Ce spun despre noi barometrele de consum cultural – dialog cu Anda BECUȚ

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Ce spun despre noi barometrele de consum cultural – dialog cu Anda BECUȚ jpeg

Barometrul cultural este o cercetare care se face, an de an, din 2005. Întîmpinat la început cu neîncredere și scepticism, a început, treptat, să fie luat în seamă și comentat tot mai mult. Uneori, comentariile se reduc la exclamații indignate: „Românii nu citesc!“, „Românii nu merg la cinematograf!“. Anda Becuț este director de cercetare la Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală. Pentru că tocmai a fost publicat Barometrul de consum cultural 2016, am invitat-o la un dialog, pentru a înțelege ce este dincolo de cifre și procente.

dam 3625 JPG jpeg

Sînt zece ani de cînd se fac astfel de cercetări. La ce ne ajută barometrele culturale?

Obiectivele acestui barometru ar fi să devină un instrument pentru specialiștii care lucrează în domeniul culturii, să fundamenteze politicile, programele și strategiile Ministerului Culturii. Este adresat și publicului larg, în măsura în care oamenii sînt interesați să vadă care sînt tendințele consumului cultural. În de­cursul celor zece ani, am constatat că la început a fost o oarecare reținere în a primi și a utiliza astfel de analize, dar în ultima perioadă – mai ales cu ocazia concursului pentru Capitala Europeană a Culturii – regăsim o parte din datele noastre în strategiile orașelor candidate. Am mai primit reacții și din partea managerilor culturali, care au folosit datele în planurile lor de management sau în evaluările lor. Rezultatele noastre sînt folosite și în mediul academic. Prin barometru, oferim o evaluare generală a consumului cultural, dar ulterior aceste informații pot fi aprofundate pe anumite capitole.

Ce fel de rețineri au fost la început, ce fel de ecouri?

În principal, a fost o reținere legată de faptul că domeniul culturii – care este considerat „inefabil“ – poate fi asociat cu cifrele și cu analizele de tip cantitativ. E o reținere pe care o regăsim la anumiți intelectuali și pe care este greu să-i convingem că ceea ce facem noi este perfect valid, în limitele științelor sociale. Pe de altă parte, există o suspiciune privind rezultatele sondajelor de opinie. La început am fost asociați cu sondajele pe teme politice și a durat ceva timp pînă cînd oamenii au înțeles că e altceva, pe alte teme, și că nu urmărim neapărat un scop practic și nu vrem să impunem niște idei sau niște soluții. Nu sîntem în posesia adevărului absolut, doar oferim o imagine a consumului cultural într-o anumită perioadă și pe un anumit eșantion.

Care sînt schimbările importante în consumul cultural pe care le-ați constatat în acești zece ani?

Dacă ne referim la consumul în spațiul domestic, preferințele nu s-au schimbat foarte mult, deși dotările au evoluat prin apariția noilor tehnologii. Pe primul loc se află privitul la televizor, apoi ascultatul muzicii și al emisiunilor de radio, urmate spre final de cititul ziarelor, revistelor și cărților. Din această perspectivă, nu observăm diferențe. În privința consumului în spațiul public, observăm niște modificări. Am remarcat în ultima perioadă o schimbare a preferințelor și a genurilor: sînt preferate filmele de acțiune și polițiste (înainte erau comediile), la muzica populară și la manele procentele au scăzut, înregistrăm creșteri la muzica clasică și la muzica pop străină. Practicile de agrement s-au schimbat și ele.

Multe comentarii din presă despre barometrul cultural au titluri de genul „Românii nu citesc“, „Românii nu merg la film“. E vorba despre români în general în aceste cercetări, chiar putem trage astfel de concluzii generalizate?

Sînt anumite nuanțe. Eșantionul este reprezentativ la nivel național, pentru că reproduce caracteristicile socio-demografice la nivel național, iar cazul Bucureștiului îl tratăm separat. Nu putem generaliza însă atunci cînd vine vorba despre practici specifice și despre domenii și subdomenii ale culturii, pentru că există diferențe din perspectiva capitalului social, a categoriilor socio-profesionale, a vîrstei, genului etc. Sînt multe componente care determină consumul cultural.

Predomină în continuare privitul la televizor: peste 90% din respondenți declară că aceasta este forma principală de consum cultural. Ce ne spune asta?

Ne poate spune că, pentru anumite categorii, privitul la televizor poate fi singurul tip de consum cultural disponibil. Categoria vîrstnicilor este cea mai mare consumatoare de TV. Mai poate să însemne că ne-am obișnuit cu această practică și o reproducem. Ne mai spune ceva și despre stilul de viață: dacă ne întoarcem de la serviciu obosiți, acesta e, poate, singurul lucru pe care îl facem; sau dăm drumul la televizor ca să meargă ceva în fundal în timp ce avem alte activități casnice. În anii trecuți foloseam distincția între consumul de tip „elitist“ și consumul „de masă“. Acum am încercat să rafinăm conceptele și să vedem dacă se aplică explicații de tip „omnivorism“ versus „univorism“. Analizele arată că există o tendință de diversificare mai mare a tipologiilor de consum, în funcție de anumite caracteristici ale persoanei. Am mai constatat că, în spațiul domestic, consumul împreună cu ceilalți este destul de scăzut: nu prea ne mai invităm prietenii acasă ca să ne uităm la un film sau să ascultăm o muzică. O posibilă explicație poate fi faptul că oferta din spațiul public s-a diversificat, oamenii pot alege. Pe de altă parte, poate fi și o tendință de protejare a spațiului privat, a intimității. Ce se întîmplă în spațiul public ține de latura noastră socială (iar azi avem și varianta rețelelor sociale). În spațiul domestic ne restrîngem la familie și atît. Poate fi o tendință de separare a celor două laturi ale vieții noastre, pe care o regăsim de multă vreme în societățile occidentale.

Barometrul se ocupă și de infrastructura culturală. Ce se află dincolo de cifre și procente?

Cifrele trebuie corelate cu infrastructura: cîți au acces la cinematograf și la alte instituții culturale? În multe localități din țară, după ce sălile de cinema au trecut la autoritățile locale, multe dintre ele au dispărut, din cauza neglijenței decidenților politici. A mai fost un val de afectare a infrastructurii culturale în perioada crizei, cînd o parte a instituțiilor culturale au fost desființate sau comasate. Mai avem însă situația unor domenii, cum ar fi opera și opereta, care nici înainte de 1990 nu aveau o infrastructură mai mare. Prin urmare, pe acest subdomeniu cultural consumul e foarte scăzut. Există o tendință de creștere a consumului pe domeniul muzicii clasice, dar nu au mai fost deschise alte spații cu o asemenea destinație, iar în multe localități nu există săli de concerte. În 2005-2006 am bătut la pas multe localități din țară în care biblioteca publică era singura instituție culturală. Rețeaua de biblioteci este cel mai bine reprezentată, dar în alte domenii infrastructura e deficitară. Iar în mediul rural situația e dramatică, nu există nimic. Sistemul de distribuție a produselor culturale este și el deficitar. Și-atunci se explică și mutarea consumului în spațiul privat: descarci de pe Internet un film, asculți muzică.

În barometrul din acest an există și un capitol despre piratare. Principala preocupare a oamenilor care descarcă ilegal filme și muzică este că s-ar putea să ia viruși de pe Internet. Abia mai încolo apare problema ilegalității. Cum comentați?

Pirateria apare și datorită lipsei de acces la bunurile culturale, din cauza prețului, comodității, dar în principal din lipsa unei cunoașteri a drepturilor de proprietate intelectuală și a modului în care pirateria afectează producătorii de bunuri culturale. Este ușor repetabilă, acest comportament e facil (de genul: „Dacă văd că cineva trece pe roșu, trec și eu pe roșu, deși știu că e interzis“). Am încercat să privim acest fenomen dintr-o perspectivă mai largă, să nu vedem doar efectele negative, pentru că partea de acces la informație poate să fie un efect pozitiv al acestui tip de consum. Ca să scadă piratarea, ar trebui făcute campanii de conștientizare, de la vîrste foarte fragede, de la școala generală și liceu. Copiii trebuie să înțeleagă că nu e în regulă să iei ceva de pe Internet și să faci un „referat“, că nu poți folosi o poză fără măcar să indici sursa. Și ar trebui diversificate canalele de distribuție a produselor culturale. În alte țări s-au făcut sisteme de distribuție a cărții și a muzicii pe Internet, la prețuri mai mici, care să încurajeze consumul corect.

Au loc în continuare foarte multe evenimente de tipul „zilele orașului“, serbări populare în comune, adesea ironizate pentru că sînt „petreceri cu mici și bere“ oferite din motive electorale. Totuși, participarea publicului la astfel de evenimente e foarte mare, e un fapt…

Sînt pe primul loc în consumul în spațiul public. În anumite localități doar astfel de evenimente se întîmplă, eventual o dată pe an. Problema este ce se oferă în cadrul acestor evenimente. Faptul că există niște evenimente culturale oferite de administrațiile locale mi se pare un lucru foarte bun. Ce se prezintă acolo e o altă poveste. În sine, genul acesta de activități duce la participarea comunității. Din punct de vedere antropologic, este chiar expresia spiritului comunitar, arată că ne strîngem împreună și aderăm la niște valori comune. Rolul unor cercetări precum barometrul cultural poate fi și acesta: primarul localității X ar putea observa, de exemplu, că pe lîngă manele sau muzică populară se mai cere și altceva. Mizăm pe acest gen de reacții pe care să le genereze barometrul cultural pe termen lung. Schimbările nu se petrec de la un an la altul. În Franța, de pildă, studiile de acest gen se fac de 50 de ani. Noi continuăm să le facem, dar avem un mare decalaj de recuperat.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni se adapostesc in timpul unui bombardament in Lyman- razboi Ucraina FOTO Profimedia
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Cucerirea Lîmanului de către ucraineni pare a fi iminentă. Țările care au furnizat Ucrainei cele mai multe arme
Prăbușirea „buzunarului” Lîman ar putea permite trupelor ucrainene să amenințe pozițiile rusești de-a lungul graniței de vest a Oblastului Lugansk și în zona Severodonețk-Lysychansk.
Masini cu rusi care fug de inrolare asteaptă să intre în Georgia FOTO Profimedia
Ruşii care au afirmat la granița cu Georgia că Rusia este țară agresoare ar putea fi pedepsiți
„Poate că este un lucru bun că cei care au semnat acest document au plecat. Ei ne-au trădat. Trebuie să le spunem că au comis o crimă și dacă vor să se întoarcă, vor fi pedepsiți”, a declarat Viaceslav Volodin.
fabrica de zahar ludus foto msnews.ro
Fabrica de zahăr din Luduş va fi închisă şi demolată. „Statul român s-a retras din negocieri”
Sindicatul Liber Zahărul Luduş SA a fost anunţat de patronatul Fabricii de Zahăr din Luduş, Tereos România SA, că se continuă planul de lichidare şi demolare a obiectivului.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.