Ce spun despre noi barometrele de consum cultural – dialog cu Anda BECUȚ

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Ce spun despre noi barometrele de consum cultural – dialog cu Anda BECUȚ jpeg

Barometrul cultural este o cercetare care se face, an de an, din 2005. Întîmpinat la început cu neîncredere și scepticism, a început, treptat, să fie luat în seamă și comentat tot mai mult. Uneori, comentariile se reduc la exclamații indignate: „Românii nu citesc!“, „Românii nu merg la cinematograf!“. Anda Becuț este director de cercetare la Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală. Pentru că tocmai a fost publicat Barometrul de consum cultural 2016, am invitat-o la un dialog, pentru a înțelege ce este dincolo de cifre și procente.

dam 3625 JPG jpeg

Sînt zece ani de cînd se fac astfel de cercetări. La ce ne ajută barometrele culturale?

Obiectivele acestui barometru ar fi să devină un instrument pentru specialiștii care lucrează în domeniul culturii, să fundamenteze politicile, programele și strategiile Ministerului Culturii. Este adresat și publicului larg, în măsura în care oamenii sînt interesați să vadă care sînt tendințele consumului cultural. În de­cursul celor zece ani, am constatat că la început a fost o oarecare reținere în a primi și a utiliza astfel de analize, dar în ultima perioadă – mai ales cu ocazia concursului pentru Capitala Europeană a Culturii – regăsim o parte din datele noastre în strategiile orașelor candidate. Am mai primit reacții și din partea managerilor culturali, care au folosit datele în planurile lor de management sau în evaluările lor. Rezultatele noastre sînt folosite și în mediul academic. Prin barometru, oferim o evaluare generală a consumului cultural, dar ulterior aceste informații pot fi aprofundate pe anumite capitole.

Ce fel de rețineri au fost la început, ce fel de ecouri?

În principal, a fost o reținere legată de faptul că domeniul culturii – care este considerat „inefabil“ – poate fi asociat cu cifrele și cu analizele de tip cantitativ. E o reținere pe care o regăsim la anumiți intelectuali și pe care este greu să-i convingem că ceea ce facem noi este perfect valid, în limitele științelor sociale. Pe de altă parte, există o suspiciune privind rezultatele sondajelor de opinie. La început am fost asociați cu sondajele pe teme politice și a durat ceva timp pînă cînd oamenii au înțeles că e altceva, pe alte teme, și că nu urmărim neapărat un scop practic și nu vrem să impunem niște idei sau niște soluții. Nu sîntem în posesia adevărului absolut, doar oferim o imagine a consumului cultural într-o anumită perioadă și pe un anumit eșantion.

Care sînt schimbările importante în consumul cultural pe care le-ați constatat în acești zece ani?

Dacă ne referim la consumul în spațiul domestic, preferințele nu s-au schimbat foarte mult, deși dotările au evoluat prin apariția noilor tehnologii. Pe primul loc se află privitul la televizor, apoi ascultatul muzicii și al emisiunilor de radio, urmate spre final de cititul ziarelor, revistelor și cărților. Din această perspectivă, nu observăm diferențe. În privința consumului în spațiul public, observăm niște modificări. Am remarcat în ultima perioadă o schimbare a preferințelor și a genurilor: sînt preferate filmele de acțiune și polițiste (înainte erau comediile), la muzica populară și la manele procentele au scăzut, înregistrăm creșteri la muzica clasică și la muzica pop străină. Practicile de agrement s-au schimbat și ele.

Multe comentarii din presă despre barometrul cultural au titluri de genul „Românii nu citesc“, „Românii nu merg la film“. E vorba despre români în general în aceste cercetări, chiar putem trage astfel de concluzii generalizate?

Sînt anumite nuanțe. Eșantionul este reprezentativ la nivel național, pentru că reproduce caracteristicile socio-demografice la nivel național, iar cazul Bucureștiului îl tratăm separat. Nu putem generaliza însă atunci cînd vine vorba despre practici specifice și despre domenii și subdomenii ale culturii, pentru că există diferențe din perspectiva capitalului social, a categoriilor socio-profesionale, a vîrstei, genului etc. Sînt multe componente care determină consumul cultural.

Predomină în continuare privitul la televizor: peste 90% din respondenți declară că aceasta este forma principală de consum cultural. Ce ne spune asta?

Ne poate spune că, pentru anumite categorii, privitul la televizor poate fi singurul tip de consum cultural disponibil. Categoria vîrstnicilor este cea mai mare consumatoare de TV. Mai poate să însemne că ne-am obișnuit cu această practică și o reproducem. Ne mai spune ceva și despre stilul de viață: dacă ne întoarcem de la serviciu obosiți, acesta e, poate, singurul lucru pe care îl facem; sau dăm drumul la televizor ca să meargă ceva în fundal în timp ce avem alte activități casnice. În anii trecuți foloseam distincția între consumul de tip „elitist“ și consumul „de masă“. Acum am încercat să rafinăm conceptele și să vedem dacă se aplică explicații de tip „omnivorism“ versus „univorism“. Analizele arată că există o tendință de diversificare mai mare a tipologiilor de consum, în funcție de anumite caracteristici ale persoanei. Am mai constatat că, în spațiul domestic, consumul împreună cu ceilalți este destul de scăzut: nu prea ne mai invităm prietenii acasă ca să ne uităm la un film sau să ascultăm o muzică. O posibilă explicație poate fi faptul că oferta din spațiul public s-a diversificat, oamenii pot alege. Pe de altă parte, poate fi și o tendință de protejare a spațiului privat, a intimității. Ce se întîmplă în spațiul public ține de latura noastră socială (iar azi avem și varianta rețelelor sociale). În spațiul domestic ne restrîngem la familie și atît. Poate fi o tendință de separare a celor două laturi ale vieții noastre, pe care o regăsim de multă vreme în societățile occidentale.

Barometrul se ocupă și de infrastructura culturală. Ce se află dincolo de cifre și procente?

Cifrele trebuie corelate cu infrastructura: cîți au acces la cinematograf și la alte instituții culturale? În multe localități din țară, după ce sălile de cinema au trecut la autoritățile locale, multe dintre ele au dispărut, din cauza neglijenței decidenților politici. A mai fost un val de afectare a infrastructurii culturale în perioada crizei, cînd o parte a instituțiilor culturale au fost desființate sau comasate. Mai avem însă situația unor domenii, cum ar fi opera și opereta, care nici înainte de 1990 nu aveau o infrastructură mai mare. Prin urmare, pe acest subdomeniu cultural consumul e foarte scăzut. Există o tendință de creștere a consumului pe domeniul muzicii clasice, dar nu au mai fost deschise alte spații cu o asemenea destinație, iar în multe localități nu există săli de concerte. În 2005-2006 am bătut la pas multe localități din țară în care biblioteca publică era singura instituție culturală. Rețeaua de biblioteci este cel mai bine reprezentată, dar în alte domenii infrastructura e deficitară. Iar în mediul rural situația e dramatică, nu există nimic. Sistemul de distribuție a produselor culturale este și el deficitar. Și-atunci se explică și mutarea consumului în spațiul privat: descarci de pe Internet un film, asculți muzică.

În barometrul din acest an există și un capitol despre piratare. Principala preocupare a oamenilor care descarcă ilegal filme și muzică este că s-ar putea să ia viruși de pe Internet. Abia mai încolo apare problema ilegalității. Cum comentați?

Pirateria apare și datorită lipsei de acces la bunurile culturale, din cauza prețului, comodității, dar în principal din lipsa unei cunoașteri a drepturilor de proprietate intelectuală și a modului în care pirateria afectează producătorii de bunuri culturale. Este ușor repetabilă, acest comportament e facil (de genul: „Dacă văd că cineva trece pe roșu, trec și eu pe roșu, deși știu că e interzis“). Am încercat să privim acest fenomen dintr-o perspectivă mai largă, să nu vedem doar efectele negative, pentru că partea de acces la informație poate să fie un efect pozitiv al acestui tip de consum. Ca să scadă piratarea, ar trebui făcute campanii de conștientizare, de la vîrste foarte fragede, de la școala generală și liceu. Copiii trebuie să înțeleagă că nu e în regulă să iei ceva de pe Internet și să faci un „referat“, că nu poți folosi o poză fără măcar să indici sursa. Și ar trebui diversificate canalele de distribuție a produselor culturale. În alte țări s-au făcut sisteme de distribuție a cărții și a muzicii pe Internet, la prețuri mai mici, care să încurajeze consumul corect.

Au loc în continuare foarte multe evenimente de tipul „zilele orașului“, serbări populare în comune, adesea ironizate pentru că sînt „petreceri cu mici și bere“ oferite din motive electorale. Totuși, participarea publicului la astfel de evenimente e foarte mare, e un fapt…

Sînt pe primul loc în consumul în spațiul public. În anumite localități doar astfel de evenimente se întîmplă, eventual o dată pe an. Problema este ce se oferă în cadrul acestor evenimente. Faptul că există niște evenimente culturale oferite de administrațiile locale mi se pare un lucru foarte bun. Ce se prezintă acolo e o altă poveste. În sine, genul acesta de activități duce la participarea comunității. Din punct de vedere antropologic, este chiar expresia spiritului comunitar, arată că ne strîngem împreună și aderăm la niște valori comune. Rolul unor cercetări precum barometrul cultural poate fi și acesta: primarul localității X ar putea observa, de exemplu, că pe lîngă manele sau muzică populară se mai cere și altceva. Mizăm pe acest gen de reacții pe care să le genereze barometrul cultural pe termen lung. Schimbările nu se petrec de la un an la altul. În Franța, de pildă, studiile de acest gen se fac de 50 de ani. Noi continuăm să le facem, dar avem un mare decalaj de recuperat.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni