Simulanții doctorali

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Doctoranzii și politica jpeg

Un coleg universitar, care s-a ocupat multă vreme de administrația studiilor doctorale în instituția unde lucrez, ne spunea, în ultimii ani, exasperat, pe la diverse ședințe, că nu mai putea face față solicitărilor de amî­nare a depunerii tezelor de către candidați. Exasperarea nu venea atît din numărul uriaș al acestor cereri, cît din ineditul și exotismul „argumentării“ lor. De pildă, un doctorand l-a rugat, la un moment dat, cu lacrimi în ochi și haine cernite, să-i mai aprobe o „păsuire“ pentru terminarea lucrării – desigur, mult peste limita prevăzută de lege –, întrucît „rămăsese orfan“, recent, de ambii părinți și nu mai avea sprijin „moral“ și „material“. Colegul l-a privit stupefiat. Omul din fața lui se afla în jurul frumoasei vîrste de jumătate de secol. Și totuși, tehnic vorbind, dreptatea era de partea sa. Cum ai fi demonstrat „neadevărul“ motivației într-un asemenea caz?

Altcineva, o doamnă acum (e drept, mai tinerică decît orfanul anterior!), „a produs“, ca scuză, (eterna) „problemă de sănătate“. Gravă și mutilantă, a precizat ea cu fizionomie tragică, speriindu-l pe administratorul academic. Omul se și vedea, în imaginația-i galopantă, determinată de atîtea experiențe bizare, oferindu-și umărul, în minutele ulterioare, consolator, pentru ca doctoranda să plîngă, zguduită de sughițuri. Spre uluirea lui însă, tînăra scoase o recomandare medicală pentru ochelari (meniți să-i corecteze miopia). Ironic, gradul de alterare a capacității oculare, precizat acolo, era mai mic decît cel al profesorului implorat să-și dea acordul pentru prelungire. Și totuși, din nou, cine s-ar fi aventurat să susțină că miopia nu este o boală, una, la rigoare, cu potențial de morbiditate imens? Capabilă adică să afecteze, fundamental și necruțător, un efort intelectual onest?

În fine, un alt tînăr cercetător a intrat în biroul împricinatului arborînd o paloare astenică severă. Privea în gol și se ținea, nesigur, de pereți. Obrajii îi erau supți, grotesc, între mandibulă și maxilar, dezvăluind pomeți draculieni. A spus, cu voce de bolnav terminal, că se duce la spital pentru a fi internat de urgență, dar că se oprise pentru a mai obține o amînare de depunere a tezei, avînd în vedere sinistrele împrejurări. Profesorul a aprobat fără să crîcnească. Peste două zile l-a întîlnit, întîmplător, pe tristul suferind, pe stradă. Se schimbase spectaculos. Părea foarte vesel. L-a salutat, ceremonios, pe binefăcătorul său, întrebîndu-l amical: „Cum merge treaba la doctorate, dom’ profesor?“. Universitarul a stat mut, fiind sub impresia că tînărul se îngrășase subit. Demonstrează însă, dacă poți, că două zile de tratament miraculos nu puteau să repună pe picioare un muribund!

Într-o clipă de cădere nervoasă totală, colegul ni se plînse că se aștepta, din zi în zi, să-i intre în cabinet vreunul învelit în ghips (după modelul consacrat cîndva de faimosul general Stănculescu!), purtat, eventual, în căruț de un grup de bocitoare, și să-i solicite, prin mișcări spasmodice și icnete convulsive, un benign acord de amînare. Ce să fi făcut? I l-ar fi dat în doi timpi și trei mișcări. Apoi, credea el, respectivul s-ar fi ridicat în picioare, și-ar fi smuls bandajele, precum prințul din basm pieile rîioase de broscoi, și i-ar fi mulțumit, rînjind cu toți dinții: „Mulțam, dom’ profesor! Sînteți un lord, cum presupuneam. Mult succes în nobila dumneavoastră activitate academică!“. Complet marcat de „fantezia diurnă“, administratorul doctoral le imagina chiar și pe bocitoare azvîrlindu-și cojoacele ponosite și transformîndu-se în niște femei superbe.

„Animatoarele“ ar fi năvălit, la rîndul lor, peste profesor, strigînd, cu glasuri diafane: „Vrem și noi, vrem și noi doctorate, dooom’ șef! Hai că vă ruuugăm frumooos! Și să ni le prelungiți de pe acuum, că noi luuucrăăm muult noooaptea și dooormim ziuuuaa!“. Nu l-am mai întrebat pe coleg cum ar fi procedat în reveria lui, dar, observîndu-i puseul de melancolie, am fost convinși că ar fi aprobat orice. Totodată, am constatat că, probabil, în mod singular, o fantezie cu femei frumoase poate fi, în fond, un coșmar. De aici și concluzia rațională că, așa cum bine ne-a dovedit-o realitatea ultimului deceniu educațional românesc, în universul doctoral, toate regulile sînt răsturnate,. Pînă și cele oniric-freudiene! Mă gîndesc așadar că, în absența unui sistem pus la punct, de „deconstrucție“ a unor astfel de „construcții“, unica variantă de atac a statului ar fi de ordin medical.

Măsura va fi, în curînd, imperios necesară, deoarece condițiile de derulare a doctoratelor s-au înăsprit (firesc!), iar plagiatul va fi, în viitor, sistematic, pus la zid. Prin urmare, „prelungirile“ nesfîrșite vor ajunge, inevitabil, diversiunea prin excelență a „fentării“ rigorilor programelor doctorale, o formă de contraatac ilustrîndu-se astfel a fi de-a dreptul „vitală“. La ce mă refer, concret? Păi, la deschiderea unor clinici specializate pe „simularea doctorală“, unde doctorandul cu apetit pentru amînarea sine die să fie „tratat“ în maniera medicinei habsburgice, descrisă, cu atîta aplomb, de prozatorul ceh Jaroslav Hasek în volumul întîi al Peripețiilor bravului soldat Svejk în Războiul Mondial. Acolo, se știe, frontul se arăta, brusc, mai atrăgător decît statul în spital la „simulanți“. Cum decurgea însă terapia în cauză, vom vedea împreună săptămîna viitoare.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.