ceea ce spune mai degrabă multe despre partid decît despre popor. După ce Trump a cîștigat en fanfare primarele republicane, partidul a trebuit, de dragul unității, să-l accepte. Cu noduri și ținîndu-se de nas, mai toți republicanii importanți și au anunțat susținerea pentru miliardar. Însă evoluțiile recente din campanie îi fac pe aceștia să se răzgîndească.

După ce presa a difuzat o întregistrare din 2005, în care Trump vorbește absolut golănește despre felul în care agață femeile și, mai ales, după dezbaterea din 9 octombrie, tot mai mulți lideri republicani îi întorc spatele propriului candidat. În fond, toți acești politicieni candidează și ei, în alegerile pentru Congres, iar o apropiere de Trump pare să le compromită șansele. Poate că poziția cea mai elocventă pentru această stare de spirit o are Paul Ryan, actualul președinte al Camerei Reprezentanților. Ryan (46 de ani) este privit ca șef de facto al partidului, ceea ce, mă grăbesc să spun, este ceva obișnuit pentru politica americană, unde șefii formali ai partidelor mari sînt mai puțin cunoscuți, adesea nefiind nici măcar membri ai Congresului. În cazul de față, strict formal, Partidul Republican îl are ca președinte pe Reince Priebus, despre care, sînt sigur, 99% din dumneavoastră nici măcar n-au auzit. Așadar, cînd Paul Ryan a anunțat că nu va mai merge în campanie pentru Trump, ci se va concentra pe menținerea majorității republicane în Camera pe care o conduce și după alegerile din 8 noiembrie, analiștii politici au înțeles imediat despre ce este vorba. Jurnaliștii cu informații din interior scriu că republicanii discută intens despre modul în care se vor despărți de Trump. În spatele ușilor înaltelor cabinete republicane se discută două scenarii. Unii vor o despărțire radicală și în masă. Alții vor o despărțire pe tăcute, dar elocventă. În orice caz, aproape nimeni nu își mai pune problema alegerilor prezidențiale altfel decît în legătură cu alegerile pentru Congres. Analizele diferă în privința modului cel mai eficient de despărțire, dar nimeni nu se mai îndoiește că susținerea lui Trump pune partidul în situația să plătească un preț prea mare. Ryan se consultă intens cu colegii săi și vom vedea în zilele următoare ce decizie vor lua. În orice caz, în fața acestei răsuciri republicane, Donald Trump nu reacționează foarte inspirat. El a început să-l atace pe Ryan și susține că votanții săi nu sînt, de fapt, votanți ai Partidului Republican, ci ai lui, personal. În loc să încerce să evite ruptura, Trump pare să o grăbească. Mizînd exclusiv pe nervii votanților atît de supărați pe întregul sistem politic încît sînt gata să voteze cu demolatorul acestui sistem, indiferent cine este, Trump greșește. Mai în­tîi, pentru că aceștia nu sînt atît de mulți cît să asigure o victorie prezidențială. Oricît de dezamăgiți ar fi de politcieni, alegătorii cei mai mulți optează, încă, pentru candidații sistemului.

În a doua dezbatere cu Hillary Clinton, am putut vedea un Trump perfect adecvat show-ului de televiziune și complet inadecvat politicii. Trump a făcut figura cuiva mai degrabă preocupat de rating decît de voturi. Ceea ce a fost cu totul nepotrivit, căci rating-ul uriaș era oricum asigurat, pe cînd voturile multor indeciși erau, de fapt, miza dezbaterii. Preferința lui Trump pentru o dezbatere de scandal tabloid și nu pentru o dezbatere politică a fost evidentă. După prima dezbatere, Trump și-a propus să fie mai agresiv. Agresivitatea sa, însă, este aceea a unui scandalagiu și nu a unui candidat prezidențial. Faptul că Trump a atacat-o pe Hillary Clinton reamintind comportamentul soțului ei nu-i aduce nici un vot în plus. Întîi, pentru că toată lumea știe în detaliu povestea infidelităților mai mult sau mai puțin abuzive ale fostului președinte. Cei care o susțin pe Hillary Clinton și cei încă indeciși sînt pe aceste poziții știind bine ce a făcut rău Bill Clinton. În al doilea rînd, pentru că nu Bill Clinton candidează. Iar Hillary Clinton, apărîndu-și soțul pe parcursul anilor din urmă, fie că a făcut-o elegant, fie că a făcut-o jignind pe fostele iubite ale lui Bill, a cîștigat puncte cu această atitudine. O soție fidelă „martirizată“ de puseele erotice ale soțului are, întotdeauna, simpatia publicului. Mai mult, cu tot cu povara scandalurilor sexuale din vremea în care ocupa Biroul Oval, Bill Clinton a rămas printre cei mai simpatizați foști președinți americani. Așadar, readucînd în discuție vechile scandaluri în care fostul președinte a fost implicat, Trump nu a făcut decît să dovedească cît de jos e în stare să coboare. Publicul nu a aflat nimic nou despre Clinton, ci a văzut ceva mai clar cam ce fel de om este Donald Trump. Și un detaliu interesant: la terminarea celei de-a doua dezbateri, camerele televiziunilor au focalizat pe personalitățile prezente în sală. După cum se știe, publicul prezent la dezbaterile prezidențiale americane este ales cu obsesia păstrării echilibrului. Fiecare tabără aduce în sală un număr egal de susținători. În plus, sînt prezenți și un număr de alegători indeciși, aleși atent de către organizatori. După ce dezbaterea se termină, susținătorii vin către favorit, îl încurajează, vorbesc cu el, fac poze alături de acesta. S-a putut vedea foarte clar că Trump era înconjurat doar de familia sa și că numărul celor doritori să execute un selfie cu el era foarte mic. În schimb, Bill Clinton, prezent pentru a-și susține soția, a fost pur și simplu asediat de fani. Concluzia este că clintonienii nu se clintesc, în vreme ce trumpiștii nu dau năvală să se imortalizeze cu năbădăiosul Donald. Un detaliu, desigur, dar cît de sugestive sînt, adesea, detaliile!

Nu în ultimul rînd, povestea implicării Rusiei în campania electorală americană joacă, cel puțin pentru preferințele noastre, simpli spectatori ai competiției electorale americane, un rol extrem de important. În timpul celei de-a doua dezbateri, cu abilitate, Hillary Clinton a evocat sprijinul pe care adversarul Americii i-l dă lui Trump. Complet lipsit de abilitate, Trump a spus că, de fapt, nu știm dacă Rusia se află în spatele dezvăluirilor de tip WikiLeaks care lovesc în candidatul democrat, deși agențiile federale americane au spus că mîna Moscovei se vede în acest gen de operațiuni. Iar Trump nu s-a abținut să declare că America are nevoie de Putin ca să învingă ISIS.

Prins în corzi, Trump își folosește din ce în ce mai mult timpul de campanie apărîndu-se pe modelul „Ba tu!“, ceea ce, paradoxal, nu exploatează marile vulnerabilități ale lui Hillary Clinton, mai ales cînd apărarea lui devine, stupid, „Ba Bill!“. Acum șase luni, Donald Trump era foarte convingător vorbind despre „the crooked Hillary“. Astăzi, atacurile lui nu mai au aceeași eficiență și pentru că, în general, sînt contraatacuri.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Ciupercile uriașe cântăreau mai bine de 3 kilograme, fiecare. FOTO. Eugen Panait
Recoltă bogată de ciuperci gigant, în curtea unui dâmbovițean. „Am fost uimit. E prima dată când văd”
Un bărbat din Cândești, Dâmbovița, a avut parte de o surpriză uriașă când a intrat în livada sa cu meri. Proprietarul a găsit mai multe ciuperci uriașe, cântărind fiecare mai bine de 3 kilograme.
Piotr Tolstoi FOTO EPA EFE jpg
Înalt oficial rus, despre folosirea armelor nucleare: Nu va fi nevoie. Armata rusă va cuceri Kievul
Vicepreşedintele Dumei de Stat, Piotr Tolstoi, susține că Rusia nu va recurge la arme nucleare în Ucraina, întrucât poate cuceri Kievul cu ajutorul oamenilor mobilizați recent.
Centrala nucleara de la Zaporojie FOTO Profimedia
Ucraina ar putea reporni două unități ale centralei nucleare Zaporojie, ocupată de ruși
Operatorul nuclear de stat ucrainean Energoatom ia în considerare o inițiativă de repornire a două unități de energie de la cea mai mare centrală nucleară din Europa.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.