Incendii

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

România, 2016, Galați. Sfîrșit de săptămînă. E trecut de miezul nopții, doi oameni ai străzii dorm într-un adăpost improvizat. Un necunoscut apare de undeva, toarnă un lichid inflamabil pe cei doi și îi incendiază. O săptămînă mai tîrziu, cîteva instituții de presă relatează despre rugămințile medicilor din Galați către spitalele din București pentru preluarea uneia dintre victime. Nu sînt locuri, li se răspunde. Ulterior, la Europa FM, un purtător de cuvînt al Ministerului Sănătății dă semne că s-ar putea totuși face ceva. Spitalele care ar putea prelua pacientul sînt exact cele despre care gălățenii spun că n-aveau locuri. Nu poți să nu te gîndești că intervenția ministerului are ceva miraculos în ea. Sau poate o fi vreo coincidență, nu vom ști niciodată.

Înapoi la știrea inițială. Informația a fost tratată marginal de către media naționale. O infracțiune oarecare, printre multe altele. Nici pe departe la fel de interesantă ca discuțiile despre lansarea platformei Cioloș, listele de candidați și altele asemenea. La nivel politic, nici măcar o mențiune, deși vorbim despre un act de cruzime inimaginabil, care ascunde în spatele său o cantitate de ură și o lipsă de umanitate imposibil de cuantificat. Incendierea ca fapt divers.

Apar inevitabilele comparații cu incidentul de la Sibiu, în care un urs scăpat prin oraș este ucis de autorități. Iar comparațiile astea nu dau o imagine prea bună pentru societatea românească. Nefericitul acela de urs a fost plîns de toată lumea bună, de la editorialiști și pînă la însuși președintele republicii. N-a existat colț de spațiu public în care să nu se fi deplîns barbaria și lipsa de profesionalism a sibienilor în fața bestiei (bestiuței? ursulețului?) care bîntuia prin curți și pe acoperișuri. În clasamentul indignării clasei de mijloc românești, ursul cîștigă detașat în fața persoanelor fără adăpost.

În cazul de la Galați nu putem pune actul dement al incendiatorului pe seama corupției sau a neglijenței autorităților. O putem face mai tîrziu, poate, dacă făptuitorul nu ajunge în fața judecătorilor. Putem însă să remarcăm că, la un an după tragedia de la Colectiv, încă apar discuții publice peste patul pacienților cu arsuri. Putem observa că, dacă ai nevoie de ajutor pentru un astfel de pacient, cea mai sigură metodă e aceea a levierului opiniei publice. Aici, rolul de sperietoare al presei și al rețelelor sociale funcționează încă. Spre deosebire de proceduri și lecțiile trecutului. Or, asta e înspăimîntător pentru că rezervele de indignare ale publicului sau atenția redacțiilor sînt totuși finite. Iar cînd se epuizează se instalează apatia. Unii i-ar spune cinism.

Îmi permit însă să întreb: ce loc mai ocupă empatia în discursul public românesc? Încă ne mai pasă de oameni cu care nu ne luăm brunch-ul, pe care nu îi întîlnim la Cărturești și care nu fac diferența dintre Pepsi și Fritz-Kola? Sau ne-am separat în triburi (familii urbane, caste, spuneți-le cum vreți) egoiste? Și dacă s-a întîmplat așa, și aici ajung la politică, de ce am avea pretenția ca oamenii din Teleorman să voteze ca aceia din București, iar cei din Cluj la fel ca aceia din Iași? Ce îi unește?

Există cercetători care au încercat să măsoare empatia. Și rezultatele nu-s deloc măgulitoare pentru estul Europei, regiunea căreia îi aparținem și pe care New York Times o acuza acum un an de zile că suferă de un deficit de compasiune. Astfel, potrivit unui studiu condus de profesorul William Chopik de la Michigan State University, într-un clasament al empatiei, alcătuit pe baza unui eșantion internațional de 104.000 de persoane din 63 de țări, România este pe locul 54, imediat după neprietenii noștri ruși. Toate celelalte state din Est sînt în aceeași zonă de jos a topului. Explicațiile țin probabil de șocurile istorice pe care această regiune a fost obligată să le suporte sau și le-a produs fără intervenții externe. Tranzițiile nesfîrșite, schimbările de regim politic și șocurile economice au creat în Est un soi de individualism aparte lipsit de bunătate, un darwinism social extras din teama de schimbare și dorința de recuperare a decalajelor. Solidaritatea în Est e slăbiciune, iar capacitatea de a te pune în locul celui din fața ta e o aptitudine pe cale de dispariție. Umanitatea cere totuși exercițiu.

Iar absența empatiei are, cred eu, efecte la nivel macro. Nu există nici un partid care să facă din decalajele din ce în ce mai șocante ale României o temă principală de campanie. La dreapta spectrului politic există o teamă stupidă de subiecte ca sărăcia (deși lecțiile partidelor similare din Occident ar trebui să ofere totuși un model). La stînga nu avem despre ce să vorbim pentru că România nu are partide de stînga, ci doar reprezentanți ai unui tip specific de autoritarism care încearcă inabil să se ascundă în spatele socialismului european. Iar aici, îmi permit să estimez, responsabilitatea politicienilor este uriașă. Iar ei sînt mici. Preferă să facă surf pe valuri sigure decît să pună o oglindă în fața publicului care le acordă încredere. Ca o paranteză, asta e o explicație marginală a succesului „pe persoană fizică“ al actualului premier (nu al guvernului). Dl Cioloș a avut cîteva momente, rare pentru un demnitar român, în care a arătat că e capabil să înțeleagă suferința din fața sa. Nu insist asupra lor.

Înapoi la Galați. La ora la care scriu acest text, acel om al străzii n-a ajuns încă la București. Nu știu dacă va scăpa, dar cred că merită măcar un gînd bun, dacă nu un pic de indignare în fața dezumanizării căreia i-a căzut victimă. Doar așa preocuparea pentru urși asasinați are sens. Altminteri e, ca să fiu politicos, ridicolă. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Lumea pe din două. Și acum încotro?
Confruntat în câteva rânduri cu momente dificile pentru trupele ruse dislocate în Ucraina sau cu decizii ale statelor NATO de sprijinire a Kievului, Vladimir Putin a replicat amenințător.
Soldati ucraineni Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării Twitter jpg
Armata ucraineană înaintează pe frontul de sud
Autorităţile proruse din provinciile ucrainene Lugansk şi Herson au susţinut marţi că trupele ruse au frânat înaintarea celor ucrainene în unele părţi ale frontului, deşi, mai ales în Herson, armata rusă a fost nevoită să se replieze în faţa contraofensivei ucrainene.
Adrian Negrescu 3 jpg
Guvernul Ciucă, tot înainte spre recesiune. Un analist economic explică unde ne vor duce măsurile guvernanților
Anul viitor va fi anul recesiunii în Europa și în România, este convins analistul Adrian Negrescu. Principalele cauze, în opinia sa, sunt: inflația uriașă, criza energetică, creșterea fiscalității și lipsa restructurării aparatului public.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.