Despre o posibilă criză a economiei noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 754 din 2-8 august 2018
Despre o posibilă criză a economiei noastre jpeg

Dintre multele prostii rostite pe la televizor, am trăit s-o aud și pe aceea în care, după un cutremur de pămînt, una dintre „fetele inteligente“ din televiziunile noastre se afla într-un interviu cu un specialist în domeniu. Fata noastră era foarte supărată pe faptul că acest cutremur nu fusese anticipat și chiar l-a întrebat pe specialistul respectiv dacă aceste fenomene naturale nu pot fi prevestite. Omul a rămas pe moment surprins de stupizenia întrebării, dar nu a reacționat în nici un mod. S a mulțumit să răspundă că nu, nu pot fi anticipate. Tot așa se întîmplă și cu crizele economice. Nimeni nu poate prevesti cu exactitate apariția unei crize economice. Din această cauză, Roubini nu a fost genial cînd a spus că va urma o criză. Era evident că va urma o criză și nu a fost singurul care a spus-o. Nu există metode în știința socială care să spună cu exactitate momentul apariției unei rupturi într-un sistem social, după cum nu există metode care să permită cuantificarea cu exactitate a apariției unui cutremur. Restul sînt exprimări aproximative care nu ne ajută prea mult.

În cele ce urmează ne propunem să lăsăm specialiștii în cutremure să se pronunțe asupra unui posibil viitor -seism și noi să discutăm despre o posibilă viitoare criză economică. Nu ne vom raporta la economia mondială, ci doar la economia țării noastre. Este posibilă o criză economică proprie, adică în afara ciclului economic global? Care sînt premisele acestei posibile crize? Cum se manifestă această criză, deci cum o recunoaștem? Care ar putea fi amploarea sa? Cum poate fi combătută, prevenită, o asemenea criză?

Primul lucru pe care trebuie să-l spunem este acela că economia globală se află într-o perioadă de recuperare economică și creștere după criza din anul 2008. Este un moment de „veselie“, cum spun economiștii, și de entuziasm. Dacă lucrurile nu vor fi deranjate de un conflict comercial sau militar planetar, atunci este de așteptat ca această perioadă să continue. Sîntem la începutul unui nou ciclu Kondratiev. Ne aflăm în faza ascendentă a ciclului economic, în interiorul căreia noile tehnologii IT&C dau tendința și duc omenirea înainte. Este un val excelent anticipat de către Toffler, a cărui tendință caracterizează secolul nostru. Dincolo de ciclurile sale mai puțin sesizabile (cum sînt cele decenale, de exemplu), nu este de așteptat ca economia mondială să intre într-o mare criză înainte de epuizarea acestei noi tendințe.

Chiar pe acest fond, la noi poate izbucni o criză economică. În ce condiții se poate întîmpla asta? Condiția de bază, îndeplinită, din păcate, este aceea a unui management macroeconomic autarhic, în dezacord cu angajamentele politice și economice. Adică împotriva intereselor României. Aceasta are la bază poziționarea eronată a celor care ne conduc. Ei nu înțeleg că România de azi este o țară deschisă, membră a UE, legată prin foarte multe angajamente comerciale și financiare de statele dezvoltate, membre ale UE. În aceste condiții, economia nu poate fi condusă prin politici proprii, autarhice. Aici este o mare contradicție, una fundamentală. Instrumentele economice aplicabile sînt diferite. Dar să ne explicăm, să fim mai clari. Se tot discută despre inflație și despre rolul său în dezvoltarea economică a unui stat. Este clar, și teoreticienii, dar și practicienii cunosc acest lucru, că există conceptul de „inflație benefică“. Da, banii pot fi folosiți pentru expansiune economică și chiar au fost folosiți pentru expansiune economică. Dacă cineva va analiza ritmurile inflației și ale creșterii economice ale statelor occidentale de după al Doilea Război Mondial, va realiza că banii au fost folosiți pentru expansiune și dezvoltare economică. Sînt însă cîteva condiții pe care o țară trebuie să le îndeplinească pentru a folosi inflația, deficitele și îndatorarea pentru dezvoltare. Este vorba despre capacitatea țării respective de a valorifica pozitiv moneda în exces. Banii trebuie să ducă la expansiunea economiei reale (în interior, dar și în exterior), să multiplice acumularea de capital real și să creeze premisele absorbției și revenirii monedei. Dacă banii aduc bani, atunci totul este în regulă, inflația poate fi resorbită și datoriile pot fi sustenabile. Dacă banii nu aduc bani, ci doar datorii nesustenabile, atunci apar problemele. În același timp, politicile economice sînt dictate de restricțiile de poziționare a statului în raport cu economia mondială din momentul aplicării lor. Pentru a nu eșua și a nu duce la crize, ele trebuie să fie adecvate în raport cu aceste poziții. O țară care are angajamente de deschidere economică în raport cu un spațiu economic și politic cum este cazul România-UE, nu poate practica politici autarhice, adică nu se poate gestiona ca un stat izolat, cu spatele la celelalte state. În aceste condiții de inadecvare și de comportament economic guvernamental deviant, da, este posibil ca România să treacă printr-o criză economică proprie, chiar în timp ce statele partenere se află pe faza ascendentă a ciclului economic. Chiar integrată în UE, pînă la urmă economia noastră este condusă de către guvernul nostru. O asemenea criză ar fi ca o intrare pe contrasens.

Cum recunoaștem o posibilă astfel de criză? Există măsurători în știința economică, așa cum există măsurători, să zicem, în medicină. Cînd un organism uman se apropie de boală, parametrii săi de funcționare o arată destul de sugestiv. Un medic diagnostician judecă toți acești parametri pentru a putea stabili cu exactitate de unde vine boala. Într-un sistem economic național se întîmplă la fel. Parametrii de funcționare ai economiei ne spun cînd se apropie criza sau cînd sîntem în criză. Dacă vom continua cu exemplul despre inflație, atunci putem spune în mod clar că o inflație de 10 15% înseamnă deja instalarea unei crize economice. La asemenea cifre dispare încrederea în moneda națională și fenomenul începe să se autoalimenteze pe diferite canale. Primul dintre canalele care autoalimentează inflația este cursul de schimb valutar, presat în permanență ca urmare a fenomenului de „fugă de leu“, dar mai există și alte canale, cum sînt dobînzile bancare, inflația importată, fenomenul de creștere a costurilor în economie, spirala inflaționistă. În cursul inflației, odată dezordinea instalată, nimeni nu mai știe care sînt cauzele și care efectele. Totul se întrepătrunde și se potențează spre haos. Am luat în dezbatere inflația ca exemplu de semnalare a crizei, dar poate să nu fie singura. Chiar și mult trîmbițata încadrare de anul trecut în deficitul bugetar de 3% este una discutabilă, făcută în condițiile în care PIB-ul a crescut mult, gonflat fiind de consum și de iluzia prosperității. Pe fondul distrugerii echilibrelor și al pierderii încrederii în România, dar și pe fondul îndatorării, putem intra într-o criză a rambursării datoriei publice, așa cum i s-a întîmplat Greciei. O asemenea criză ar presupune ani îndelungați de austeritate. Ar fi un fel de plată pentru iluzia consumului de acum. De fapt, austeritatea este singura opțiune de ieșire din criză pentru un stat ca România, care nu-și poate externaliza în nici un fel dezechilibrele și nu poate transmite asupra partenerilor săi, prin exporturi competitive, tensiunile interne. Cu alte cuvinte, ar fi bine să știm exact să gestionăm corect și cu prudență ceea ce avem și să nu picăm într-un entuziasm gratuit, pe care îl putem plăti scump mai tîrziu. Statele lumii sînt diferite, iar managementul lor macroeconomic este diferit. Atunci cînd conduci o economie trebuie să știi exact ce conduci și mediul extern în care o conduci. Cîteva dintre beculețele tabloului de bord macroeconomic sînt deja aprinse și multe altele se pot aprinde în perioada următoare. Da, răspunsul este afirmativ. România se îndreaptă acum spre o criză economică majoră, dacă filozofia de management macroeconomic nu se va schimba rapid.

Cînd va fi această criză? Viteza cu care ne îndreptăm spre ea este destul de mare dacă ne gîndim că inflația era „negativă“ acum cîțiva ani, iar acum se ridică deja la 5%. Gospodinele din Guvernul României par foarte hotărîte să dea cu mașina în gard. Teoria conspirației spune că nu ar fi chiar ele vinovate și că așa sînt sfătuite. Asta are mai puțină importanță. De asemenea, tot teoria conspirației spune că acești oameni știu ce fac, dar o fac intenționat, acționînd împotriva României și a statutului său de țară membră a UE cu angajamente și obligații. Dacă trecem peste teoria conspirației, atunci putem bănui că în spatele unor asemenea măsuri, care induc dezechilibre și neîncredere, stă cineva care se joacă de-a Keynes cu economia noastră. Acel „cineva“ bănuit aplică însă un keynesism superficial înțeles, fără să știe prea multe despre epocă, autor și despre ceea ce înseamnă keynesismul, o doctrină ce dă soluții de combatere a crizelor la nivelul anului 1936 și care nu au nimic de-a face cu economia României din anul 2018.

Contabilii vechi purtau la ureche un creion chimic. Acela era instrumentul care făcea și desfăcea totul. Din creionul chimic se făcea planul și tot creionul chimic plătea salarii sau sporuri. Ideea că economia se poate face din creionul chimic este o eroare toxică, pe care o vom plăti cu vîrf și îndesat. Dacă ar fi așa, ar fi simplu, statele planetei Pămînt nu s-ar mai împărți în bogate și sărace. Un creion chimic din acesta viteaz ne-ar face să trăim tot atît de bine ca orice națiune de pe Pămînt. Ce bine ar fi!!! 

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Capitalismul – O dezbatere despre construcția socială occidentală, Editura Institutul European, 2016.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.