PE CE LUME TRĂIM

Cel puțin 350 de plîngeri penale au fost depuse la parchet, iar efectul seismic al stupidității Guvernului român a prins prima pagină a publicațiilor din toată lumea civilizată. La nivel politic se aud cereri pentru eliminarea PSD și ALDE din structurile europene din care își extrag legitimitatea, iar Liviu Dragnea e probabil unul dintre cei mai izolați lideri europeni ai momentului. Nimeni nu vrea să îl vadă, nimeni nu vrea să recunoască că a vorbit vreodată cu el.

Grecia iese, în sfîrșit, din programul de sprijin financiar. Statele din zona euro și Fondul Monetar Internațional (FMI) își încheie, astfel, programul de salvare. Economia Greciei nu mai e sub tutelă, dar țara rămîne sub supraveghere. Un stat suveran, dar, în continuare, sărac. 290 de miliarde de euro – aceasta e valoarea celor trei programe de salvare oferite Greciei de Eurogrup și de FMI. În 2010, la debutul crizei, Greciei i s-a oferit un prim ajutor în valoare de 110 miliarde de euro. Doi a

Dezbaterea chestiunii imigrației evidențiază faptul că, în America, centrul politic e pe cale de dispariție. Dar radicalismului lui Trump nu trebuie să i se răspundă cu un radicalism îndoit. Trump și susținătorii săi și-au ales cu grijă subiectele cîștigătoare. Cel mai bun răspuns e refuzul de a intra în jocul lor cinic și o politică care să se adreseze unui segment cît mai vast al populației americane. Ceea ce poate fi făcut.

Mă întorc în Piaţă. Nu scandez înjurături, deşi mulţi din jurul meu o fac. Îmi mai iau o porţie de gaz. Nu mai e la fel de şocant ca prima dată şi, cumva, îmi amintesc că am mai simţit asta odată. Am chef să îmi amintesc de ceva plăcut.

Europa occidentală îi priveşte cu alţi ochi pe români în special atunci cînd aceştia au curajul de a se revolta (cum a fost în decembrie 1989) sau cînd au forţa de a se indigna eficient din cauza faptului că în ţara lor timpul nu se transformă în civilizaţie.

Cred totuși că e o diferență față de anii ’90. Atunci aveam totul de cîștigat, acum avem totul de pierdut. Sînt sigur că mulți dintre funcționarii care fac astfel de aberații posibile nu au reprezentarea corectă a luptei. Nu își dau seama cît de mult cîștigă proprietarii lor și cît de puțin au ei de profitat. Și cît de mult pierdem cu toții.

„Dacă aveți dolari, euro sau aur la saltea, mergeți la bancă să-i schimbați pe lire! E o luptă națională.“ Așa sună îndemnul – era să zic porunca – pe care președintele Recep Tayyip Erdogan l-a adresat conaționalilor săi vinerea trecută, pe cînd criza monedei naționale turcești nu ajunsese încă la cote critice.

Cei ucişi pe diversele fronturi în WWI au fost bărbaţii tineri ai Europei. Şi mai grav este faptul că Europa şi-a exterminat atunci prima generaţie cît de cît educată. Sfîrşitul secolului al XIX-lea fusese marcat de progrese galopante.

Pe de o parte, spunem că ei sînt cei mai buni dintre români, că au plecat tocmai pentru că erau competitivi, iar România le era lanț la picioare – „e bun, ce să facă aici?“, auzim adesea despre cîte un român plecat. În pandant, există și ideea diasporei care ne salvează

Mitingul de vineri nu va fi unul al diasporei propriu-zise. Adică al românilor cu reședința în alte state. Dincolo de aceste observații, acolo, în piețele pline de străinii care n-au plecat încă și fac eforturi ca ceea ce îi definește să devină normă, rămîn motive de optimism.

Gestul „prostesc“ al lui Alexandre Benalla l-a „lovit“ indirect pe locatarul de la Élysée întrucît i-a permis Opoziţiei, ca şi corului mediatic, să strige: ia te uită ce colaboratori îşi alege preşedintele! Parcursul lui Benalla a fost scrutat cu lupa, mai ales că numele său are o rezonanţă arabă. Un fel de cutie fantasmatică a Pandorei s-a deschis în legătură cu acest om tînăr de 26 de ani şi cu rapida sa ascensiune în cercul prezidenţial.

Se reproșează BOR, și în acest articol, că are o relație foarte bună cu Biserica Ortodoxă Rusă și că e un fel de „coloană a 5-a“ a rusismului putinist în inima României. Dacă e așa, atunci BOR face o treabă foarte proastă.

Dacă îi lipsește ceva României, atunci acel ceva e, cu siguranță, un aparat de măsurat ridicolul. Prestația stînjenitoare a Ministerului de Interne în cazul acelui excentric cu număr preferențial la mașina înmatriculată în Suedia ar fi dat peste cap orice măsurătoare și ar fi fost suficientă pentru demisia întregii conduceri a instituției, cu ministrul Carmen Dan în frunte.

La următoarele alegeri, își vor aminti că au avut job-uri, că au mîncat mai mulți hamburgeri, că și-au putut cumpăra mașină nouă. Deficitul bugetar? E o chestiune abstractă, greu de cuantificat. La fel ca serviciile sociale, medicale etc. susținute, toate, din taxe, din banii cetățenilor administrați de stat. Sînt abstracte, deci inutile, pînă cînd ai, într-adevăr, nevoie de ele…

Gospodinele din Guvernul României par foarte hotărîte să dea cu mașina în gard. Teoria conspirației spune că nu ar fi chiar ele vinovate și că așa sînt sfătuite. Asta are mai puțină importanță. De asemenea, tot teoria conspirației spune că acești oameni știu ce fac, dar o fac intenționat, acționînd împotriva României și a statutului său de țară membră a UE cu angajamente și obligații. Dacă trecem peste teoria conspirației,

Gigi Becali, aşa, fost hoţoman, misogin, rasist şi dus cu capul, rupe audienţele în două comparativ cu Andrei Pleşu sau cu Liiceanu. Capatos şi Bianca Drăguşanu sînt vedete!

„Ne-am întors iarăși în situația de atunci“. A reapărut rațiunea de a exista a postului Radio Europa Liberă, dispărută odată ce România a ieșit din comunism și a luat-o pe drumul Occidentului?

Altfel nu s-ar putea înțelege pirueta lui Tudorel Toader care, în calitate de judecător, a îndemnat ca CCR să nu fie atrasă în „conflicte ce au ca sursă dispute politice“, pentru ca apoi, ca ministru, să obțină pronunțarea unei soluții într-o speță construită tocmai pe așa ceva.

Cine ar trebui să ridice steagul acestei lupte? Președintele însuși, căci el e cel dintîi chemat să apere statul. Dar este președintele Iohannis un luptător în apărarea statului român, un vizionar dotat cu inteligență politică și curaj în stare să-l scoată din colții hienelor? Iată o întrebare care cade în gol.

Nu cred că salvarea politică a domnului Iohannis e esențială pentru democrația românească. Însă, cîtă vreme domnia sa ocupă cea mai înaltă funcție în stat, e obligat nu numai să se ridice la înăl-țimea speranțelor pe care oamenii și le pun în el, ci și să dea dovadă de un pic de umilință.

Un „deal“ (o afacere) UK – UE menit să asigure un acces limitat la piață comună, dar din care sînt excluse libertatea de circulație și serviciile. A fost o negociere dură pentru un Brexit „soft“.

Astăzi, Africa numără un miliard două sute cincizeci de milioane de locuitori. Iar la orizontul anului 2050, acest număr, dacă tendinţele demografice actuale continuă, se va dubla. Africa a cunoscut ceea ce unii experţi numesc o explozie demografică.

Ce-ar zice mulți dintre cei care acum ies exasperați în Piața Victoriei dacă ar afla că inclusiv datorită ideilor lor progresiste, antielitiste, specia Dragnea e atît de puternică acum?

Banderola „Fără Penali“ de pe mîna ei îmi pare firească. Altădată m-ar fi apucat rîsul. Găsesc responsabilă cumva și privirea ei fermă, care nu acceptă contraziceri. Diriginta mea din liceu era așa. Îi fac o poză fără să cer voie. În zece minute devine virală, ocazie cu care aflu că doamna chiar fusese profesoară.

Criza migrației produce o criză a Coaliției de guvernare în Germania. Pe scurt, ministrul de Interne Horst Seehofer (CSU) a propus un mic șantaj pentru a-și impune punctul de vedere – împotriva cancelarei Angelei Merkel – în chestiunea condițiilor întoarcerii solicitanților de azil la frontiere.

Strădania actualei conduceri a PSD de a prelua comportamentul în masă al populaţiilor de lemingi ce se aruncă în mare e pe cale să rezolve problema poverii oculte.

România e plină ochi de victime politice. Oameni cinstiți și săraci ca Năstase, Dragnea, Hrebenciuc, Voiculescu, Ghiță, Mazăre și restul sînt victime ale tuturor prigoanelor posibile, de la șobolani, staliniști, naziști pînă la sorosiști şi pro-europeni. Coaliția de guvernare ar trebui să își schimbe numele în Coaliția Sfinților și Victimelor de la Putere

Astăzi, demitizarea înseamnă să iei un personaj de mare anvergură din tabăra cealaltă, să nu sufli o vorbă despre lucrurile mari pe care le-a făcut și să scrii apăsat despre detalii

Klaus Iohannis a fost un primar bun și un președinte neinspirat. Pentru a obține un alt mandat pe o platformă democratică și liberală e obligat să devină un navigator bun în ape tulburi.

Nu e nici o surpriză: Recep Tayyip Erdogan a cîștigat alegerile prezidențiale din Turcia. Iar partidul său, AKP, se menține la putere și va forma viitorul guvern. „Noul“ președinte și-a desenat, cu grijă, din timp, arhitectura statului pe care îl poate conduce pînă cel puțin în 2023.

Diverşi demografi, precum Emmanuel Todd, avertizează că emisfera nordică a planetei nu are nici o şansă în faţa demografiei galopante a emisferei sudice. Presiunile migratorii sînt în primul rînd un efect demografic, sînt presiuni ale unor imense mase de tineri asupra unor societăţi în curs de îmbătrînire.

În anul centenarului, România se zombifică, se mimează pe sine fără talent, fără să se mai uite în exterior și fără să mai știe cine e. Zilele astea se duce o bătălie pentru sufletul ei.

Discursurile au fost uluitoare. Megalomanie, disperare, agresivitate, manipulare grosolană şi multă, multă nesimţire au fost ingredientele principale. Sociopatia şi controlul maselor prin mesaje care să inducă frică par a fi devenit esenţa Puterii actuale.

Ceea ce îi lipsește PSD e nu numai simțul ridicolului, ci și o echipă secundară de strategi care să pună la îndoială raționamentele geniilor care îl lasă pe Liviu Dragnea să apară în fața unui ecran uriaș pe care scrie „vinovat“ sau o încurajează pe Gabriela Firea să meargă pe stadion.

Îmbogățirile, demne de filmele cu narcos, ale lui Dragnea și baronilor PSD-ului, pe cît de stridente, pe atît de ignorate, par a fi uitate de către cei care i-au votat sau cei care nu s-au dus la vot.

Contraatacul s-a dovedit, treptat, atît de eficient, încît studentele nici nu au mai apelat, încet-încet, la eterna Comisie de Etică a instituției (oricum neputincioasă!).

Nu „substituţia de proletariat“ este gravă pentru Europa, ci faptul că, pentru acest fragment al extremei stîngi franceze, islamul reprezintă „partidul săracilor“.

Soluţia mai prudentă şi mai corectă ar fi să se evite ambele verbe. Substantivele minerit şi miner suportă ceva mai bine transferul metaforic imitat după engleză.

În matricea noastră culturală, filologul, în special criticul sau istoricul literar, se regăsește în interiorul acestei polarități: fie urmaș al ethos-ului histrionic călinescian, fie descendent al cumpătatei raționalități vianești.

Deși sînt deja pe jumătate spanioli, mamele lor încă fac acasă mămăligă, iar mămăliga va exista încă multe generații de acum încolo.

Cel mai greu a fost ce-i mai plăcut: căutarea.

De ce atîtea jucătoare de tenis care reprezintă România ajung să joace atît de constant turnee mari pînă în faze importante?

M-am trezit deunăzi pentru prima dată gîndindu-mă că jargonul de Ferentari nu ar fi chiar nepotrivit în comunicarea cu prim-ministrul.

Raportarea profesorului la discipol trebuie să fie, în concluzie, una de consubstanțializare, de simbioză intelectuală, de dialog permanent și revelator.

Balcanizare este asociat cu toate sosurile actualităţii şi cu toate zvîrcolirile sociale şi geopolitice.

Interjecţia vai este atestată încă din cele mai vechi texte româneşti.

Mă întreb cum a ajuns să se instaleze adejectivita asta devastatoare aproape pretutindeni în presă românească.

Slugărnicia, obediența, pupatul de mîini, mulțumirea cu puțin sau măcar cu promisiunea acelui puțin sînt deja apanajele unei generații.

Și-ntr-un colț castraveți. Urîți, vai de mama lor! Parcă-i huiduise cineva, îi luase la șuturi.

Greşeli de felul acesta nu sînt puţine în lumea fotbalului, numai că, atunci cînd se produc în văzul planetei întregi, e o şapă de plumb de sub care nu poţi ieşi.