Ce faci în Vegas rămîne în Vegas
Las Vegas nu este doar suma hotelurilor-cazinou de pe Strip și de alături. Las Vegas este un oraș cu peste 600.000 de locuitori, centru al unei aglomerări urbane de peste două milioane de oameni. Printre instituțiile de învățămînt superior de aici, Universitatea Nevada din Las Vegas este cea mai prestigioasă și cea mai ambițioasă; de cîțiva ani, trage tare să intre în topul universităților americane. Cînd, în 2015, Comitetul de organizare a dezbaterilor prezidențiale a solicitat universităților din întreaga țară să trimită cereri pentru a găzdui dezbaterile prezidențialelor din 2016, University of Nevada din Las Vegas n-a stat mult pe gînduri. A completat cele 20 de pagini ale cererii și a început să facă lobby. Nu e ușor să găzduiești o dezbatere prezidențială. Trebuie, de pildă, să dispui de o sală cu o anumită geometrie, în care temperatura să rămînă constant la 65° F (cam 19° C), în care umiditatea nu trebuie să depășească 50%, care să dispună de back-up energetic și wi-fi în cazul în care energia electrică în rețeaua publică se întrerupe etc. Universitatea Nevada din Las Vegas a cîștigat organizarea ultimei dezbateri prezidențiale din 2016. A parteneriat cu structurile specializate în organizarea de evenimente ale Primăriei, a pus la bătaie un buget de opt milioane de dolari și a mobilizat o mie de studenți care au lucrat ca voluntari pentru organizarea dezbaterii. Veniturile estimate, de la costurile de publicitate virtuale, pe care universitatea ar fi trebuit să le achite ca să atingă un număr atît de mare de telespectatori, avînd în vedere că numele universității era oricum rostit și sigla ei oricum văzută de cîte ori se pomenea despre dezbatere, pînă la sumele efectiv încasate ca urmare, de pildă, a închirierii către televiziuni a anumitor spații în afara celor pe care era obligată să le pună la dispoziție gratuit carelor, regiilor de emisie și camerelor de luat vederi, depășesc cam de zece ori bugetul investit. Au sosit la Universitate pentru această dezbatere cam cinci mii de jurnaliști din toată lumea. Pentru Universitatea Nevada din Las Vegas a fost, fără îndoială, o zi istorică.
Dar pentru oraș? Las Vegas! Orașul colosal, cunoscut în întreaga lume datorită cazinourilor, show-urilor extravagante și luminilor despre care se spune că se văd, ghirlandă, din cosmos, orașul care chiar nu doarme niciodată, orașul în care oricine ajunge este cuprins de entuziasm și uită să obosească, orașul distracțiilor enorme, orașul în care te poți juca la orice vîrstă, orașul în care îți pierzi mințile de atîta distracție… Zilnic, sute de avioane aduc la Vegas oameni din toate marile orașe americane, atrași de unul dintre cele mai cunoscute sloganuri din industria turismului, „What happens in Vegas, stays in Vegas“, devenit adevărat principiu de lucru al orașului. Și merge, de vreme ce orașul zis „al păcatelor“ atrage peste 40 de milioane de vizitatori anual. Poate că pentru istoria orașului care a sedus toate starurile americane, de la Elvis Presley și Frank Sinatra la Michael Jackson, Bono sau Cher, o dezbatere prezidențială între Hillary Clinton și Donald Trump nu înseamnă prea mult. Trump înseamnă ceva în acest oraș datorită gigantului hotel de 64 de etaje, placat cu aur de 24 de carate, pe care l-a construit între 2003 și 2008, și pe care îl deține și acum în coproprietate. Dar chiar și locuitorii Vegasului care îl cunosc bine nu sînt chiar dornici să-l vadă președinte.
Carolyn Goodman, de pildă, îl cunoaște pe Trump de 16 ani. Are 77 de ani și este primarul ora-șului Las Vegas din 2011. I-a succedat în funcție soțului ei, Oscar Goodman, care a fost primar din 1999 pînă în 2011. Cu două zile înaintea dezbaterii, ea a stat de vorbă cu reporterii cotidianului francez Le Figaro, veniți la Vegas ca să vadă finala prezidențială. Cu o luciditate demnă de un politician cu experiența ei, Goodman a dat răspunsuri esențiale. Precizînd că nu susține pe nici unul dintre candidați și că speră ca măcar la intrarea în cabina de vot să poată fi sigură de ceea ce va vota, primarul de Las Vegas găsește că este „foarte, foarte, foarte deprimant“ că are de ales între Donald Trump și Hillary Clinton. Campaniei electorale, Good-man îi reproșează că nu asumă problemele reale și importante ale Americii, adică economia și problemele sociale. Întrebată de francezi despre Trump, ea oferă un portret interesant: „Are mult succes, este foarte mîndru și are un ego imens. Are o familie care îl adoră. Ca om de afaceri, a dus la bun sfîrșit multe proiecte mari. Dar cred că este inaccesibil și nu ascultă de nimeni.“ Întrebată dacă crede că Trump are o problemă cu femeile, cel dintîi cetățean din Las Vegas, o femeie, spune: „Nu, deloc. Oricine este, la un moment dat, vulgar. Ceea ce a ieșit acum la iveală s-a petrecut cu ani mulți în urmă. Din ceea ce am văzut, nu a făcut niciodată rău cuiva și ceea ce a apărut sînt citate ale altora. El crede despre sine, fără îndoială, că este irezistibil și despre femeile pe care le curtează că sînt norocoase. Dar acest gen de chestii nu ar trebui să aibă vreo importanță în campania electorală…“
Ceea ce se întîmplă la Vegas, așadar, rămîne în Vegas. Unul dintre jurnaliștii de la The New York Times a sesizat, de pildă, că dezbaterea s-a încheiat fără aplauze. La finalul celei de-a treia întîlniri telvizate în care Trump și Clinton au vorbit Americii despre ce au de gînd să facă dacă vor fi aleși în funcția supremă, nimeni nu a simțit că trebuie să aplaude. La Vegas, este de neimaginat un show fără aplauze. Probabil că acesta a fost primul…
În toată America, a treia și ultima dezbatere Trump – Clinton a adus în fața televizoarelor 71,6 milioane de telespectatori; mai puțini decît prima dezbatere (84 de milioane), dar mai mulți decît a doua (69 de milioane). Dacă rating-ul nu a scăzut continuu de la o dezbatere la alta, diferența cu care Hillary Clinton a cîștigat cele trei dezbateri a fost, însă, în constantă diminuare. Bine că s-a terminat, ar putea răsufla ușurați susținătorii lui Clinton, pentru că, în acest trend, Trump ar fi ajuns la egalitate cu Clinton într-o a patra dezbatere și ar fi putut chiar cîștiga o a cincea. Trump este din ce în ce mai bun în dezbaterea directă, iar Hillary Clinton îi face tot mai greu față. Toate acestea sînt, însă, doar impresii. După trei runde, meciul televizat s a încheiat. Fără knock-out, fără, măcar, knock-down, dar cu un învingător clar la puncte, care a cîștigat, chiar dacă din ce în ce mai greu, toate reprizele: Hillary Clinton.
Din punctul de vedere al conținutului, cea de-a treia dezbatere nu a adus nimic nou. Candidații au continuat să se acuze unul pe celălalt în ritm alert și, cînd au mai avut răgaz, au spus iarăși sloganurile generale pe care le-au tot repetat despre economia americană, imigrație, asigurări sociale, terorism, Rusia – în fine, lucruri pe care le spuseseră de zeci de ori și înainte. Dar asta doar pe apucate, foarte rapid, căci cea mai mare parte a timpului cei doi s au bălăcărit cu nesaț, fiecare dovedind o rezistență excelentă la atacurile celuilalt. Pe Clinton nu a clintit-o nici povestea e-mail-urilor, nici a donațiilor de la Fundația Clinton și nici a minciunilor dovedite, după cum pe Trump nu l-a tulburat nici povestea declarațiilor sale de venit, nici acuzația că a folosit muncă la negru și a cumpărat oțel din China pentru investițiile lui, nici dezvăluirile privind comportamentul său cam nepotrivit cu femeile. Toate acuzațiile lansate de unul erau imediat întîmpinate de celălalt cu apărarea „e o minciună“.
În această atmosferă, America merge la vot pe 8 noiembrie. Că Trump a anunțat că va recunoaște rezultatul alegerilor doar dacă el va fi cîștigătorul, o fi ceva uimitor pentru americani. Pentru românii care urmăresc campania electorală americană, însă, nu este nimic neobișnuit. La noi, din 1990 încoace, toți învinșii au contestat alegerile… Pentru noi, caftul este mai interesant decît politica. De aceea, probabil, avem caftangii și nu oameni politici.
Foto: wikimedia commons
