Incendii

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

România, 2016, Galați. Sfîrșit de săptămînă. E trecut de miezul nopții, doi oameni ai străzii dorm într-un adăpost improvizat. Un necunoscut apare de undeva, toarnă un lichid inflamabil pe cei doi și îi incendiază. O săptămînă mai tîrziu, cîteva instituții de presă relatează despre rugămințile medicilor din Galați către spitalele din București pentru preluarea uneia dintre victime. Nu sînt locuri, li se răspunde. Ulterior, la Europa FM, un purtător de cuvînt al Ministerului Sănătății dă semne că s-ar putea totuși face ceva. Spitalele care ar putea prelua pacientul sînt exact cele despre care gălățenii spun că n-aveau locuri. Nu poți să nu te gîndești că intervenția ministerului are ceva miraculos în ea. Sau poate o fi vreo coincidență, nu vom ști niciodată.

Înapoi la știrea inițială. Informația a fost tratată marginal de către media naționale. O infracțiune oarecare, printre multe altele. Nici pe departe la fel de interesantă ca discuțiile despre lansarea platformei Cioloș, listele de candidați și altele asemenea. La nivel politic, nici măcar o mențiune, deși vorbim despre un act de cruzime inimaginabil, care ascunde în spatele său o cantitate de ură și o lipsă de umanitate imposibil de cuantificat. Incendierea ca fapt divers.

Apar inevitabilele comparații cu incidentul de la Sibiu, în care un urs scăpat prin oraș este ucis de autorități. Iar comparațiile astea nu dau o imagine prea bună pentru societatea românească. Nefericitul acela de urs a fost plîns de toată lumea bună, de la editorialiști și pînă la însuși președintele republicii. N-a existat colț de spațiu public în care să nu se fi deplîns barbaria și lipsa de profesionalism a sibienilor în fața bestiei (bestiuței? ursulețului?) care bîntuia prin curți și pe acoperișuri. În clasamentul indignării clasei de mijloc românești, ursul cîștigă detașat în fața persoanelor fără adăpost.

În cazul de la Galați nu putem pune actul dement al incendiatorului pe seama corupției sau a neglijenței autorităților. O putem face mai tîrziu, poate, dacă făptuitorul nu ajunge în fața judecătorilor. Putem însă să remarcăm că, la un an după tragedia de la Colectiv, încă apar discuții publice peste patul pacienților cu arsuri. Putem observa că, dacă ai nevoie de ajutor pentru un astfel de pacient, cea mai sigură metodă e aceea a levierului opiniei publice. Aici, rolul de sperietoare al presei și al rețelelor sociale funcționează încă. Spre deosebire de proceduri și lecțiile trecutului. Or, asta e înspăimîntător pentru că rezervele de indignare ale publicului sau atenția redacțiilor sînt totuși finite. Iar cînd se epuizează se instalează apatia. Unii i-ar spune cinism.

Îmi permit însă să întreb: ce loc mai ocupă empatia în discursul public românesc? Încă ne mai pasă de oameni cu care nu ne luăm brunch-ul, pe care nu îi întîlnim la Cărturești și care nu fac diferența dintre Pepsi și Fritz-Kola? Sau ne-am separat în triburi (familii urbane, caste, spuneți-le cum vreți) egoiste? Și dacă s-a întîmplat așa, și aici ajung la politică, de ce am avea pretenția ca oamenii din Teleorman să voteze ca aceia din București, iar cei din Cluj la fel ca aceia din Iași? Ce îi unește?

Există cercetători care au încercat să măsoare empatia. Și rezultatele nu-s deloc măgulitoare pentru estul Europei, regiunea căreia îi aparținem și pe care New York Times o acuza acum un an de zile că suferă de un deficit de compasiune. Astfel, potrivit unui studiu condus de profesorul William Chopik de la Michigan State University, într-un clasament al empatiei, alcătuit pe baza unui eșantion internațional de 104.000 de persoane din 63 de țări, România este pe locul 54, imediat după neprietenii noștri ruși. Toate celelalte state din Est sînt în aceeași zonă de jos a topului. Explicațiile țin probabil de șocurile istorice pe care această regiune a fost obligată să le suporte sau și le-a produs fără intervenții externe. Tranzițiile nesfîrșite, schimbările de regim politic și șocurile economice au creat în Est un soi de individualism aparte lipsit de bunătate, un darwinism social extras din teama de schimbare și dorința de recuperare a decalajelor. Solidaritatea în Est e slăbiciune, iar capacitatea de a te pune în locul celui din fața ta e o aptitudine pe cale de dispariție. Umanitatea cere totuși exercițiu.

Iar absența empatiei are, cred eu, efecte la nivel macro. Nu există nici un partid care să facă din decalajele din ce în ce mai șocante ale României o temă principală de campanie. La dreapta spectrului politic există o teamă stupidă de subiecte ca sărăcia (deși lecțiile partidelor similare din Occident ar trebui să ofere totuși un model). La stînga nu avem despre ce să vorbim pentru că România nu are partide de stînga, ci doar reprezentanți ai unui tip specific de autoritarism care încearcă inabil să se ascundă în spatele socialismului european. Iar aici, îmi permit să estimez, responsabilitatea politicienilor este uriașă. Iar ei sînt mici. Preferă să facă surf pe valuri sigure decît să pună o oglindă în fața publicului care le acordă încredere. Ca o paranteză, asta e o explicație marginală a succesului „pe persoană fizică“ al actualului premier (nu al guvernului). Dl Cioloș a avut cîteva momente, rare pentru un demnitar român, în care a arătat că e capabil să înțeleagă suferința din fața sa. Nu insist asupra lor.

Înapoi la Galați. La ora la care scriu acest text, acel om al străzii n-a ajuns încă la București. Nu știu dacă va scăpa, dar cred că merită măcar un gînd bun, dacă nu un pic de indignare în fața dezumanizării căreia i-a căzut victimă. Doar așa preocuparea pentru urși asasinați are sens. Altminteri e, ca să fiu politicos, ridicolă. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Wizz Air va introduce noi rute cu plecare din București și Cluj-Napoca. Care sunt acestea şi cât costă călătoria
Compania Wizz Air anunţă că va introduce cinci noi curse directe către destinaţii din Europa, cu plecare din Bucureşti şi Cluj-Napoca.
image
„Îmbrobodirea” femeilor: Ce spun un psiholog și un sociolog despre ultimele declarații ale Arhiepiscopul Tomisului
Arhiepiscopul Tomisului a rămas în Secolul XVII, spun experții care au analizat ultimele declarații controversate ale acestuia despre faptul că femeile căsătorite ar trebui să poarte capul acoperit.
image
Cum a ajuns un bărbat să construiască o tavernă grecească în propria curte: „Avem o listă de așteptare și primim clienți de peste tot”
Un bărbat de 44 de ani a construit o tavernă grecească în propria grădină. El a cheltuit peste 20.000 de euro pentru a putea primi oaspeți din întreaga lume, conform Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.
image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.