Epurări şi maculări

Publicat în Dilema Veche nr. 660 din 13-19 octombrie 2016
Epurări şi maculări jpeg

Comicii şi evreii sînt prima ţintă a dictatorilor şi mardeiaşilor sau ucigaşilor lor. Urmează profesorii cinstiţi. Precum şi jurnaliştii care nici proşti nu-s, nici nu se lasă cumpăraţi. În fine, miniştrii, cînd fac treabă.

Că tot a fost ziua internaţională a dascălilor, să afirmăm răspicat o lecţie pe cît de simplă, pe atît de adevărată. România are vitală nevoie de învăţători şi profesori buni. De unii care să nu fie nici plagiatori, nici înclinaţi să se înregimenteze şi să pactizeze cu obscurantismul politic sau religios, menit să împingă ţara înapoi spre superstiţie ori spre aberaţia fascismului sau a comunismului. În acest context, e bine s-o spunem din capul locului. Nu ştiu ca, de la Mihai Şora încoace, România să fi avut vreodată un ministru mai competent al educaţiei decît Mircea Dumitru. De ce e important? Pentru că educaţia e cea mai puternică armă, capabilă, după cum afirma cineva, „să schimbe lumea în bine“. Iar României tocmai o astfel de schimbare-i trebuie urgent.

Adusă, intelectual, la sapă de lemn de oligarhia ei securistă, ţara are nevoie ca de aer de o reformare din temelii a învăţămîntului şi de o epurare autentică a mediului său academic. Căci acest mediu e intoxicat şi politizat masiv de scuipăturile încărcate cu venin ale caracatiţei antimeritocratice puse pe picioare de încrengătura politico-mediatică şi de afaceri care sugrumă România de la Ion Iliescu încoace.

Celor cu îndoieli le recomand să se confrunte cu o ştire, ce-i drept, greu digerabilă. Potrivit ei, ultimul şef al poliţiei politice comuniste, notorie în lumea întreagă sub numele ei blestemat de „Securitate“, în speţă Iulian Vlad, precum şi mîna lui dreaptă, generalul Rogojan, îşi lansează împreună o carte. Una, cum altfel, conspiraţionistă. Pînă aici, nimic nou. Dar lansarea o găzduieşte, horribile dictu, Academia Română. În speţă, filiala ei timişoreană. Care, în loc să-i onoreze pe eroi, ejectează lături indelebile în ora­şul erou.

Nu ştiu dacă sub Klaus Iohannis această încrengătură şi-a găsit naşul. Dar e, incontestabil, un enorm progres atît pentru prestaţiiile anterioare ale şefului statului, cît şi pentru întreaga suflare românească, faptul că preşedintele şi-a onorat funcţia şi a cerut explicit dispariţia din scenă a politicianului plagiator.

Ştiu, de asemenea, că sub Mircea Dumitru s-a găsit ac de cojocul acestui tip de politician, de vreme ce, graţie actualului ministru al Educaţiei, s-a putut, în fine, ce nu s-a reuşit sub predecesorii săi USL-işti. În speţă, să i se retragă titlul de doctor, fraudulos dobîndit, prin furt intelectual, lui Victor Ponta.

Că, spre cinstea ministrului şi a premierului Cioloş, Dumitru a reuşit unde eşuaseră nu mai puţin de cinci din neaveniţii săi predecesori, spune tot. Nu doar despre acest ministru. Sau despre acest Guvern. Ci şi despre încrîncenarea unui sistem hotărît să lupte pînă la ultimul glonţ ca să facă de ruşine ştiinţa şi cultura României. Precum şi despre violenţa încleştării dintre vechi şi nou, în condiţiile în care noul ministru a anunţat reforme esenţiale pentru bunul mers al educaţiei româneşti. De exemplu, depolitizarea instituţiilor de învăţămînt, prin concursuri pentru directorii de şcoli.

Ştiut fiind că PSD are nu doar o amplă clientelă de satisfăcut, ci şi sarcina de a-şi asigura posteritatea ca partid-stat, care ar muri dacă şcolile ar deveni pur şi simplu instituţii de învăţămînt şi nu pepiniere de politruci, oamenii fostului PCR din Senat s-au mobilizat. Şi au trecut, sub conducerea inenarabilei Ecaterina Andronescu, la acţiune. În comisia de învăţămînt au blocat printr-un amendament concursurile pentru directorii de şcoli.

Ministrul Mircea Dumitru şi-a făcut datoria faţă de români şi a spus clar şi răspicat despre ce e vorba. Ar fi fost nefiresc ca încrengătura să nu reacţioneze la fel de prompt cum o face ori de cîte ori sistemele de alertă rapidă ale societăţii, de pildă comicii ori evreii, a căror memorie e mai antrenată decît a altora, semnalizează manifestări de îndoctrinare sau de manipulare de extracţie totalitară. Ministrul s-a văzut defăimat. I s-a fabricat o falsă carieră de informator al poliţiei politice. Una dezminţită clar de CNSAS.

Cu acuze similare s-au mai scos din joc, în trecut, varii specialişti excelenţi, fie vinovaţi, fie nevinovaţi. Înainte de a ajunge în cătarea presei, de regulă securiste, mai mereu ultranaţionaliste, în condiţiile în care criminali sadea cu grade pe umăr au rămas neatinşi, aceşti oameni se arătaseră, în genere, hotărîţi să se schimbe mai întîi pe ei înşişi, radical, iar apoi să pună umărul la reformarea, eliberarea, democratizarea şi modernizarea României. Pentru ca ţara să fie capabilă să reziste pe viitor oricăror tentative interne sau externe, bunăoară ale Moscovei, de a o reîngenunchea.

În vizorul calomniatorilor nu e însă doar Mircea Dumitru. Nu e doar educaţia. Ci şi lumea bună. Opoziţia, cîtă mai e. Strada, înainte să răbufnească. România, în genere. În cătarea nemerniciei sînt şi cititorii acelei prese care e independentă sau mimează încă neînregimentarea. Ziare altminteri informative şi bune, cel puţin o vreme, televiziuni, o vreme de încredere. Şi ele trebuie manipulate, maculate, mancurtizate, pentru ca educaţia să nu fie epurată de neaveniţi. Pentru ca mafia să supravieţuiască.

Aşa că par să fi căzut în capcana unor troli. Posibil de la CNSAS. E însă complet in­comprehen­si­bil cum pro­fesioniştii unor ziare sau televiziuni care se respectă pot prelua şi difuza ştiri fie complet false, fie manipulante, fără să i se adreseze în prealabil celui denigrat. Fără să verifice dacă CNSAS a dat oficial pu­blicităţii informaţii noi. Or, CNSAS n-a fă­cut-o, mulţumindu-se cu avizul său din 2007, care atestă că Mircea Dumitru nu a fost informator al poliţiei politice.

Aici se închide cercul. Dacă publicul nu pedepseşte mediile manipulatoare prin avertisment ori, la nevoie, dacă derapajele se repetă, prin boicot, ţara va continua să fie intoxicată din greu. Şi va permite să se perpetueze răul făcut României.

(apărut pe site-ul Deutsche Welle, dw.com) 

Petre M. Iancu este jurnalist la Deu­tsche Welle.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?