Lumea arde şi Franţa se ocupă de Alexandre Benalla

Publicat în Dilema Veche nr. 754 din 2-8 august 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Una dintre maladiile democraţiei este că uneori chiar şi cei mai străluciţi fii ai ei se epuizează în polemici şi lupte minore. Devenit permanent în democraţiile recente, fenomenul cangrenează uneori şi vechile democraţii.

Este ceea ce i se întîmplă Franţei de pe data de 18 iulie încoace. Mii de oameni inteligenţi parcă au regresat în rolul de producători hollywoodieni ai unui foileton politico-mediatic care ar putea fi intitulat Alexandre Benalla. Explozia de comentarii, fotografii, înregistrări video şi speculaţii legate de acest personaj îmi lasă un gust amar: în loc să se ocupe de Europa aflată în criză, precum şi de alte răni profunde ale lumii contemporane, clasa politico-mediatică franceză se excită în jurul unui iepure scos din pălăria unui iluzionist.

La originea a ceea ce presa spune că ar fi devenit o afacere de stat se află un gest stupid al lui Alexandre Benalla, bodyguard al preşedintelui Emmanuel Macron. Pe data de 1 mai, aflat ca observator pe străzile Parisului, în contextul unor agresiuni comise de manifestanţi violenţi împotriva poliţiei, el a considerat că avea datoria să intervină. „Am făcut o prostie“, a mărturisit el public mai tîrziu, nu trebuia să-i ajute pe poliţişti să imobilizeze un cuplu care arunca cu diverse proiectile în oamenii legii.

O prostie filmată poate genera însă, în orînduirea mediatică în care trăim, o criză politică. În orice caz, de pe data de 18 iulie, cînd cotidianul Le Monde a difuzat imagini cu Benalla brutalizînd doi manifestanţi, Franţei parcă i s-a deviat traiectoria istorică.

Se spune că o minune nu durează decît trei zile. Atît a durat şi minunea victoriei franceze la Mondialul de fotbal. Pe 15 iulie, Franţa devenea campioana celui mai iubit sport mondializat. Celebrarea victoriei ar fi trebuit să dureze toată vara. Emmanuel Macron se şi vedea, în prelungirea acestui triumf, un campion politic european. Marile victorii sportive sînt uneori şi politice întrucît ridică moralul unei naţiuni. Cu acest elan preconiza şeful statului francez să se lanseze într-o nouă bătălie, reforma Uniunii Europene. Pe 15 iulie, toate atuurile erau de partea sa, dar trei zile mai tîrziu, pe 18 iulie, afacerea Benalla le spulbera.

Eseistul Édouard Tétreau afirmă, într-un articol publicat pe 23 iulie în Le Figaro, că mediile de informare şi clasa politică din Franţa au intrat într-o isterie colectivă şi că amploarea dată afecerii Benalla este o pură instrumentalizare politică în vederea destabilizării preşedintelui Macron.

Gestul „prostesc“ al lui Alexandre Benalla l-a „lovit“ indirect pe locatarul de la Élysée întrucît i-a permis Opoziţiei, ca şi corului mediatic, să strige: ia te uită ce colaboratori îşi alege preşedintele! Parcursul lui Benalla a fost scrutat cu lupa, mai ales că numele său are o rezonanţă arabă. Un fel de cutie fantasmatică a Pandorei s-a deschis în legătură cu acest om tînăr de 26 de ani şi cu rapida sa ascensiune în cercul prezidenţial.

Unele critici formulate în presă sau de diverşi deputaţi au fost totuşi justificate, iar executivul a recunoscut cîteva disfuncţionalităţi şi carenţe în relaţiile dintre diversele servicii.

Dacă Benalla poate fi suspectat de greşeli, suspectă mi se pare şi furia cu care s-a dezlănţuit maşina mediatică. Ca şi cum aceasta ar fi aşteptat o ocazie pentru a demola stilul de a conduce al lui Emmanuel Macron. Iar acum, uşa fiind întredeschisă, ofensiva a fost lansată orbeşte, într-o manieră atipică pentru ceea ce reprezintă Franţa în lume. Chiar şi în condiţii de luptă politică acerbă, francezii şi-au cultivat întotdeauna un anumit stil, un gust pentru curtoazie şi un sîmbure de umor. Să fie afacerea Benalla un moment de cotitură în practica politică a Franţei, să se lase intoxicată şi ea, cum s a întîmplat şi cu alte democraţii europene, de virusul populismului primar?

Nenumăraţi observatori ai fenomenului politic repetă de multă vreme că Franţa este, de fapt, o monarhie deghizată în republică. Multe spirite luminate consideră că Franţa a adoptat un sistem hibrid, nici republică şi nici monarhie, care o împiedică să avanseze, să adopte reformele necesare pentru a fi lider european. Istoricul Maxim Tandonnet afirmă că întreaga viaţă politică franceză este acaparată de cucerirea, recucerirea şi conservarea puterii la Palatul Élysée. Prin această veche obsesie trebuie probabil descifrată şi afacerea Benalla. Lui Emmanuel Macron nu i se iartă faptul că a ajuns, prea tînăr şi cu prea multe ambiţii reformatoare, în vîrful piramidei. Şi mai ales nu i se iartă reuşita unor reforme, pe care înaintea lui nici un alt preşedinte, în ultimele trei decenii, nu le-a dus la capăt. Sau poate dorinţa sa de a reduce cu o treime numărul de deputaţi a fost picătura care a vărsat paharul şi a provocat acum acest tsunami numit Alexandre Benalla. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Olt. Un bărbat a fost decapitat, iar capul i-a fost aruncat la WC
Un caz șocant de crimă s-a produs miercuri, 6 decembrie 2023, în jurul orei 14,30, în localitatea Slătioara din județul Olt. Un bărbat a fost decapitat de un altul.
image
Manele cu conotații sexuale, la balurile de boboci din Craiova. "Au ajuns să le arate pe scenă și cum se face" VIDEO
Un liceu renumit din Craiova este arătat cu degetul după ce în spațiul public au apărut imagini de la petrecerea elevilor de clasa a IX-a. Artistul Luis Gabriel, anunțat pe afișul evenimentului drept "special guest". este acuzat că a cântat în fața minorilor melodii obscene.
image
Scandal în Italia: Bijutier condamnat la 17 ani de închisoare pentru uciderea a doi hoți care i-au legat fiica și i-au jefuit magazinul VIDEO
Un bijutier din Italia a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a împușcat mortal doi hoți care i-au jefuit magazinul și i-au legat fiica. Sentința a declanșat o dezbatere aprinsă privind limitele autoapărării în Italia.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.