Elefantul de pe buletinul de vot

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

PSD intră în campania electorală din poziția celui care riscă cel mai mult. Absolut toate sondajele de opinie îl reconfirmă drept cel mai mare partid al României, lucru pe care, probabil, nici o lebădă neagră nu o să îl schimbe. Însă jocul complicat la care s-au angajat cele două mari forțe politice ale României are drept miză izolarea adversarului, iar PSD a mai trăit scenarii în care a cîștigat alegerile, dar a pierdut puterea.

Tactica adoptată pînă acum de „so­cia­liști“ e aceea a evitării confruntărilor directe. Minus cîteva declarații acide la adresa actualului guvern, PSD-ul oficial e mai degrabă rezervat. Pentru a înțelege mai bine resorturile acestui comportament trebuie să ne amintim de trauma suferită la prezidențialele din 2014, cînd dl Ponta a pierdut în fața actualului președinte pe mîna unor consultanți care l-au sfătuit să folosească un discurs inutil-agresiv care a împins în brațele adversarului categorii întregi de cetățeni dintre care, pînă foarte aproape de data alegerilor, unii nici măcar nu își puseseră problema participării la scrutin.

Lecția a fost învățată, iar efectele s-au văzut cel mai bine la localele din vară, cînd, fără prea mare efort, Primăria Generală a Bucureștilor a intrat pentru prima oară pe mîna unei persoane cu carnet de membru PSD. Doamna Gabriela Firea a evitat, întreaga campanie, declarațiile riscante, interviurile neprietenoase și confruntările electorale pe teren neutru, iar rezultatul a fost pe măsură. Organizarea și mobilizarea electoratului captiv au fost suficiente pentru a pune pe masa partidului o victorie istorică.

Ceea ce nu înseamnă că, în runda asta de parlamentare, PSD nu face eforturi să își consolideze poziția, mai ales că depinde foarte mult de succesul potențialilor săi aliați pentru formarea viitorului guvern. Cu cît scorul partidului va fi mai mare, cu atît mai puține vor fi compromisurile necesare pentru alcătuirea unei coaliții solide. Însă eforturile PSD seamănă întrucîtva cu invadarea Crimeei. Adversarii sînt atacați pe surse cu ajutorul presei arondate partidului, în diverse sectoare ale administrației publice apar ca din senin greve în timp ce parlamentarii votează la două mîini tot felul de măriri de salarii și reduceri de taxe a căror sursă de finanțare este măcar neclară, dacă nu de-a dreptul inexistentă.

Un alt detaliu care contează teribil de mult în economia dezbaterii publice este faptul că PSD a cedat controlul narațiunii către adversarii săi în chestiunea viitorului premier. Dacă PNL și USR defilează cu Dacian Cioloș, despre candidatul PSD nu știm nimic. Au fost voci, inclusiv a Gabrielei Firea, care au vorbit despre Liviu Dragnea ca posibil șef al unui cabinet PSD. Însă condamnarea definitivă care stă în dreptul numelui său face această variantă mai degrabă improbabilă. Pentru ca dl Dragnea să fie premier ar trebui ca PSD să obțină un scor uriaș (peste 40%) care să îi permită să opună trecutului penal al liderului o legitimitate pe măsură. Un joc de sumă nulă puțin probabil. Mai plauzibil e că PSD studiază mai multe variante, inclusiv un tehnocrat al stîngii, însă se teme să le facă publice de frica atacurilor.

Dincolo de strategia evazionistă de campanie, PSD rămîne cu o problemă identitară gravă. Nu știe cum să fie un partid de stînga. Cînd nu confiscă temele dreptei (debirocratizarea e primul exemplu care îmi vine în minte), PSD se refugiază în populism și mai ales în rolul de reprezentant al unor interese meschine ale cîtorva grupuri care îi asigură finanțarea. Este relevant în acest sens că listele cu care se va prezenta la alegeri sînt populate de diverși membri ai castelor locale, de abonați la banii statului sau de oameni de la centru preocupați de conservarea unor privilegii dubioase. Nici unul dintre militanții stîngii românești – prezentă mai ales în zonele nonguvernamentală sau universitară – nu și-a găsit loc pe aceste liste. Nici unul. În schimb, îi găsim la USR, care pare să fi preferat autenticitatea comodității.

Și în această rundă de alegeri PSD va mima stînga pentru a-și ascunde rolul de partid al sistemului. Un elefant politico-administrativ inept și lipsit de curaj, care, din păcate, nu are un contestatar real pe zona ideologică cu care se identifică formal. De aceea, și de data asta, discuția va fi despre corupția din PSD și nu despre soluțiile PSD, oricare ar fi acelea. De aceea dl Dragnea încă își permite poziții publice oportunist-reacționare de tipul „sînt un fanatic religios“ care stîrnesc deriziune sau stupefacție în cercurile stîngii europene și apatie în rîndul celei românești.

Oricît de mult se miră liderii PSD că sînt identificați ca sursă a tuturor relelor în anumite medii, e foarte greu de negat faptul că mulți dintre ei au devenit de-a lungul timpului niște baroni ai subdezvoltării. E suficient să privim oricare dintre județele în care, tradițional, partidul ia cele mai multe voturi. Redistribuire? Compasiune? Progres? Aș. E dificil să nu identifici solidaritatea din discursul partidului cu o formă subtilă de dispreț la adresa propriului electorat.

Prea mare, imobil și prea sigur pe el, PSD are nevoie disperată de un challenger care să îl scoată din amorțeală. Un șoricel care să mai sperie un pic elefantul. Spre binele tuturor, inclusv al pahidermului. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni