Aici e, din nou, Radio Europa Liberă!

Publicat în Dilema Veche nr. 753 din 26 iulie – 1 august 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Vestea că Radio Europa Liberă își va relua emisiunile pentru România mi se pare cea mai importantă veste a ultimilor zece ani. Este cea mai importantă decizie strategică pe care Statele Unite o iau în relația cu România – într-un sens, chiar mai importantă decît decizia din 2009, cînd SUA au invitat România să găzduiască pe teritoriul ei instalații extrem de importante pentru apărarea teritoriului NATO de posibile atacuri cu rachete venite din Orientul frămîntat.

Sigur că sînt subiectiv. Ca să explic un pic mai clar de ce, permiteți-mi să fiu, scurt, confesiv.

Noi, cei născuți în jur de 1970, sîntem cam cei mai tineri români care au trăit cu Europa Liberă în casă. Pe parcursul copilăriei noastre, părinții noștri ascultau în fiecare seară postul pe unde scurte. Sunetul acela ușor înfundat și vag metalic, bruiat uneori cu șuierături și pocnituri, căutat febril de tata pe scala aparatului de radio prin rotirea fină a butonului care punea în mișcare cursorul ce străbătea, pe ecranul mic al aparatului, nume de orașe de prin toată Europa – asta a fost prima mare experiență a libertății pentru mine, cel mic. Poate că sînt și unii mai tineri decît mine care au aflat ce a însemnat Radio Europa Liberă pentru românii din comunism, dar cei din leatul meu sîntem ultimii care chiar am trăit acea experiență. În cazul meu – și, cred, în al altora de seama mea –, vocile de la Europa Liberă au fost vedetele absolute ale copilăriei și adolescenței. La vîrsta la care învățam libertatea într-o țară lipsită de libertate (ciudat, dar a așa a fost: noi am învățat să fim liberi fiind în sclavie, de aceea am învățat prost, anapoda, n-am înțeles decît foarte tîrziu unele lucruri fundamentale și nu ne am putut debarasa decît la fel de tîrziu – dacă am făcut-o – de unele iluzii), vocile Europei Libere erau vocile libertății. Dimensiunea sonoră a libertății era, pentru mine, universul vocilor care se recomandau drept Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Ioana Măgură Bernard, Max Bănuș, Monica Lovinescu & Virgil Ierunca, Mircea Carp, Nicolae Stroescu-Stănișoară, Nestor Rateș…

După 1990, postul a intrat, încet, în disoluție. Presa românească trăia cu frenezie eliberarea și inunda cu puterea unui tsunami piața autohtonă, setoasă de informație. Radio Europa Liberă a funcționat tot mai palid și s-a desființat, în cele din urmă. Pe de o parte, eroii postului (căci acei oameni care au făcut Radio Europa Liberă în comunism au fost niște eroi) au trăit sentimentul de „misiune îndeplinită“ și au luat-o, fiecare, pe drumul lui. Pe de altă parte, presa românească nu mai avea nevoie de finanțarea Congresului SUA: se făcea, abundent și pestriț, liber precum înțelegeam noi libertatea, pe banii capitalismului autohton. Nu în ultimul rînd, alte mijloace media au dobîndit tot mai multă cotă pe piață și tot mai multă credibilitate – mă gîndesc, desigur, la televizor și la Internet. Radioul a rămas pentru muzică și scurtă informație în timp ce conduci mașina.

S-a întîmplat să fiu pe-aproape cînd decizia desființării „secției românești“ se lua și mesajele americane erau clare: „Veți intra în NATO, veți intra în UE, aveți o piață media liberă, accesul la informație al românului e liber, democrația voastră se consolidează, drumul pe care sînteți pare ireversibil, chiar dacă sinuos, nu mai are sens să alocăm resurse pentru voi. Ne concentrăm pe «stan»-urile din Centrul Asiei, pe Rusia (prin Radio Libertatea), pe fostele republici sovietice“.

Cînd, zilele trecute, a venit vestea redeschiderii postului, absolut toți cei care au trăit experiența Radio Europa Liberă la vremea ei mi-au mărturisit că au avut un sentiment greu: „Ne-am întors iarăși în situația de atunci“. A reapărut rațiunea de a exista a postului Radio Europa Liberă, dispărută odată ce România a ieșit din comunism și a luat-o pe drumul Occidentului?

Da și nu. Sau, mai bine spus, nu și da. Nu, comunismul nu s-a întors și, după cîte cred eu, nici nu se va mai întoarce. Deși contrazic un clișeu comod și drag, istoria nu se repetă. Nu, nu există cenzură de stat, iar presa, da, este liberă. Libertatea e acolo, la îndemîna ei – vorba unui clasic în viață, presa este exact atît de liberă pe cît vrea să fie. Lumea românească de azi (presă și societate, stat și context internațional etc.) este complet alta decît era în anii 1950-1980. Asta înseamnă că și maladiile României de azi sînt altele decît cele de atunci, chiar dacă unii cred, nu fără temei, că relele de azi au sorgintea în relele nevindecate de ieri. Așadar, este posibil ca unele boli noi să aibă același remediu ca unele boli vechi. Dacă Radio Europa Liberă a fost, cel puțin în cazul României, cel mai puternic mijloc de luptă al americanilor împotriva comunismului pînă în 1990, Radio Europa Liberă poate fi un remediu eficient pentru boala îngrozitoare de care suferă societatea românească acum: manipularea grosolană a știrilor și a stărilor de spirit prin media. Nimeni nu se mai îndoiește că pericolul principal la adresa stabilității României constă în vulnerabilizarea minților românilor prin avalanșa de știri și comentarii venite prin toate mijloacele. În creierii românilor se picură otravă și în sufletele lor se seamănă vînt!

Desigur, nu uit nici o clipă că Radio Europa Liberă este finanțat de Congresul Statelor Unite ale Americii. Nu trebuie să fii doctor în conspirații și „servicii“ ca să ți dai seama că România a devenit un teritoriu important în războiul informațional dezlănțuit al ultimilor ani. Lupta cu fake news-urile antioccidentale și pro-putiniste, cu jurnalismul urii, al resentimentului și al frustrării trebuie dusă. Nu doar eu observ că opinia publică românească, nu de mult cea mai robust pro-americană și pro-occidentală din Europa, începe să fie „răpită“. Propagandei antioccidentale și antiamericane trebuie să i se răspundă.

Viața postului Radio Europa Liberă în România nu va fi ușoară. Pe de o parte, realitatea locală e complicată și este foarte dificil să vezi adevărul. Pe de altă parte, violența mediatică e cumplită. Ce făcea revista Săptămîna cu Europa Liberă în anii 1980 este joc de fetițe inocente față de ce vor face antenele și reteveurile cu postul revenit. În plus, libertatea presei înseamnă, la noi, o doză enormă de iresponsabilitate și incompetență, la care se adaugă isterica suspiciune românească. Nu mă îndoiesc, însă, că Radio Europa Liberă își va face datoria după standardele sale profesionale și va aduce mult bine în cetate.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Imagine din orașul Izium - Război în Ucraina FOTO Profimedia
LIVE TEXT| Război în Ucraina. Zeci de așezări lovite de focul artileriei ruse. Propagandiștii ruși, instruiți cum să justifice mobilizarea parțială
Populația Rusiei va fi bombardată cu teza că acesta este un „război NATO împotriva rușilor”. Kremlinul a dat propagandiştilor un manual care îi va ajuta pe aceștia să convingă populaţia ţării agresoare să meargă să lupte în Ucraina.
Drone ale armatei iraniene depozitate intr-o baza subterana din Muntii Zagros Captura YouTube
Forțele armate ucrainene ar fi distrus un centru de comandă și antrenament pentru drone iraniene
Potrivit unor relatări neconfirmate forțele armate ucrainene ar fi distrus un centru rusesc de control și antrenament din regiunea Herson de unde erau dirijate atacurile cu drone împotriva Ucrainei.
Berlusconi Salvini Meloni foto EPA EFE jpg
De ce Giorgia Meloni nu ar putea transforma Roma în Budapesta. Analiză NYT
Într-un editorial pentru NYT, jurnalista Mattia Ferraresi expune motivele pentru care Italia nu poate deveni o autocrație pe modelul Ungariei după ce coaliția de dreapta a câștigat alegerile.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.