Viitorul cade-n gol

Publicat în Dilema Veche nr. 751 din 12-18 iulie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

În dramaturgia de început a lui Eugène Ionesco există o piesă intitulată Viitorul e în ouă. E vorba despre un cuplu tînăr care, mai ales din cauza unui soi de „dumirire“ metafizică a soțului, nu face copii; soțul decide că n-are rost să procreeze din moment ce lumea este infestată iremediabil de rău și, oricum, toți oamenii mor. Bizar, sîntem într-o situație în care femeile nu nasc prunci vii, ci fac ouă, din care se nasc, ulterior, „puii“ de oameni, totul fiind regizat de un fel de mort-viu (bunicul tînărului). Piesa e puternică. Grotescul personajelor, răceala lor și dezumanizarea totală a celor care, paradoxal, vor să facă alți oameni au, în țesătura dramatică a lui Ionesco, forța unui pumn în plex.

În ultima vreme, mi-a venit adesea în minte Viitorul e în ouă. Văzînd devoțiunea cu care absolut toată lumea politică plus o bună parte din popor s-au dedicat Codului Penal de un an încoace, mă întreb dacă nu cumva, așa cum viitorul „rasei“ era în ouă în piesa lui Ionesco, viitorul României e în Codul Penal, în farsa absurdă în care jucăm zi de zi, pretinzînd că trăim. Priviți-i pe toți: jucători politici și galerii, antrenori și comentatori, înțelepți și nebuni, sforari și inutili, inocenți și conspiraționiști (inclusiv conspiratorii, căci nu ajungi să fii conspirator dacă nu ești, înainte, conspiraționist) cum se luptă pînă la epuizare pentru Codul Penal! Unii vor să-l schimbe, alții vor să-l țină neatins – ce încleștare! În general, de cîțiva ani, cel mai folosit cuvînt în discuțiile politice este „pușcărie“. Și nu doar că unii vor să-i vadă în pușcărie pe alții – toți vor să-i vadă în pușcărie pe ceilalți. Despre obsesia penitenciară din mediul nostru politic am mai scris. La fel și despre ideea tîmpită că rolul pușcăriei este să rezolve conflicte politice. Cum se supără un politician pe altul, face o plîngere penală și anunță că, dacă plîngerea lui nu se termină cu o condamnare la galere, Justiția e defectă. Ei bine, în tot scandalul acesta, permiteți-mi să strecor un suspin: ce țară tristă, ce țară căzută, ce timpuri nefericite trăiește o țară care ajunge să aibă Codul Penal drept preocupare principală! Studiile – și nu numai – mă îndreptățesc să spun că știu cîte ceva despre ce poate și ce nu poate face o astfel de lege. Un Cod Penal nu poate construi o țară și nici nu poate opri prăbușirea ei cînd a început să o ia la vale. Un Cod Penal nici nu aduce fericire, nici nu te salvează de nenorociri. Viitorul o fi el în ouă sau nu, dar în Codul Penal nu e în nici un caz!

Altfel, înțeleg foarte bine care sînt mizele asediului pesedeilor asupra Codului Penal și, tocmai de aceea, mi se pare că nu Codul este, de fapt, în cauză. Orice lege se poate reface. Șubrezirea Codului Penal este oricînd remediabilă de o nouă majoritate. Soluția e simplă: dacă românii vor o altă majoritate decît cea pesedistă, s-o voteze și acea majoritate va repara Codul Penal, grav distrus de pesedei. Va scăpa, însă, Dragnea – strigă exasperați cei care au învățat din ziare cum e cu aplicarea legii mai favorabile. Da, Dragnea scapă, dar Codul Penal tot va trebui reparat, căci există viață și dincolo de Dragnea. Iar Dragnea scapă, mai ales, pentru că marile lui făptuiri potențial penale sînt necercetate. Totuși, e ridicol ca un tip de anvergura lui să se împiedice de două biete funcționare care lucrau la partid și erau plătite prost de Consiliul Județean. Sincer, așteptam altceva de la procurori…

Așa cum barbarii secolelor III-VI asediau Imperiul Roman mușcînd cu sete din trupul său prăbușit, cu scopul mic de a găsi mîncare, femei și aur, fără să aibă conștiința că distrug o civilizație și închid o eră, pesedeii s-au repezit la Codul Penal din simplul motiv că vor să scape de procese și de anchete, fără să aibă conștiința că distrug un stat (deloc paralel!) și, poate, închid o eră. Sînt astăzi speriat nu pentru că pesedeii lui Dragnea încearcă să dărîme statul – alții înaintea lui (de pildă, fostul lui prieten V. Ponta și fostul lui aliat C. Antonescu, de care am cam uitat) au încercat și ei. Ei bine, atunci statul nu s-a lăsat dărîmat. A rezistat. E drept, cu un contrafort serios, bine pus la vreme de Uniunea Europeană. Șocant și descurajant, însă, este că acum statul cedează. Și aș vrea să vă invit să priviți peste Codul Penal, depășind isprava personajului zilei.

Pînă la Dragnea, unul ca el încerca să scape de pușcărie negociind discret, șantajînd aparte sau șpăguind rafinat. Dragnea e primul care convinge o majoritate parlamentară să schimbe o lege pentru ca el să scape. Sigur, cu el mai scapă și alți cîțiva, dar nu aceia au putut mobiliza majoritatea, ci el și numai el. Impactul acestei premiere în politica noastră va fi uriaș. Mă aștept ca exemplul lui să nască o tradiție oribilă. Nu va trece mult și vor veni alții și alții care vor face la fel: vor putea mobiliza o majoritate parlamentară pentru interesul lor personal direct. Acum înțelegeți de ce cred că definiția legală a unei infracțiuni e o miză mică de tot în raport cu perspectiva care se deschide? Ei bine, mie mi se pare că urgența este închiderea acestei perspective. Dragnea a arătat tuturor ceea ce unii dintre noi știam doar din cărți: în democrație, crima perfectă se comite cu votul majorității parlamentare.

Asta înseamnă, concret, că adepții sistemului parlamentar în România trebuie să admită că ideea lor – bună, desigur, în UK sau în Germania – naște monștri pe malul noroios al Dîmboviței. Urgența absolută mi se pare aceea de a răspunde acestui eșec al parlamentarismului cu o puternică ofensivă politică de refondare a statului nostru. Cînd Parlamentul, Justiția, Curtea Constituțională, Guvernul și președintele – toate marile instituții ale țării – funcționează antagonic, haotic, sînt speriate, impredictibile și, la limită, iraționale, întregul soft democratic al republicii trebuie reinstalat. Răspunsul lucid ar trebui să fie o mișcare pentru un nou aranjament constituțional. România democratică are nevoie de o Constituție de tip american, cu legislativ și șef al executivului aleși separat, cu puteri egal distribuite între Guvern și Parlament și cu un arbitru constituțional instituționalizat într-o Curte Supremă alcătuită din judecători (numai judecători!) desemnați pe viață. Că numirile pe viață nu sînt bune este o sperietură prostească. Ele nu sînt bune în politică, dar în privința judecătorilor sînt foarte înțelepte. Pentru cele mai înalte scaune judecătorești, sînt de o mie de ori preferabili profesioniști desemnați pe viață decît funcționari politici care aleargă după sprijinul partidelor odată la n ani, ca să fie desemnați sau redesemnați.

Cine ar trebui să ridice steagul acestei lupte? Președintele însuși, căci el e cel dintîi chemat să apere statul. Dar este președintele Iohannis un luptător în apărarea statului român, un vizionar dotat cu inteligență politică și curaj în stare să-l scoată din colții hienelor? Iată o întrebare care cade în gol.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

parc fotovoltaic
Parc fotovoltaic uriaș într-o comună din Ardeal. Investiția depășește 100 de milioane de euro
Un parc fotovoltaic uriaș va fi amenajat de o firmă din Cluj-Napoca pe terenuri închiriate din comuna Lunca Mureșului, județul Alba. Investiția depășește 100 de milioane de euro.
familie raceala gripa shutter jpg
Alimente care întăresc sistemul imunitar
Nutriționistul Adina Rusu a declarat că nu există o soluţie miraculoasă pentru a ne întări sistemul imunitar în aşteptarea sezonului rece, soluţia fiind adoptarea unui stil de viaţă sănătos.
pastile Shutterstock
Criza medicamentelor generice: soluțiile Ministerului Sănătății
Medicamentele generice au început să lipsească din unele spitale din țară, la Constanța fiind amânate operațiile din această cauză. Ministrul Sănătății spune că printre soluții ar fi și o reformă a prețului pentru ca tratamentele să nu mai dispară de pe piață

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.