Balcanizare şi pavlovizare

Publicat în Dilema Veche nr. 745 din 31 mai - 6 iunie 2018
Balcanizare şi pavlovizare jpeg

Balcanii reprezintă de multă vreme o dilemă a Europei, iar occidentalii privesc această regiune ca şi cum ar fi un copil neligitim, mai greu de educat şi de introdus în societate. Din cînd în cînd Uniunea Europeană organizează cîte un summit balcanic, cum a fost cazul şi anul acesta la jumătatea lunii mai, dar fără prea mult entuziasm. Întrebările care se pun în culise, la Bruxelles, legate de Balcani, ies parcă dintr-un oftat, dintr-o frustrare a capacităţilor reflexive. Ce strategie pentru ţările din Balcani care bat la uşa Europei, dar care nu sînt încă pregătite, nici economic nici la nivelul democraţiei, pentru a intra în club?

Europa este încă traumatizată de primirea prematură în sînul ei a Bulgariei şi a României. Încă un gest de generozitate, date fiind numeroasele crize actuale, pare riscant. Dar pe de altă parte acest copil mai ciudat şi mai neascultător pe care îl reprezintă Balcanii riscă să fie înfiat de alţii, de Rusia, de Turcia, de China... Balcanii sînt un cap de pod ideal pentru unele mari puteri care stau la pîndă în speranţa că edificiul european, deja fisurat, se va prăbuşi definitiv...

Urmăresc de mulţi ani modul în care presa occidentală, şi în special cea franceză, abordează problemele Europei de răsărit şi ale Balcanilor şi am şi eu unele frustrări cînd constat sărăcia analitică a comentatorilor. Rareori analizele sînt făcute de adevăraţi specialişti, iar unghiurile de abordare sînt rareori interesante (ca să nu spun inteligente). În general domină clişeele, ele regăsindu-se şi la nivelul limbajului, în arsenalul conceptual.

Mi se pare simptomatică, de exemplu, utilizarea termenului de balcanizare – un reflex al unei anumite imagini care s-a fixat în subconştientul colectiv occidental în privinţa Balcanilor. Puţine regiuni ale globului au dat astfel de concepte profund negative.

Dicţionarul Larousse conţine mai mulţi termeni similari, precum „li­ba­nisation“ (libanizare). În a­cest caz însă există o nuanţă, parcă mai pu­ţin gravă decît balcanizare. Libanizarea de­semneză un proces de fragmentare a unui stat pe fond de conflicte confesionale. Mai nou, văd că pătrunde în limbajul curent termenul de somalizare („somalisation“), cuvînt care captează ideea de prăbuşire a autorităţii statale şi de fragmentare clanică a teritoriului. Cum să evităm so­ma­lizarea Libiei, sau somalizarea Sahelului? se întreabă presa şi strategii. Mai rar, dar deja intrat în dicţionare, este termenul irlandizare. În revista Esprit am găsit acest incredibil titlu, datînd din septembrie 1989: „Palestina – Israel: se merge spre ir­lan­dizare?“ Irlandizare nu s-a fixat însă în mod durabil în limbajul analitic şi mediatic, poate şi pentru că între timp conflictul dintre catolici şi protestanţi în această regiune s-a mai calmat. O apariţie meteorică pe cerul limbajului jurnalistic a fost termenul finlandizare. Anul naşterii sale este 1953 cînd occidentalii constatau cum Finlanda, sub presiunea Uniunii Sovietice, aproape că nu mai avea politică externă şi nici suveranitate...

Ca bun colecţionar de termeni insoliţi, dar şi de clişee care ţin gîndirea în impas, mai am în insectarul meu termeni precum columbizare, afganizare, israelizare, cecenizare, catalonizare... Există un pericol de afganizare a Pakistanului, sau regiunii Sahelului, ne spun unii experţi. Iar în America latină columbizarea stă la pîndă, mai ales în Mexic, ţară care a preluat flagelul traficului de droguri şi al confruntărilor dintre cartelurile mafiote. Termenul israelizare a apărut în contextul multiplicării atacurilor teroriste în Europa, ceea ce îi face pe unii comentatori să avertizeze că pe bătrînul continent vom trăi curînd tot aşa cum trăiesc israelienii, într-o continuă stare de urgenţă, confruntaţi în fiecare secundă cu noi atentate.

Nimic nu se compară însă cu balcanizare, concept tocit şi utilizat excesiv, veritabilă sperietoare, cu conotaţia cea mai întunecată dintre toate, mai înrădăcinat în minţi decît oricare alt termen derivat dintr-o entitate geografică. Balcanizare este asociat cu toate sosurile actualităţii şi cu toate zvîrcolirile sociale şi geopolitice.

Într-un interviu publicat la începutul lunii mai în Le Figaro, filozoful francez Régis Debray deplîngea faptul că „globalizarea, care ar fi trebuit să fie un eveniment fericit, s-a transformat pînă la urmă într-o balcanizare furibundă“. Deduc din această frază că pot exista forme de balcanizare mai moderate şi altele mai grave... Ca formă de scurtătură reflexivă, de comoditate analitică şi de perpetuare a unui clişeu, balcanizare ţine deja de fenomenul pavlovizării discursului critic.

„Pericolul unei balcanizări a Spaniei şi al Europei este real“, scria Le Monde pe 11 octombrie 2017. „Internetul, dominaţie imperială sau balcanizare?“, se întrebau în septembrie 2013 doi experţi ai Institutului francez de analize strategice. „Opriţi balcanizarea sistemului educativ!“ cerea cotidianul comuniştilor francezi, L’Humanité, în octombrie 2012. Un grup senatorial avertiza, pe 28 martie anul acesta, că serviciul public feroviar riscă balcanizarea dacă Franţa deschide acest sector concurenţei…

Imposibil de enumerat aici toate domeniile de activitate sau fenomenele geopolitice peste care a fost aplicată eticheta „balcanizării“. Tuturor acestor minţi însă îmi vine să le spun: opriţi-vă, dragi confraţi, nu va mai pavlovizaţi, nu vă mai clişeizaţi, nu vă mai uniformizaţi. Nu neg că Balcanii au revenit în centrul atenţiei mondiale după 1990, în contextul destrămării Iugoslaviei şi al războiului din Bosnia. Ceea ce a realimentat termenul de balcanizare cu noi imagini de coşmar şi cu noi conotaţii negative. Nu neg nici faptul că opinia publică europeană s-a aflat în situaţia de a „revizita“ Balcanii prin ororile care s-au produs acolo între 1992 şi 1995. Sarajevo, Srebreniţa, Vukovar sînt nume care au fost atunci repetate zilnic, forţînd întreaga lume la un turism mediatic macabru.

Un fel de blestem conceptual apasă totuşi pe această zonă a Europei, în numele careia protestez: termenul de balcanizare nu reflectă decît carenţele de gîndire şi de informare ale celor care îl folosesc, precum şi un reflex condiţionat pavlovian în domeniul limbajului.

image png
Cum și ce se mai fură în România
Cum a fost cazul unui angajat din comerț, care vindea vinuri și care a fost condamnat nici mai mult, nici mai puțin decît la moarte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Franța și Estul
Însă frustrarea acumulată de estici începe să se vadă din ce în ce mai clar în politica internă a acestor state.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Frica lui Putin jpeg
De unde ne vine pericolul
Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor.
index jpeg 5 webp
Cleopatra și o doză din istoria berii
Spre deosebire de egipteni, care iubeau această băutură alcoolică, grecii și romanii nu prea o agreau, lor le plăcea vinul (poți să-i învinovățești?).
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Decivilizare și civilizare
Consolidăm aportul nostru la decivilizare și ne plîngem, apoi, că partea civilizată a societății nu se arată încîntată că este decivilizată.
image png
Ce înseamnă să fii viu?
„Dungile sînt ușor de explicat, dar ce ne facem cu partea de cal?”.
„Cu bule“ jpeg
Bobul, la modă
Bobul din domeniul coafurii feminine merită să intre în dicționare, alături de omonimele sale mai vechi și mai noi.
HCorches prel jpg
Banii, această chestiune măruntă
Dacă vrem sănătate și calitate, de aici trebuie să începem. De la bani, această chestiune măruntă.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Dacă Trump revine
Judecînd după comportamentul lui ca fost președinte, Trump nu s-a schimbat deloc.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Lifturi
Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez.
O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.