PE CE LUME TRĂIM

Mulți dintre detractorii legii au crezut într-o creștere alarmantă a consumului. Nu s-a întîmplat! Dimpotrivă, „afacerile“ merg prost. Fiindcă statul nu a fost pregătit pentru momentul intrării în vigoare a legii. În plină euforie stîrnită de legalizare, comerțul

M și Z. sînt două dintre femeile din Qatar, și ele salafiste, cu care lucrez. Ambele vorbesc o engleză impecabilă și au idei despre lume pe care aș spera să le aud de la o mare parte dintre oamenii pe care îi cunosc. Nu am în­tîlnit niciunde în Europa nivelul ăsta de bun-simț și de ospitalitate.

„Noi nu privim cu dispreţ aceste ţări“ poate fi fraza fondatoare a unei noi politici franceze faţă de Europa de Răsărit. În cei peste treizeci de ani de cînd trăiesc în Franţa am avut deseori sentimentul că şefii de stat francezi au beneficiat de consilieri excepţionali în ce priveşte Orientul Mijlociu, Maghrebul, Africa, America Latină, Asia, Statele Unite, Rusia…

Dacă i-aș reproșa ceva președintelui, ar fi mai degrabă inteligența emoțională lacunară, decît orice altceva. Numărul uriaș de voturi pe care îl are în spate l-ar fi obligat să fie mai atent la propriul electorat și la propriul popor. Să culeagă emoția, să o raționalizeze și să o dea înapoi cu rost. Pentru România, e prea devreme pentru exercitarea mecanică a puterii.

Merkel a reușit să scoată Germania din criza financiară și să depășească și criza monedei unice europene care a urmat. Austeritate? Da. A folosit adesea acest cuvînt și, cînd a fost nevoie, a aplicat și principiile. Dar, între timp, cei mai mulți germani au uitat:

Nu a cîştigat nimeni nimic. Am aruncat zeci de milioane de euro pentru a ne demonstra că ne putem urî un pic mai mult.

A trebuit să-şi ia maşină blindată. De altfel, mulţi automobilişti, la anumite ore, mai ales noaptea, nu opresc la stop, de teamă să nu se trezească exact în acel moment cu un individ înarmat în dreptul portierei.

Se întîmplă să urăști pe cineva, zicea, într-un fel în care nu-ți dai seama că-l urăști, iar manifestările tale exterioare, conștiente, nu sînt deloc de ură, dar inconștientul tău te ghidează ocult. Dar eu merg la vot conștient, nu inconștient, deci merg dintr-o manifestare care nu e de ură.

Ceea ce se știe sigur e că Jamal Khashoggi a fost omorît, iar trupul său a fost dezmembrat de angajați ai guvernului de la Riad trimiși special în Turcia.

În Polonia, partidul populist și eurosceptic Lege și Justiție (PiS), la putere de trei ani, a cîștigat alegerile locale de duminica trecută. Însă rezultatele sînt încurajatoare pentru partidele de opoziție, care au obținut cîteva victorii importante în marile orașe. Pentru Europa valorilor liberale, e un semn bun.

După cum procesul lui Josef K. nu a fost unul exemplar, și moartea sa e ticăloasă. Așa se încheie romanul. Problema vinovăției lui Josef K. nu se pune, autorul nu dă nici un indiciu. Aparatul birocratic pare a fi cel denunțat, însă Kafka nu o scrie limpede. Vulturul heraldic austriac și-a smuls de mult cătușele și-și ascute la nesfîrșit ghearele. La Viena, ca și la București, politicienii stîngaci fac pasiențe de mărire efemere, chiar fără de rușine.

Reprezentarea femeilor în politică rămîne o problemă majoră. Cel de-al doilea cel mai mare partid din România are o reprezentare de 2% femei în forul de conducere. Media reprezentării femeilor în România este nu numai cu mult sub jumătatea mediei țărilor nordice, dar și sub media din Emiratele Arabe Unite sau Bahrain. Echipele mixte sînt o soluție.

Nimic mai nobil decît o operaţiune umanitară de tip Aquarius care salvează vieţi omeneşti în Mediterana. Acest vas „pilotat“ de organizaţia neguvernamentală SOS Mediterana a salvat, între februarie 2016 şi august 2018, în jur de 29.000 de imigranţi

Că barbarii ne conduc, e adevărat. Ei ne conduc nu doar administrativ, din birouri guvernamentale, ci și mental, din televizor și Facebook. Barbari nu sînt doar politicienii, ci și cei care îi tot comentează, de bine sau de rău, făcînd din ei unica preocupare în viață.

Fostul premier Dacian Cioloș rămîne un soi de monument viu al curentului anti-mainstream, ceea ce îl pune într-o poziție cumva stînjenitoare. Dinspre USR nu se aud niciodată critici la adresa lui în public, ceea ce nu înseamnă că ele nu există.

Avem nevoie să fiți jurnaliști. Puteți fi afurisiți, încăpățînați, stridenți, dar fiți jurnaliști. Nu de alta, dar să fiți Gâdea, Ciutacu sau Floricica Dansatoarea e rentabil pentru voi, dar cît se poate de toxic pentru cea mai mare parte a noastră, restul

Marea Britanie, Danemarca, Austria, Malta, Polonia, Slovenia, Cehia, Lituania, Letonia, Estonia, Ungaria au organizat referendumuri cu întrebarea Doriţi sau nu intrarea în Uniunea Europeană? şi de fiecare dată răspunsul a fost pozitiv. Un caz special rămîne Norvegia, care a organizat două consultări, în 1973 şi în 1993, în privinţa integrării europene şi de fiecare dată populaţia a spus nu.

Vedem bine că, pentru el, globalismul este o ideologie și patriotismul este o doctrină. Nu știu dacă vorbitorul a vrut să fie subtil cu această diferențiere (probabil că nu!) și nici dacă speech-writer-ul a vrut să transmită ceva important cu asta prin vocea unui

Liviu Dragnea a reușit cumva să enerveze pe toată lumea. Comunitatea gay, aproape toate Bisericile, propriul partid și partidele adverse, socialiștii și verzii europeni, ba chiar și delegații PSD din secțiile de votare. Sînt nenumărate relatări despre astfel de delegați explicînd ușor jenați că nu sînt de acord cu strategia adoptată de partid în legătură cu referendumul. Mulți dintre ei nici n-au votat.

Editurile considerate de dreapta vor fi izolate, împreună, într-un colțișor al Halei 4.1. Editura Antaios, de la care a pornit scandalul anul trecut, nu se mai prezintă la ediția curentă. Va veni, în schimb, săptămînalul Junge Freiheit (Tînăra libertate). Plus încă două edituri. Toate vor sta la colț, în carantină. Într-un fel, e bine să se instituie zone de siguranță. Dar cum rămîne cu spiritul incluziv de care vorbea Juergen Boos?

România se va schimba în bine. Chiar dacă schimbarea va fi în ciuda clasei noastre politice. Important e să vrem să o schimbăm. Că de putut, sigur putem. Dovada o am în fiecare duminică lucrînd cu copiii de pe Aleea Drogurilor.

Dezbaterea în jurul unui subiect de mare importanţă pentru Europa se derulează într-un context lipsit de serenitate, uneori inchizitorial, care îi face pe oameni să nu spună ce gîndesc sau să disimuleze ceea ce îi frămîntă. Multe luări de poziţie legate de imigraţie mai au loc sub semnul ipocriziei şi al autocenzurii.

În mintea românului există o suprapunere între căsătoria civilă și căsătoria religioasă. Nu totală, dar în mare măsură. Mersul la Primărie și mersul la Biserică sînt, pentru cei mai mulți dintre noi, episoade ale aceleiași căsătorii, și nu două ceremonii distincte

Efectele nu pot fi decît nefericite. Europa cu două sau trei viteze e deja pe planșa arhitecților. Așteptați-vă ca România să fie a patra viteză. Cercul exterior și neplăcut.

Guvernul de la Atena s-a opus prin veto încercării Macedoniei de a se alătura NATO în 2008 și a blocat ambițiile sale de aderare la UE. Ca să poată adera, Macedonia trebuie să scape mai întîi de litigiul cu Grecia privind denumirea statului.

Un poliţist a lovit cu pumnul unul dintre copiii cu care lucrez eu pentru că a pescuit patru peşti. Un copil timid şi extrem de sărac. Primarul sectorului 3, un domn renumit pentru un scandal de proxenetism, corupţie şi prostie, lucruri care l-au r

Între 1880 şi 1920, Buenos Aires a cunoscut o dezvoltare uluitoare, consecinţă a unei prosperităţi economice de invidiat. Erau deceniile cînd europenii emigrau în Argentina ca să facă bani, să profite de oportunităţile unei ţări avînd dimensiunile unui subcontinent. Pe acest fond de reuşită şi de încredere nelimitată în progres, Buenos Aires s-a dotat cu edificii impresionante, multe dintre ele fiind opera arhitecţilor francezi.

Mi se pare cumva ironic că exact aceiași oameni care te execută cu intransigent civism dacă nu ieși la vot în general, de data asta te fac praf dacă îți dă prin minte să ieși. Deduc că participarea civică n-are forme fixe: uneori e de datoria ta să ieși la vot, alteori e de datoria ta să nu ieși la vot. Cum știi cînd e de ieșit și cînd e de boicotat? În nici un caz nu te lua după ce crezi tu. Ascultă-i pe ei, îi găsești mereu pe Facebook, gata să te apere de tine însuți.

PNL are o capacitate fantastică de a-și da autogoluri. Și scriu asta cu amintirea ultimelor alegeri locale încă proaspătă în gînd. De asemenea, PNL rămîne în acea toxică relație de codependență cu președintele Iohannis de pe urma căreia nici una dintre părți nu profită foarte mult. Așadar, lista PNL poate fi un eșec spectaculos cu efecte la următoarele runde de alegeri (cele interne) sau un succes moderat care să le dea peneliștilor speranțe că perioada de derivă a partidului va înceta în sfîrși

Privind dinspre România, e, într-adevăr, cel puţin un semn de schizofrenie să aloci atîtea fonduri pentru proiecte culturale de dimensiuni faraonice. Dar nu e oare un gest încă şi mai schizofrenic să plăteşti 700.000 de euro într-o singură seară pentru o petrecere a sectorului 5 cînd,

De foarte mulţi ani urmăresc un fenomen fragil: apariţia, din cînd în cînd, a unor analizele optimiste în masa enormă de articole şi de depeşe pe care le citesc legate de Europa.

Îl vedem, îl simțim, îl știm. Ai zice că-i al nostru, dar parcă e împotriva noastră. Sufletul administrației noastre este sufletul lui Ghiță Pristanda, polițaiul. Înțelegeți ce vreau să spun? Sufletul, desigur, e ceva dinamic, fremătător, polimorf și policrom, așa că cel mai bine îl înțelegem cînd îl vedem în acțiune. Iată sufletul nemuritor al lui Ghiță în ipostaze surprinse de ecograful suprem manevrat de cel mai mare specialist în suflete românești din istorie.

Liviu Dragnea va dispărea la un moment dat. Însă ultimul lucru de care are nevoie stînga românească e o clonă a antenumitului. Altul sau alta care să continue cu „japca“.

În 2008, odată cu intrarea în faliment a companiei bancare Lehman Brothers se declanșa poate cea mai mare, cea mai profundă criză financiară globală. A afectat nu doar finanțele din SUA, ci și piețele din Europa. Undele de șoc ale crizei se simt și astăzi, chiar dacă, pentru a le contracara și pentru a preveni o nouă catastrofă, guvernele și apoi băncile au „inventat“ mecanisme de (auto)reglementare. Dar sîntem, într-adevăr, feriți de o nouă criză, similară celei de acum zece ani?

Timbrul de colecție al președinției UE în curs, editat de poșta austriacă, cuprinde acronimul EU (Europäische Union) și particula RATS, o parte a substantivului „Ratspräsidentschaft“ (președinția Consiliului), care a fost astfel împărțit grafic în două. În timp ce RATS e vizibil și ușor de citit, ceea ce a rămas, fără cratimă, necesită o lupă pentru a fi citit: „Präsidenschaft“ (președinția).

„Dreptul şi votul românilor este sfînt! Nu mai putem accepta ca altcineva cu «geacă roşie» participînd la mitinguri ilegale să confişte votul românilor. Noi respectăm şi nu încălcăm legea. Această Piaţă a Victoriei trebuie să fie a tuturor românilor, nu mai trebuie să fie confiscată de oameni plătiţi şi interese contrare ţării noastre“.

Ce bine ar fi ca demisia lui Nicolas Hulot să producă un şoc mental printre europeni, de natură să le trezească instinctul de supravieţuire transgeneraţional!

Din provincialism se iese doar prin cultură, căci doar cultura te deprinde cu două lecții fundamentale: 1) că lumea toată i o periferie și că centrul nu e nicăieri; 2) care ți-e locul în istoria acestei lumi fără de centru. Mai pe românește: cultura te învață să stai în banca ta cuminte, pentru că vei avea surpriza să-ți dai seama, la un moment dat, că banca ta e, de fapt, în fața clasei.

Strategia permanentă a PSD sub Liviu Dragnea a fost să mute întotdeauna ținta. Statul paralel, Soros, străinii, corporațiile etc. E doar o problemă de timp pînă cînd cercul se va închide, iar conducerea partidului va începe să vîneze deviaționiști. Or, după cum spune o vorbă adesea citată în alte vremuri, deviaționiști sînt aceia care merg drept cînd partidul o ia într-o parte.

Niciodată un partid extremist nu a obținut un rezultat atît de copleșitor în Suedia. Însă voturile obținute sînt departe de ceea ce prevesteau sondajele, care, cu o săptămînă înaintea alegerilor, plasau partidul la 20% sau chiar 25% din opțiunile electoratului.

Cînd partidele tradiţionale nu au curajul să se reinventeze şi nu sînt capabile să sondeze neliniştile şi aşteptările legitime ale europenilor, nu trebuie să ne mirăm că ele lasă locul tuturor extremiştilor, excentricilor, demolatorilor amatori, măscăricilor iluminaţi şi salvamarilor improvizaţi. Meritul lui Matteo Salvini este de a zgîlţîi carcasa gîndirii politice corecte în care s-au refugiat confortabil majoritatea responsabililor europeni. El a promis, printre altele, că va trimite îna-poi

Nu o să admit că am ales prost, mereu prost, pentru că, în general, nu-mi place munca și fug de responsabilitate, pentru că am suflet de asistat și etică de șmecher… În fine, o asemenea idee liniștește imediat toate posibilele temeri legate de tine însuți: tu ești bun, dar te nenorocesc alții mai puternici.

Rudy Giuliani, proaspătul prieten al domnilor Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, a devenit cunoscut aplicînd, ca primar al New York-ului, o strategie intitulată „a ferestrelor sparte“. Pe scurt, asta înseamnă că un administrator public trebuie să intervină cît mai repede și mai ferm pentru a evita cronicizarea și acutizarea problemelor. Cei care au inventat politica asta au observat că o casă lăsată neglijată pe o stradă nu

În prezent, pentru cehi şi slovaci, „inamicul“ numărul unu nu mai este Moscova. Filozoful francez îl citează pe preşedintele ceh Milos Zeman, cu o declaraţie care, în vestul Europei, ar risca să primească rapid blamul incorectitudinii politice. „Inamicul este această anticivilizaţie care se întinde din Africa de Nord pînă în Indonezia“, afirmă Milos Zeman, lider care, în paranteză fie spus, nu-şi ascunde simpatiile pro-ruse, ceea ce nu l-a împiedicat să fie reales în mod democratic în luna ianua

Moral și cultural, de la Liviu Dragnea la Vasile Blaga și de la Victor Ponta la Alina Gorghiu nu-i diferență. Instinctul poporului cînd strigă „PSD-PNL / Aceeași mizerie!“ lucrează corect. Nu pentru că PNL face blaturi cu PSD, ci pentru că ceea ce livrează toate partidele este cam același lucru: aceeași nepricepere purtată cu aceeași aroganță. Cînd a apărut pe scenă USR am crezut că vine și alternativa. Doar că am înțeles repede că a avea carte nu e de-ajuns. Rămîne condiția

Ce e legitim într-o țară în care, încet-încet, decizia se concentrează în mîna unui singur om, iar singurul drept care poate fi exercitat plenar e acela de a fi de acord? E firesc să te întrebi dacă argumentul democratic poate funcționa într-o societate nedemocratică. O societate în care egalitatea în fața legii tinde să dispară, dreptul la liberă adunare are capul spart, iar legile se adoptă noaptea sau în comisii în care pot vorbi doar inițiatorii. Sînt lucrurile astea legitime?

„M-am simțit trădat“, a explicat Hulot. Semne ale acestei trădări au apărut încă de acum mai bine de un an și ceva, la învestirea guvernului. Iar despre posibila demisie a ministrului Tranziției Ecologice s-a tot vorbit: Hulot s-a plîns adesea în legătură cu presiunile la care e supus și, mai ales, în legătură cu dificultatea de a genera politici de mediu coerente într-un guvern care are alte priorități.

Odată ajunşi în Occident reuşesc cu destulă abilitate să se realizeze profesional şi să ajungă la bunăstare materială, dar le lipseşte veşnic ceva. Unii nu vor să recunoască acest lucru, alţii trăiesc între două ţări pentru că nu se poate altfel, iar o a treia categorie tînjeşte după o întoarcere mereu amînată.

În seara de 10 august, Jandarmeria a spus țării întregi că manifestanții strînși în Piața Victoriei aruncă cu fecale în jandarmi, că vor să intre în clădirea Guvernului și, după primele violențe, că o jandarmeriță agresată de derbedei are, cel mai probabil, o fractură de coloană.