TÎLC SHOW

Accesul la oportunități e enorm de diferit între urban și rural, atît în ce-i privește pe elevi, cît și în ce-i privește pe profesori. Cine sînt cei bogați? Cu siguranță, nu profesorii.

Se întîmplă ca de obicei la o Cupă Mondială: echipele „bune“ devin anoste şi „anostele“ devin bune. Să încercăm să înţelegem. Ce a fost bun la Germania, marea campioană prinsă cu posteriorul gol în văzul lumii ca un copil surprins că face pipi la gard? C

Invadarea pașnică a Austriei din 1938 este un alt pas ale cărui culise sînt refăcute de scriitor cu acribia unui om de știință, dublată de un talent de tip gazetăresc, aș spune. Descrierea întîlnirii de la Berghof dintre cancelarul Schuschnigg („micul despot austriac“, cum îl numește Vuillard) și intimidantul Adolf Hitler îți dă pur și simplu fiori.

Nu e rentabil să ai idei. E valabil în multe domenii. Inclusiv în cercetare, așa cum e așezată ea acum. Iar asta, deși ea este prin definiție locul unde ce ți se cere, mai mult ca orice altceva, să vii cu idei, de tot soiul – unele cuminți, dar multe bizare, imposibile, în răspăr cu sistemul și sponsorii. Pentru că numai așa se va găsi, să zicem, un vaccin pentru malarie (200 de milioane de îmbolnăviri pe an). Totuși, în cercetarea de azi, probabil cea mai sigură cale spre succesul academic e să

Colegiul Regal de Heraldică la care apelase Regele George al V-lea pentru a găsi un nou nume Casei Regale a lansat propuneri precum „Guelph“, „Wipper“ sau „Wettin“ – nici unul nu suna suficient de britanic. S-au luat în considerare și variante precum „Tudor-Stewart“, „York“ sau „Lancaster“, pînă cînd Lordul Stamfordham a avut ideea cîștigătoare. Un toponim și în același timp numele palatului preferat al regelui: „Windsor“.

Ai zice că renunțarea și seninătatea nu prea se potrivesc, una lîngă alta, în registrul ăsta de cuvinte. Dar dacă, totuși, nu ești chiar tu în situația asta, dacă nu ai prieteni apropiați care au plecat în ultimii ani din România, tot găsești prin cercul larg de cunoscuți pe cineva care să se potrivească acestui portret. Cineva despre care poți să spui că a cedat și că a mărturisit o cu seninătate, lăsînd în urmă totul, aici, și alegînd să trăiască în altă parte.

Ei sînt fericiți. Sîntem într-unul dintre cele mai complicate locuri din București, facem teme cu copii care trăiesc în condiții pe care mulți nu și le pot imagina și totuși sîntem foarte bine împreună.

Mi-am contemplat inteligența. M-am minunat, extatic, de frumusețea ei. Nu am mai avut ceva de spus lumii, odată ce am înțeles-o!“

În corpusurile de română vorbită actuală se poate observa că simplul da continuă să fie foarte folosit; pare totuşi să se schiţeze o diferenţiere între da şi da da da: folosit o singură dată, da este mai ales semnal de contact, de confirmare

Sîntem în anul Marelui Centenar al Marii Uniri și, iată, chiar și pentru un asemenea act de elementară bună-cuviință și respect față de predecesorii noștri e nevoie să se apeleze la mila publică. Unde e Marele Comitet care își asuma, cîndva, Marile Proiecte legate de Centenar?

Sărăcie în toată puterea cuvîntului, adică nu lipsă temporară de bani sau frustări de tipul „nu-mi permit să merg anul ăsta la mare, trebuie să mai strîng cureaua, nu-mi permit nimic“.

Trăim mai multe Cupe Mondiale. Franţa din grupe nu a mai fost cea din optimi şi cine ştie cum va fi în sferturi? Cupa Mondială e o ghicitoare. De aceea prinde. Oamenii se dau în vînt după astfel de distracţii.

Ce ziceți de un oraș în care șoferii dau întotdeauna prioritate pietonilor, chiar și cînd aceștia le taie calea pe roșu sau cînd vor să traverseze prin locuri nepermise? În toate aceste situații, automobiliștii, de un calm imperturbabil, îi invită pe oameni să treacă. E un exemplu care spune multe despre relaxarea care domnește în capitala Portugaliei și nu doar în acolo.

Orfeu moare sfîrtecat de femei, jignite de dezinteresul lui pentru ele, să-i zicem post-traumatic. Capul său e dus în insula Lesbos, unde – normal – continuă să cînte și să pronunțe oracole, întrecînd în popularitate oracolul lui Apollo, care, în consecință, îl obligă să tacă, eliminînd astfel concurența.)

Indiferent de performanțele echipei naționale (și de imaginile cu fotbaliștii ei) la Cupa Mondială de la Moscova, Iranul și-a așezat frumos în istorie participarea sa la competiție: pe covoare persane de mătase.

Și… „Chiar ați făcut rezervare?“ Zici că da. „Dumneavoastră personal sau altcineva?“ Dacă s-a ajuns aici, pregătiți-vă pentru un lung război de uzură. Tu poți să mai faci cîte o precizare, doar-doar s-o mai limpezi situația. Ești complet naiv dacă-ți imaginezi că te aude cineva. În vremea asta,

Maimurelu și Căpșunel au ajuns în postura de angliști (francofoni). Memoriul a rămas nesoluționat. Cu atît mai mult cu cît directoarea de la Engleză, doamna Filomela Asparag, a precizat: „Vai, dar nu vom abandona doi băieți frumoși! Îi reprofilăm!“

Cuvîntul „lepră“ folosit de şeful statului francez a produs repede unele indigestii şi unele reacţii. Printre care şi observaţia că în arena democraţiei oricine vine la putere prin voturi liber exprimate este în mod automat încărcat cu onorabilitatea decurgînd din însăşi nobleţea exerciţiului democratic.

De la desemnarea tuturor locuitorilor unei gospodării pînă la restrîngerea la un singur membru, variaţiile termenului sînt extrem de mari.

Domnul academician Eugen Simion e îngrijorat că elevii de 14-15 ani de azi nu mai au prilejul să li se reveleze rafinamentele artei scriitoricești de înaltă clasă ale unui Sadoveanu sau Hogaș.

Cei doi împart lumea fanilor precum Messi şi Ronaldo. Doar că în tenis nu e vorba despre „Gelatul“ contra „Robotzelul“, ci de „Intelectualul“ versus „Nemuritorul“. Şi mai ales nu e vorba despre cine se şi cine nu se dopează. În fotbal, discuţia asta a fost depăşită de mult, fotbaliştii şi fanii cu conştiinţa cristalină dorm ca nişte prunci.

Peștii au mîncat tot și au fost găsiți a doua zi cu burțile în sus. Cel care a săvîrșit „peșticidul“ nu știuse, probabil, că peștii mănîncă pînă crapă. În orice caz, în ciuda anchetei declanșate de profesoară, nu s-a aflat niciodată cine a fost.

Prin tradiție, pe orice șantier are loc și un meci de fotbal, în care o echipă de arheologi fără nici un crez joacă împotriva selecționatei încruntate din sat, care își apără nevoile și neamul și telefoanele de ultimă generație. Despre meci se vorbește cîteva săptămîni la rînd și, în ziua în care organizarea în sfîrșit reușește, lumea fierbe și se joacă foarte serios. Arheologii pierd și meciul nu se repetă, pentru că știința capătă brusc prioritate.

Fifth Avenue, numărul 350, New York. O rochie lungă de catifea neagră și o tiară cu diamante. Doamna Caroline Astor (autointitulată „the Mrs. Astor“), soția lui William Backhouse Astor Jr. și, deci, membră a uneia dintre cele mai bogate și cunoscute familii din societatea americană din secolul al XIX-lea, își face apariția la balul organizat chiar de ea la reședința personală (una dintre ele, desigur, unde, de altfel, astăzi se află The Empire State Building).

Instituții publice, în companii transnaționale și în politică. Sînt mediile propice în care fertilitatea speciei duduie. Acolo se simt minunat, la căldură și umezeală, culturile din care zămislesc aceste clone perfecte.

Orice om îi e frică de justiț. Să facem tranșee, zic. Nu înainte să furăm noi, frate, tot ce a rămas de furat și dupe să ne gîndim strategic cum protejăm tezaurul țărișoarei

M-am dus așadar, a doua zi, la Clinica de „Furioși“…

Ghicitorile tradiţionale, înregistrate de culegerile mai vechi, sînt extrem de concrete şi nu neapărat bazate pe o asemănare de substanţă.

Democrația, precum se știe, tinde să devină bleagă și soporifică, așa că te poți trezi peste noapte cu vreun Trump, cu vreun Orbán. În arte, cel puțin, scandalul a fost mai totdeauna unealtă a primenirii, a revigorării. Poate că așa e și în politică. Poate că scandalul de dinainte e preferabil celui post festum, cel mai adesea agonic.

Apropo de cutremurul mexican, e posibil ca şi la noi să se fi produs unul la mingea trimisă de miss Sloane în fileu după ultimul serviciu al Simonei.

Dacă fondurile europene, creditele, investițiile, în general capitalul care intră în România, ajunge într-un fel sau altul sub controlul unor baroni (mai mult sau mai puțin locali) care nu-l folosesc pentru dezvoltare, ci în interes propriu, fără să dea socoteală în Justiție, el se va diminua, iar bunăstarea, cîtă e, în loc să crească, va scădea.

Cine distruge clădirile istorice? Într-un pamflet din 1825, Victor Hugo – care spunea despre el însuși că era poète par aspiration, archéologue par sympathie – acuză trei categorii. În prima sînt revoluționarii antireligioși. Nu trebuie să vezi ruinele celebrei abații benedictine din Cluny,

Barack Obama a trecut printr-un veritabil rollercoaster emoțional în zilele care au urmat victoriei lui Donald Trump. La început nu a crezut, apoi nu a înțeles, apoi a trebuit să accepte,

Pe aici, pe la noi, se fură de cînd lumea. Aici şi peste tot. Dacă Prometeu nu fura focul, omenirea mînca şi azi hrană rece. De altfel, sînt numeroşi zeii care s-au remarcat

Dați o căutare pe Google după cuvîntul „succes“. Pe românește. O să obțineți „aproximativ 63.700.000 rezultate (0,24 secunde)“.

Ceva mai pretențios și sigur mai înalt este podul, ascuns timp de vreo 700 de ani, din Abația Westminster, care din 11 iunie a.c. a fost deschis publicului sub forma unui nou muzeu numit „Galeriile Jubileului de Diamant al Reginei“.

Nu mai sînt Mobidica. Am devenit Moby Dick, Balena Albă… Prin urmare, bagă de seamă Ahabule în ruină! Voi găsi eu cumva o cale să-ți vin de hac în numele oropsitului pipil…

Noi, românii, mai avem această ştiinţă, această pricepere de a-i face pe străini să piardă timpul în sensul cel bun, de natură să-i ajute să-şi cultive sufletul. Poate că această pricepere este un tezaur naţional de care nu eram conştienţi, o bogăţie a noastră la care nu trebuie să renunţăm cu nici un preţ.

Sensul insultelor, se ştie, este extrem de vag şi labil, astfel că pendularea între „nemernic“ şi „prostituată“ nu trebuie să ne mire prea mult.

Mai am doi ani pînă să mă dumiresc dacă asist la încropirea unui nou regim dictatorial, „cu față umană“, sau nu. Ultimele alegeri parlamentare nu au fost o bătălie între forțele politice, ci un blat între forța organizatorică a principalului ofertant și pasivitatea electoratului. Se va repeta oare același scenariu?

Simona Halep s-a născut sîmbătă, 9 iunie, la Paris, în arondismentul 16. A fost asistată de 3500 de români şi de alte cîteva mii de străini care au încurajat-o să scoată definitiv capul în lumea mare. Pentru un campion, ca şi pentru un explorator, nu există „pînă aici“

Într-o asemenea cîrciumă, supa de varză, carnea grasă de porc cu fasole şi vinul ordinar de masă sînt la locul lor. Şi te lingi pe degete.

Fragmente de schelet de Archaeopteryx au fost găsite și pe lîngă Oradea, în mina de bauxită de la Cornet, publicate în 1984, dar contestate în 2011. Alți dinți au fost raportați și din Portugalia și Franța, dar în ambele cazuri specialiștii nemți au strîmbat din nas și au contestat identificarea.

Preocuparea obsesivă pentru rostul propriului meșteșug pe lume îmi pare o trăsătură definitorie a oricărui mare artist. În consecință, un spectacol de teatru îmi pare bun cu adevărat dacă, undeva în adînc, repune problema teatrului ca atare.

La început era numit „joc britanic în aer liber“ și caracteriza Sankt Petersburg-ul ultimilor ani ai secolului al XIX-lea. Englezii și scoțienii care lucrau în port și în fabricile din capitala de atunci a Imperiului Rus au adus cu ei și obiceiul de a juca acest sport și au organizat primele echipe (chiar cluburi) de fotbal.

Noi facem acum zilnic așa ceva. Trimitem, în fiecare moment al zilei, un mesaj care ne validează existența

După ce a trecut furtuna, s-au întors acasă, s-au spălat de noroi cu apă din sticlă și unii dintre ei s-au îmbrăcat frumos, să meargă la concert.

Poți recunoaște mîna așa-numitului Maestru de la Dipylon de la un vas la altul.

Purtătorul de cuvînt al BOR a vorbit despre realitatea probată statistic a mamelor de vîrste fragede într-o „anumită etnie“, imediat au sărit alții că discriminează acea „anumită etnie“.