Între Berlin și Doha

Publicat în Dilema Veche nr. 767 din 1-7 noiembrie 2018
Binili învinge jpeg

Sînt iarăși în Doha. E un pic ciudat, căci e prima mea călătorie după o bursă la Berlin despre care am scris prea dur. Am reacționat prea critic la ceea ce s-a întîmplat la Berlin. Organizatorii au încercat să facă tot posibilul să mă simt bine acolo și Berlinul este un oraș minunat.

Am scris: „Zilele le petrec învăţînd ce fac nemţii pentru a preveni radicalizarea, iar serile studiez propaganda chineză şi cea rusească… Asta cu deradicalizarea în Germania e şi ea la limita extremă a logicii. Discutăm, practic, numai de «salafişti», eufemismul pentru terorişti pe care îl folosesc ei… Ne-am întîlnit cu o mulţime de profesionişti care ne-au vorbit despre «islamişti», dar nici unul nu vorbea arabă, kurdă sau pashtun. Nu avea nici unul experienţa taberelor de refugiaţi. Nici prin cartierele rău famate de prin Berlin nu a trecut. De fiecare dată cînd întrebam dacă au angajaţi experţi care chiar să poată discuta cu «salafiştii», îi lovea Viorica. Fie nu mai erau capabili să scoată un cuvînt, fie ziceau numai tîmpenii.“

La Berlin, termenul „salafist“ a fost folosit de majoritatea celor cu care m-am întîlnit ca un sinonim pentru teroriști.

Abdulla și Ibrahim sînt salafiști. Nici unul dintre ei nu a împlinit 30 de ani. Sînt super-deștepți și mult mai culți decît marea majoritate a europenilor de vîrsta lor cu care am interacționat. Cu Abdulla am fost, a doua zi după ce l-am întîlnit, să joc fotbal. A condus vreo 40 de minute să mă ia, mi-a împrumutat pantofii lui de fotbal și m-a condus alte 40 de minute înapoi. Am vorbit cu el despre fizică cuantică și despre religie. Despre situația, cîteodată oribilă, a pakistanezilor din Qatar. Despre drumuri, corupție și cum sînt ei priviți. Despre cum, în străinătate, trebuie continuu să demonstreze că nu e un sac cu bani gata să se arunce în aer la orice moment. Despre cum se uită oamenii educați ai „renașterii“ la el atunci cînd se urcă îmbrăcat tradițional într-un avion. Avion care de obicei este deținut de Qatar.

Ca și Abdulla, Ibrahim vine dintr-o familie de o bogăție și sofisticare care l-ar face pe Becali să pară oierul incult și rasist care este. E un pic timid, a terminat o super-universitate cu cele mai înal­te onoruri, joacă baschet și, deși e praf la fotbal, vine și se face de rîs împreună cu o mulțime de alți non-qatarezi care lucrează prin construcții, pentru că vrea să fie cît se poate de decent. Citește la greu filozofie germană și muncește de îi sar capacele cinci zile pe săptămînă, deși are mai mulți bani decît toate beizadelele noastre la un loc. E un tînăr impresionant prin cam tot ceea ce face. E plin de dubii și singura lui obsesie clară este să devină mai bun. Familia sa donează lunar 5% din banii pe care îi fac pentru a ajuta copiii săraci în Bangladesh. Cîteva săptămîni pe an se duce și face voluntariat în locurile cele mai sărace din lumea arabă.

M. și Z. sînt două dintre femeile din Qatar, și ele salafiste, cu care lucrez. Ambele vorbesc o engleză impecabilă și au idei despre lume pe care aș spera să le aud de la o mare parte dintre oamenii pe care îi cunosc. Nu am în­tîlnit niciunde în Europa nivelul ăsta de bun-simț și de ospitalitate.

Sigur, cei cu care lucrez eu sînt ex­cep­ționali. Lucrează la una dintre cele mai importante firme din Qatar. Qatar-ul are multe, multe lucruri pe care trebuie să le facă mai bine și au și ei probleme de lene și de nepotism cu care se confruntă zdrobitoarea majoritate a bogătanilor europeni.

Dar oamenii ăștia cu care lucrez eu sînt văzuți de o bună parte a elitelor europene ca teroriști sau, în cel mai bun caz, fanatici. Iar asta este dezgustător.

Eu sînt cumva sensibil. M-a iritat de atît de multe ori felul în care am fost tratat pentru că lumea știa sau bănuia că sînt țigan, că aproape am amorțit. Mi-am luat șuturi pe tema etnică și dacă spuneam, și dacă nu spuneam că sînt țigan. Fiecare articol al meu are cîteva și, rar, zeci de comentarii de un rasism și o nesimțire cumva acceptabile pentru cineva care a crescut în cultura noastră, dar oribile pentru un intelectual european.

În mod sigur m-am identificat un pic cu Abdulla și Ibrahim. De aici, probabil, reacția mea profund negativă și parțial nemeritată la o bună parte a lucrurilor pe care le-am auzit la Berlin.

Nu culoarea pielii, nu bogăția, nu apartenența etnică sau religioasă ne fac oameni buni sau răi. Ceea ce facem și, mai ales, felul în care îi ajutăm pe cei care au nevoie de ajutor ar trebui să fie mult mai importante. Ambiția mea e să fiu un om decent. Nu pot să fiu perfect, dar voi fi în mod sigur decent.

Aș fi vrut să aud asta în Germania. Am auzit-o de la un salafist în Doha.

Foto: Cosmin Bumbuț

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.