Elefantul de pe buletinul de vot

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

PSD intră în campania electorală din poziția celui care riscă cel mai mult. Absolut toate sondajele de opinie îl reconfirmă drept cel mai mare partid al României, lucru pe care, probabil, nici o lebădă neagră nu o să îl schimbe. Însă jocul complicat la care s-au angajat cele două mari forțe politice ale României are drept miză izolarea adversarului, iar PSD a mai trăit scenarii în care a cîștigat alegerile, dar a pierdut puterea.

Tactica adoptată pînă acum de „so­cia­liști“ e aceea a evitării confruntărilor directe. Minus cîteva declarații acide la adresa actualului guvern, PSD-ul oficial e mai degrabă rezervat. Pentru a înțelege mai bine resorturile acestui comportament trebuie să ne amintim de trauma suferită la prezidențialele din 2014, cînd dl Ponta a pierdut în fața actualului președinte pe mîna unor consultanți care l-au sfătuit să folosească un discurs inutil-agresiv care a împins în brațele adversarului categorii întregi de cetățeni dintre care, pînă foarte aproape de data alegerilor, unii nici măcar nu își puseseră problema participării la scrutin.

Lecția a fost învățată, iar efectele s-au văzut cel mai bine la localele din vară, cînd, fără prea mare efort, Primăria Generală a Bucureștilor a intrat pentru prima oară pe mîna unei persoane cu carnet de membru PSD. Doamna Gabriela Firea a evitat, întreaga campanie, declarațiile riscante, interviurile neprietenoase și confruntările electorale pe teren neutru, iar rezultatul a fost pe măsură. Organizarea și mobilizarea electoratului captiv au fost suficiente pentru a pune pe masa partidului o victorie istorică.

Ceea ce nu înseamnă că, în runda asta de parlamentare, PSD nu face eforturi să își consolideze poziția, mai ales că depinde foarte mult de succesul potențialilor săi aliați pentru formarea viitorului guvern. Cu cît scorul partidului va fi mai mare, cu atît mai puține vor fi compromisurile necesare pentru alcătuirea unei coaliții solide. Însă eforturile PSD seamănă întrucîtva cu invadarea Crimeei. Adversarii sînt atacați pe surse cu ajutorul presei arondate partidului, în diverse sectoare ale administrației publice apar ca din senin greve în timp ce parlamentarii votează la două mîini tot felul de măriri de salarii și reduceri de taxe a căror sursă de finanțare este măcar neclară, dacă nu de-a dreptul inexistentă.

Un alt detaliu care contează teribil de mult în economia dezbaterii publice este faptul că PSD a cedat controlul narațiunii către adversarii săi în chestiunea viitorului premier. Dacă PNL și USR defilează cu Dacian Cioloș, despre candidatul PSD nu știm nimic. Au fost voci, inclusiv a Gabrielei Firea, care au vorbit despre Liviu Dragnea ca posibil șef al unui cabinet PSD. Însă condamnarea definitivă care stă în dreptul numelui său face această variantă mai degrabă improbabilă. Pentru ca dl Dragnea să fie premier ar trebui ca PSD să obțină un scor uriaș (peste 40%) care să îi permită să opună trecutului penal al liderului o legitimitate pe măsură. Un joc de sumă nulă puțin probabil. Mai plauzibil e că PSD studiază mai multe variante, inclusiv un tehnocrat al stîngii, însă se teme să le facă publice de frica atacurilor.

Dincolo de strategia evazionistă de campanie, PSD rămîne cu o problemă identitară gravă. Nu știe cum să fie un partid de stînga. Cînd nu confiscă temele dreptei (debirocratizarea e primul exemplu care îmi vine în minte), PSD se refugiază în populism și mai ales în rolul de reprezentant al unor interese meschine ale cîtorva grupuri care îi asigură finanțarea. Este relevant în acest sens că listele cu care se va prezenta la alegeri sînt populate de diverși membri ai castelor locale, de abonați la banii statului sau de oameni de la centru preocupați de conservarea unor privilegii dubioase. Nici unul dintre militanții stîngii românești – prezentă mai ales în zonele nonguvernamentală sau universitară – nu și-a găsit loc pe aceste liste. Nici unul. În schimb, îi găsim la USR, care pare să fi preferat autenticitatea comodității.

Și în această rundă de alegeri PSD va mima stînga pentru a-și ascunde rolul de partid al sistemului. Un elefant politico-administrativ inept și lipsit de curaj, care, din păcate, nu are un contestatar real pe zona ideologică cu care se identifică formal. De aceea, și de data asta, discuția va fi despre corupția din PSD și nu despre soluțiile PSD, oricare ar fi acelea. De aceea dl Dragnea încă își permite poziții publice oportunist-reacționare de tipul „sînt un fanatic religios“ care stîrnesc deriziune sau stupefacție în cercurile stîngii europene și apatie în rîndul celei românești.

Oricît de mult se miră liderii PSD că sînt identificați ca sursă a tuturor relelor în anumite medii, e foarte greu de negat faptul că mulți dintre ei au devenit de-a lungul timpului niște baroni ai subdezvoltării. E suficient să privim oricare dintre județele în care, tradițional, partidul ia cele mai multe voturi. Redistribuire? Compasiune? Progres? Aș. E dificil să nu identifici solidaritatea din discursul partidului cu o formă subtilă de dispreț la adresa propriului electorat.

Prea mare, imobil și prea sigur pe el, PSD are nevoie disperată de un challenger care să îl scoată din amorțeală. Un șoricel care să mai sperie un pic elefantul. Spre binele tuturor, inclusv al pahidermului. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

gaz pixabay com jpg
Invenția unui român care promite reducerea la jumătate a facturii de gaz
Invenția inginerului Dumitru Matei poate reduce facturile la gaz cu până la 70%. Rezultatele de până acum indică economii la consumul de gaze de la 40% până la 67%.
livada de smochini este langa buzau jpg
Un buzoian a pariat pe cultivarea smochinelor si a câștigat. Este favorizat de clima în schimbare
Culturile exotice de smochine încep să se dezvolte în România, pe fondul condițiilor climatice favorabile. Valentin Badea a pus pe picioare în mai puțin de doi ani o livadă de smochini, în Buzău.
zelenski cerere ucraina aderare nato foto twitter jpg
Ucraina susține că are sprijinul a 10 țări pentru aderarea la NATO
Mihailo Podoliak, consilier prezidenţial ucrainean, a afirmat că țările care susțin aderarea Ucrainei la NATO sunt „în mare parte țări care își amintesc de ghearele otrăvitoare ale imperiului rus”.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.