De la explozia demografică la bomba migratorie

Publicat în Dilema Veche nr. 750 din 5-11 iulie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Profesioniştii din lumea mediatică ştiu că o imagine bine aleasă valorează uneori cît o mie de cuvinte. Dar şi cifrele pot fi uneori la fel de vorbitoare. Iată cîteva exemple:

În anii ’60, cînd ţările africane îşi obţineau independenţa, Africa număra 250 de milioane de locuitori. Altfel spus, avea o populaţie mai mică decît cea a Europei. Astăzi, Africa numără un miliard două sute cincizeci de milioane de locuitori. Iar la orizontul anului 2050, acest număr, dacă tendinţele demografice actuale continuă, se va dubla. Africa a cunoscut ceea ce unii experţi numesc o explozie demografică. Termenul explozie are însă, de o vreme, o conotaţie atît de detestabilă încît demografii încep să-l evite. Dar realitatea rămîne aceeaşi, în Africa a avut loc o explozie de energii umane, de ambiţii, de dorinţe de viaţă şi în special de dorinţe de a pleca. Iar Europa este şi va rămîne primul receptacol al acestei presiuni demografice. Unii o numesc bombă migratorie (am regăsit formula recent, pe 28 iunie, chiar în foarte echilibratul cotidian Le Monde).

Faptul că europenii ajung din cînd în cînd la acorduri mai mult sau mai puţin convingătoare privind limitarea fluxului de imigranţi nu rezolvă nimic la rădăcina problemei. Tinerii africani vor continua să plece în special spre Europa, cel mai apropiat El Dorado, dar şi cea mai apropiată decepţie pentru ei.

Un responsabil austriac se plîngea săptămîna trecută că aceşti oameni sînt puţin educaţi, fără pregătire profesională, şi că mulţi dintre ei sînt susceptibili să fie îndoctrinaţi repede de islamul radical. Ceea ce reprezintă efectiv un paradox macabru, pentru că acest scenariu s-a produs deja şi riscă să se mai producă, şi anume ca tineri sosiţi din Africa sau din Orientul Mijlociu, văzîndu-şi visurile spulberate în Europa, să se lase îndoctrinaţi în ritm alert de reţelele islamiste radicale.

Un mare reporter francez, Jean Paul Mari, a publicat în 2015, la Editura Lattès, o carte care, după părerea mea, ar trebui tradusă în toate limbile europene. Les bateaux ivres se intitulează această culegere de reportaje şi mărturii legate de fluxurile migratorii şi de tectonica acestor exoduri. Jean-Paul Mari este un jurnalist de excepţie, care parcurge de 35 de ani planeta şi chiar ştie ce se întîmplă în Sudan sau în Eritreea, în Somalia sau în zona subsahariană. A încercat să străbată el însuşi unele dintre aceste căi migratorii care converg, cu complicitatea traficanţilor, spre Mediterana şi apoi mai departe, spre Grecia, Italia sau Spania. „O forţă telurică“ îi împinge pe aceşti tineri la plecare, scrie Jean-Paul Mari. Iar ei ajung în Europa în acelaşi timp ca nişte „victime, dar şi ca nişte cuceritori“.

Ciudat cum un jurnalist şi un mare reporter îndrăzneşte să spună ceea ce majoritatea oamenilor politici nici nu îndrăznesc să gîndească, probabil de teama de a nu pierde voturi sau de a fi taxaţi de alarmişti sau chiar de xenofobi. Gîndirea corectă politic interzice în orice caz această sintagmă, imigranţii nu pot fi consideraţi nişte posibil cuceritori.

Ceea ce, din nou, nu schimbă nimic la rădăcina problemei. Africa nu a fost pregătită pentru această gigantică masă de tineri, nici la nivelul infrastructurilor, nici la nivel de structuri educative, iar piaţa de muncă nu îi poate absorbi. Paradoxul face că zeci de mii de tineri africani părăsesc ţări care dispun de bogăţii fabuloase, precum Nigeria. Un raport ONU citat de cotidianul francez Libération pe data de 25 iunie arată că şi în lumea arabă, la orizontul anului 2050, în jur de 60 de milioane de tineri se vor afla în faţa unei pieţe a muncii saturate. Nu este greu de imaginat că, şi pentru ei, Europa va fi primul orizont de speranţă.

În virtutea acestor cifre şi fenomene, o întrebare explodează şi ea cu violenţă. Şi ar putea fi formulată cam aşa: cînd va fi capabil capitalismul să aducă prosperitate pe toată planeta? Acum, că lupta dintre sisteme s-a încheiat în 1990 cu victoria capitalismului, va fi el capabil să facă în aşa fel încît viaţa să devină acceptabilă pe întreaga suprafaţă terestră locuită de om? Dar poate că, prin însăşi natura sa, capitalismul are nevoie în acelaşi timp de mari decalaje dintre comunităţi, precum şi de exoduri destabilizatoare… Şi, în acest ultim caz, victimele care vor deveni cuceritori nu fac decît să urmeze o mecanică inerentă, înscrisă în genele unicului model de producţie şi consum care triumfă pe planetă.

Titlul cărţii lui Jean-Paul Mari, Corăbiile bete, este parcă premonitoriu. Umanitatea a navigat pînă acum pe mai multe corăbii, dar între timp a reuşit să transforme în epave cîteva dintre aceste preţioase ambarcaţiuni. Instinctul de supravieţuire îi face pe oameni să ia cu asalt corăbiile care mai sînt în stare de funcţionare, dar nu e sigur că, sub şocul exodului, ele nu se vor scufunda. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

excutie cu ajutorul elefantului jpg
Elefanții transformați în călăi. Una dintre metodele cumplite de execuție folosită în Asia
Una dintre cele mai cumplite metode de tortură și execuție din lume era moartea produsă de elefanți-călăi, special antrenați. Această metodă deosebit de crudă a fost utilizată până în secolul al XIX-lea.
Simona Halep, EPA jpg
Cadou de 65.000 de euro pentru Simona Halep, de ziua ei: „M-am îndrăgostit”
Jucătoarea de tenis și-a sărbătorit marți ziua de naștere, când a împlinit 31 de ani. Ea a primit o mașină roșie, plină cu flori, din partea sponsorului.
placa Stand Up Paddle Foto: Pixabay
Un rus a traversat ilegal granița pe o placă SUP, de teama mobilizării
Un cetățean rus a traversat ilegal râul de la granița ruso-estonă Narva, pe placă pe o placă Stand Up Paddle (SUP), de teama mobilizării, a relatat publicația rusă Gazeta.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.