Doctoranzii și politica

Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
Doctoranzii și politica jpeg

Toată școala noastră doctorală de studii filologice a rămas năucită la anunțul intempestiv făcut de profesorul Morgan Mărmulescu. În mod subit, el a declarat că renunță la calitatea de îndrumător. Motivul? „Probleme personale“ – formula invocată cu sîrg, se știe, în astfel de momente. Situația a devenit, peste noapte, extrem de gravă. Mărmulescu era unul dintre puținii coordonatori de teze cu specializare lingvistică și, mai ales, cu o supraspecializare rară: stilistica și retorica discursului. Omul conducea doctorate din 1998 și mai avea măcar cinci ani de activitate academică pînă la pensionare. Ca să nu mai vorbim de prevederea legală ce‑i permitea să continue îndrumarea, oficial, pînă la împlinirea glorioasă a șapte decenii de existență (nici atunci, teoretic, nu s-ar fi oprit, ci și-ar fi păstrat doctoranzii aflați „în lichidare“, cum ar veni). Ce pățise bietul savant de alunecase într-o dezamăgire intelectuală așa de profundă? M-am hotărît să-l caut, convins fiind că voi auzi o istorie demnă de imortalizare. Profesorul m-a întîmpinat, destul de voios, în biroul lui. O umbră i-a trecut totuși peste față cînd a auzit de ce am poposit acolo. Și-a revenit însă repede și s‑a pus pe povestit. Mă mir că, după atîtea „delațiuni“ de presă, lumea mă mai consideră o persoană de încredere. Sau să fie oare tocmai acesta motivul pentru care amicii și colegii îmi împărtășesc încă în­tîmplările lor de viață, anume speranța că, poate, bizareriile biografiilor lor, „prelinse“ ficțional în pagina scrisă, vor constitui cîndva învățăminte apriorice pentru exponenții altor generații? Dacă m-ar consulta pe mine, mă tem că aș fi nevoit să-i descurajez. Nimeni nu dă doi bani pe experiențele – personale ori de grup – ale înaintașilor. Toți sîntem condamnați să repetăm, fără ezitări, greșelile trecutului.

Morgan Mărmulescu a început să-mi explice neașteptata-i decizie, am avut senzația, cu maximă sinceritate. Și chiar cu oarecare disperare în glas: „Nu am crezut, îți spun drept, în 1998, cînd am primit îndrumarea doctorală, că un domeniu practic inofensiv, precum cel filologic, și o specializare benignă, ca stilistica, mă vor arunca, treptat, în miezul fierbinte al epocii noastre, după expresia consacrată a vremurilor antedecembriste. Din primele luni, am fost asaltat cu propuneri neobișnuite de teme de cercetare: Retorica – sau Stilistica, după caz – discursului politic actual, Noi direcții în jargonul politic, Dezvoltarea limbajului politico-administrativ după 1989, Metafora în spațiul puterii, Metonimia în textul politic și așa mai departe. M-am bucurat inițial, firește. Am bănuit apariția unei noi dinamici în interesul junilor pentru limbă. Lumea îl lăsa deoparte pe Eminescu și se preocupa mai mult de mutațiile lingvistice induse de istoria contemporană. Util și original în același timp. M-am pus eu însumi serios pe citit, pentru a fi, realmente, de ajutor inovatorilor mei doctoranzi. Apoi, ce să vezi? Pe măsură ce tinerii discipoli produceau fragmente din viitoarele teze, în speță, referatele periodice, mă aratam tot mai înmărmurit – doar mă cheamă Mărmulescu, nu-i așa? – de ideile lor. Mi se aduceau – și astea, ideal judecate! – dizertații politologice, dacă nu, pur și simplu, editoriale de angajament politic înflăcărat, pe post de analize stilistice! Societatea românească se îmbolnăvise, dragul meu, și la nivelurile sale elitiste, de politicită. Nu se mai putea ieși din această compulsie. Fiecare ins părea să aibă un motor existențial animat de spirit politruc. Odată pornit, el devenea perpetuum mobile. Bîzîia ad infinitum, se manifesta ca o morbiditate cronică…“

„În 2000, cînd, la prezidențiale, au concurat Iliescu și Vadim, a fost dezastru. Naționaliștii au cerut, in corpore, schimbarea titlurilor lucrărilor lor. Din, să zicem, Stilistica discursului politic naționalist în România, solicitau modificare cu Triumful dicursului naționalist în România. Ori, și mai ciudat, de la Rolul retoricii în opera politică, urmăreau să treacă la Rolul crucial-victorios al retoricii în opera politică a lui Corneliu Vadim Tudor. Am avut suținere de referate în preajma turului doi electoral… A fost caft general în Catedră. Iliesciștii s‑au luptat cu vadimiștii. Culmea este că violența nu a venit cu adevărat dinspre pesediștii per se, ci dinspre dreptiști, care, fără candidat, au adoptat tabăra pro-Iliescu. Noi, membrii comisiei, am încercat să-i despărțim. Am luat-o pe coajă din partea tuturor. Mai ții minte că doamna Miopescu a umblat cu gura căzută vreo trei luni. Ei bine, nu a fost un accident vascular, ci un pumn în mandibulă de la studentul ei preferat, Toto Totolan, ajuns doctorand cu Necesitatea contondenței în limbajul xenofob. Și eu am purtat atunci ochelari de soare două săptămîni. Primisem un cap în ochi de la Cristina, asistenta mea, straniu, susținătoarea lui Petre Roman… Au mai urmat două bătăi majore (una chiar la o susținere publică de teză: Limbajul politic corporal al lui Traian Băsescu), cauzate de referendumurile demiterii președintelui. Am rezistat cum am putut, dar, în prezent, crede-mă, situația este fără ieșire: Universitatea a primit recent doctoranzi palestinieni și israelieni. Mulți dintre ei au optat pentru Retorica politică în Orientul Mijlociu actual. S-au prezentat la mine, pentru a‑mi detalia alegerile lor științifice, cu steaguri țipător colorate în mîini și eșarfe ale morții legate împrejurul frunții…“

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.