CCR: decredibilizarea unei instituții legitime

Publicat în Dilema Veche nr. 753 din 26 iulie – 1 august 2018
CCR: decredibilizarea unei instituții legitime jpeg

Curtea Constituțională a României (CCR) se bucură de o putere nemaiîntîlnită în arhitectura statului. Puterea izvorîtă din rolul de „garant al supremației Constituției“ trebuie să fie excepțională, deoarece Constituția reprezintă temelia statului și, totodată, vîrful ierarhiei actelor normative. Puterea excepțională ține mai curînd de ordinea simbolică. Atunci cînd puterea excepțională se realizează practic, în unele condiții ea poate deveni discreționară. Astfel, din „garant al supremației Constituției“, CCR iese din orbita legii fundamentale pentru a se preschimba într-un fel de instituție metaconstituțională („stat în stat“, „a patra putere în stat“). Granița dintre simbolic și concret, dintre puterea excepțională și cea discreționară, este firavă și tocmai de aceea ușor de trecut. Legea nu prevede mecanisme prin care puterea CCR conținută în atribuții și realizată prin actele jurisdicționale să fie cenzurabilă în vreun fel. Acestea sînt, pe de o parte, definitive și general obligatorii, iar, pe de altă parte, CCR judecă și deliberează potrivit precedentului judiciar. Precedentul ar trebui să reprezinte o frînă în calea puterii, cel puțin așa cum putem observa în sistemul juridic anglo-american. Practic, s-a dovedit însă că judecătorii constituționali nu trebuie să facă un efort prea mare pentru a motiva schimbarea de jurisprudență. Pentru unii, exemplu în această privință este chiar Decizia nr. 358/30 mai 2018.

Capacitatea CCR de a transgresa Con-sti-tuția nu trebuie exclusă din start. Cel mai adesea, acest lucru se întîmplă atunci cînd puterea excepțională se manifestă precum cea discreționară stabilind interpretări sau prescriind conduite care fie se află în răspăr cu propria jurisprudență, fie îngreunează îndeplinirea unor principii morale din compoziția statului de drept precum dreptatea individuală și socială (cazul corupției) ori libertatea (cazul concentrării puterii într-o instituție politică). Nu întîmplător interpretarea restrictivă a abuzului în serviciu care a restrîns plaja de sancționare a faptelor de corupție (Decizia nr. 405/2016) și, respectiv, întărirea atribuțiilor ministrului Justiției asupra carierei magistraților (Decizia nr. 358/2018) au fost arătate ca exemple. Puterea discreționară a CCR reprezintă un sîmbure pe care doar membrii CCR îl pot împiedica să germineze, iar ulterior să producă roade. Totuși, se întîmplă uneori ca judecătorii constituționali să nu aibă doar conștiință, ci și interese proprii ori obligații față de cei cărora li se datorează ascensiunea instituțională. Garanțiile constituționale de incompatibilități (art. 144), inamovibilitate și independență (art. 145) nu sînt la fel de eficiente în raport cu condițiile pentru numire (art. 143) și cu mecanismul de desemnare în funcția de judecător constituțional (art. 142, alin. 3). De fapt, ar fi corect să observăm că aceste garanții constituționale operează doar la suprafață, împiedicînd posibilitatea ca o altă autoritate publică să revoce mandatul ori să prescrie o soluție. Ele însă nu prezintă nici o înrîurire asupra conștiinței. Deși necesare toate aceste garanții, ele nu sînt, totuși, suficiente. Pentru ca judecătorii constituționali să nu utilizeze în exces puterea cu care sînt învestiți este nevoie, întîi de toate, de regîndirea condițiilor și a mecanismului de numire în funcție. În al doilea rînd, se impune rediscutarea atribuțiilor CCR. Ambele cerințe sînt la fel de necesare pentru că puterea constituțională a CCR rezidă nu doar în atributul acesteia de a fi excepțională, ci și în faptul de a fi credibilă. Altfel spus, CCR este puternică nu doar pentru că garantează întîietatea Constituției în raport cu orice altceva, ci și pentru că tot ceea ce pronunță în exercitarea propriului rol se face cu maximul posibil de credibilitate. CCR are nevoie nu doar de legitimitate, ci și de credibilitate. Atunci cînd puterea funcționează discreționar, acest lucru pune în discuție legitimitatea și reprezintă un simptom al decredibilizării.

Nimeni n-a pus la îndoială legitimitatea autorității judecătorești pentru că rolul acesteia este de împărți dreptatea. Puțini pot contesta cu îndreptățire credibilitatea magistraților pentru că recrutarea acestora se face după cele mai riguroase cerințe din istoria României (fără a însemna că sînt și cele mai fericite). În schimb, legitimitatea CCR și îndeosebi credibilitatea judecătorilor constituționali stîrnesc dubii. Instituită prin decret al președintelui României, Comisia Prezidențială de Analiză a Regimului Politic și Constituțional din România, condusă de prof. Ioan Stanomir, a prezentat pe 14 ianuarie 2009 raportul pentru consolidarea statului de drept. Instituirea comisiei și publicarea raportului reprezintă cea dintîi recunoaștere instituțională a disfuncționalităților cuprinse în legea fundamentală. Crizele constituționale majore din 2012 și 2017 2018 întăresc presupunerea, astfel că lectura raportului rămîne actuală. În ce privește Curtea Constituțională, raportul cere păstrarea modelului european de justiție constituțională, propunînd modificări în funcționarea in-sti-tuției, cu accent pe selecția judecătorilor şi atribuțiile instituţiei.

Referitor la modul de recrutare, comisia recomandă ca judecătorii constituționali „să fie propuși de președintele României, de pe o listă alcătuită de Consiliul Superior al Magistraturii, și numiți de Parlament, după avizul comisiilor parlamentare de specialitate“. Foarte interesantă este și propunerea ca o parte din completul constituțional să nu provină din rîndul juriștilor (filozofi, istorici, sociologi, politologi etc.). Această soluție rezultă din caracterul Constituției de document juridico-politic cu implicații morale, ceea ce face ca interpretarea pluridisciplinară să fie dezirabilă și, chiar mai mult, necesară. Consolidarea credibilității CCR prin regîndirea politicii de recrutare și interpretarea plurală a Constituției converg în aprofundarea democrației constituționale.

Analizînd prevederile în vigoare, vom observa că ele nu corespund cîtuși de puțin acestor principii, căci „judecătorii Curții Constituționale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățămîntul juridic superior“ (art. 143). Completul constituțional reprezintă, așadar, un monopol al profesiei juridice, iar „competența profesională“ și „vechimea în activitatea juridică“ sînt criterii suficient de generale încît acestea să nu devină garanții eficiente ale profesionalismului. În schimb, recrutarea din rîndul magistraților de la instanțele superioare (Curtea Supremă, Curțile de Apel) ar consolida profesionalismul. În egală măsură, trebuie respectată şi cerința depolitizării. În configurația actuală, riscul politizării CCR este maxim, iar acest lucru reprezintă principala problemă de credibilitate. Nu este rău că judecătorii constituționali sînt desemnați de către două instituții politice (Parlamentul și președintele României), chiar dacă există, sub aspectul răspunderii electorale, o diferență majoră între „alegerea“ de către o autoritate publică colectivă (Parlamentul) și numirea de către o autoritate publică unipersonală (președintele României). Rău poate fi abia atunci cînd condițiile nu sînt suficient de clare pentru a împiedica crearea unei rețele de loialități și obligații – în disprețul garanțiilor de independență și inamovibilitate – între autoritatea care numește și persoana numită. Nu există, bunăoară, nici o prevedere care să interzică numirea în funcția de judecător constituțional a unei persoane care în ultimii 10-15 ani a fost afiliată politic. Legiuitorul constituant din Germania a evitat cu înțelepciune acest risc pentru credibilitate și profesionalism, alegînd ca membrii Tribunalului Constituțional să fie desemnați de Parlament din rîndul magistraților federali. Nu e întîmplător că, în renașterea postbelică a Germaniei, Tribunalul Constituțional Federal a jucat un rol fără seamăn în lume. Judecătorii constituționali nu trebuie să fie doar persoane competente, lipsite de angajamente ori afinităţi politice, ci și morale. Transparenţa numirilor este cerinţa principală în selecţia morală. Așa cum orice proiect de act normativ trebuie supus dezbaterii publice, tot așa dosarele candidaţilor (din rîndul magistraților și, eventual, al nejuriștilor) ar trebui să fie prezentate publicului. Cetățenilor, ca titulari ai suveranității, li se poate conferi calitatea de judecători morali ai viitorilor judecători constituționali. Așadar, în validarea gardienilor democrației constituționale trebuie să-și dea concursul magistratura, prin CSM ca bazin de recrutare, instituțiile politice, prin Parlament și președinte ca actori ai numirii, și cetățenii ca „judecători morali“, corespunzător cerințelor de competență, independență față de partide și integritate.

Cu referire la atribuții, comisia prezidențială admite că „inovația cea mai criticabilă“ a revizuirii constituționale din 2003 este introducerea competenței CCR de „soluționare a conflictelor juridice de natură constituțională“ (art. 146, lit. e). Ceea ce rezultă de aici este atragerea CCR în „conflicte greu de arbitrat“ și crearea unei „poziții supraordonate a CCR față de toate autoritățile publice“. Potrivit comisiei, la baza prevederii se află raționamentul potrivit căruia „se poate face în orice situație distincția dintre conflictul politic și conflictul juridic“. Raționamentul e greșit pentru că „în realitate, orice conflict între autoritățile publice are o dublă natură, juridică și politică“. Astfel, comisia propune fie eliminarea art. 146, lit. e, fie modificarea, pentru ca CCR să aibă atribuție doar în soluționarea conflictelor de competență între autoritățile publice.

Atribuția de soluționare a conflictelor juridice de natură constituțională nu e rea decît în raport cu disponibilitatea judecătorilor constituționali de a-i da curs. Au existat situații în care soluția CCR a evitat posibile blocaje instituționale și situații stînjenitoare pentru țară, așa cum s-a întîmplat în iunie 2012, cînd premierul l-a concurat pe președinte în participarea la lucrările Consiliului European (Decizia nr. 683/2012). Dar există și situații în care soluția CCR este criticabilă pentru că, evitînd un blocaj ipotetic, dezechilibrează sistemul instituțional, așa cum se întîmplă în cazul propunerii de revocare a procurorului-șef al DNA. Apreciez că doar completul constituțional a făcut posibilă diferența calitativă între Deciziile 683/2012 și 358/2018. Sugestia comisiei în ce privește art. 146, lit. e consonează cu jurisprudența CCR. Potrivit Deciziei 901/2009, deși prin conflict juridic de natură constituțională se înțeleg deopotrivă conflictul de competență și „situațiile juridice conflictuale a căror naștere rezidă în mod direct în textul Constituției“, doar primul este apt să creeze blocaje instituționale. Mai mult, în Decizia nr. 799/2011, judecătorii constituționali opinează că „pentru a evita atragerea CCR în soluționarea unor conflicte ce au ca sursă dispute politice sau altă sorginte decît cea juridică“, art. 146, lit. e, se cuvine aplicat în sensul „soluționării conflictelor de competență“.

Capacitatea autocritică, puterea de a diferenția între cele două componente ale conflictului juridic de natură constituțională țin de profesionalism, independență și conștiință. Altfel nu s-ar putea înțelege pirueta lui Tudorel Toader care, în calitate de judecător, a îndemnat ca CCR să nu fie atrasă în „conflicte ce au ca sursă dispute politice“, pentru ca apoi, ca ministru, să obțină pronunțarea unei soluții într-o speță construită tocmai pe așa ceva. 

Nicolae Drăguşin, doctor în filozofie, este lector universitar la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir“ din Bucureşti.

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.