Cine mai pleacă din România?

Publicat în Dilema Veche nr. 751 din 12-18 iulie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Cine nu te-aștepți. Din ce în ce mai des și mai surprinzător. Din ce în ce mai categoric și mai senin. Și nu mai e, de o bună bucată de vreme, doar o plecare spre un orizont mai prosper. Ci o profundă renunțare. Ai zice că renunțarea și seninătatea nu prea se potrivesc, una lîngă alta, în registrul ăsta de cuvinte. Dar dacă, totuși, nu ești chiar tu în situația asta, dacă nu ai prieteni apropiați care au plecat în ultimii ani din România, tot găsești prin cercul larg de cunoscuți pe cineva care să se potrivească acestui portret. Cineva despre care poți să spui că a cedat și că a mărturisit o cu seninătate, lăsînd în urmă totul, aici, și alegînd să trăiască în altă parte.

Evident, categoria cea mai largă a celor care pleacă e încadrabilă în ceea ce am numi migrație economică, luînd în calcul toate etajele de înțelegere ale acestei formulări, de la oameni nemulțumiți de felul în care li se recunoaște munca aici, pînă la cei care se duc într-acolo luați de curentul fenomenului, de la cei fără o meserie anume, dispuși să muncească orice, pînă la cei cu calificări foarte înalte. Dar se pleacă din România, masiv, și în virtutea unei mișcări interioare a sufletului lumii de aici. Exercițiul plecării și al muncii grele, în alte țări, cu scopul de a te întoarce și de a o duce mai bine în țara ta, nu e deloc o noutate în povestea alcătuirii noastre. Sîntem un neam construit din multe influențe, cu multe piese care par că funcționează în contradictoriu, dar cu un motor interior care ne-a dus compatrioții în toate direcțiile în care se poate merge pe această planetă. De la oameni complet neștiuți pînă la figuri celebre, mulți români au pătruns în fibra istorică din care sînt alcătuite alte țări și alte culturi ale acestei lumi. Iar fenomenul acesta continuă și azi, cu asupra de măsură, căpătînd dimensiuni amețitoare.

Un anumit tip de obsesie (pentru unii), de vocație (pentru alții) a eșecului nostru ca neam, ne-a împins de multe ori să ne luăm lumea-n cap. De la explicațiile cele mai simple, de la nevoia de a cîștiga pur și simplu mai bine ca aici, pînă la afirmarea într-o cultură mai mare, și trecînd prin toate motivațiile posibile, de la curiozitatea elementară pînă la căutarea aventurii, ai noștri sînt de găsit prin toate colțurile acestei lumi. Și s-a mai plecat de-aici, nu o dată, din cauza demnității rănite sau călcate în picioare. Nici asta nu e o noutate. Însă felul de a înțelege azi demnitatea rănită e unul foarte nou. E ceva care face dintr-o anumită componentă a fenomenului plecării de azi un subiect nemaiîntîlnit pînă acum. În momentul în care trăiești pe un continent ajuns la un grad excepțional de înțelegere și dezvoltare a democrației, atunci cînd ești parte recunoscută a unui megamecanism statal, unde se găsesc civilizațiile cu care n-am fi sperat să vîslim în aceeași barcă, dar cînd demnitatea elementară are definiții variabile la tine acasă, e foarte greu să nu te-ncerce un soi de disperare. E foarte greu să nu te mai gîndești la obsesia noastră față de eșec, de renunțare, de resemnare. Simți că ai depășit și ultima barieră posibilă din căderea în abisul zădărniciei. Și-atunci apare un soi de seninătate, cu care pleci de-aici.

Pleacă mulți dintre cei pe care n-ai fi crezut vreodată că o să-i vezi făcînd așa ceva. Oameni care n-o duc rău, oameni care-și iubesc locul în care trăiesc și care nu se feresc deloc de la a se implica în mersul bun al comunității lor. Oameni care sînt – sau au fost – extrem de activi în a se construi pe sine ca pe niște cetățeni moderni ai lumii în care viețuiau. Oameni care sînt figurile tipice ale modelului civilizațional la care tînjim de atîta vreme. Aceasta e categoria nouă, cea care crește amețitor, cea care face din acest fenomen al plecării unul profund cutremurător și pentru temeliile sufletelor celor care rămîn aici. Pentru că seninătatea cu care-și iau lumea n cap mulți compatrioți are dimensiunile unei psihoze pe care o mai întîlnești doar în narațiunile din literatură și din film. E drept, dacă-ți pleacă în condițiile astea un cunoscut, un apropiat, ai senzația că ți s-a dărîmat cerul în cap. Tinzi să hiperbolizezi totul, să dai dimensiuni apocaliptice „fenomenului“, și din prăpastia depresiei să vezi lucrurile mult mai catastrofic decît stau ele în realitate. Tinzi să uiți că, totuși, unii spun că stăm cel mai bine, istoricește vorbind, că am făcut progrese enorme într-un timp foarte scurt, că sîntem o națiune tînără, care s a mișcat cu destul talent în ultima sută de ani. Și că, dacă ne-am vedea un pic din afara noastră, nu prea am avea motive de alunecare în asemenea abisuri ale ratării.

Sigur că lucrurile pot să stea și așa. Și sigur că ne putem contrazice, cu cifre și cercetări, pînă mîine. Sigur că putem să amintim imediat de faptul că măririle de salarii au redus drastic, să zicem, numărul medicilor care pleacă în străinătate. Însă, în timp ce ne contrazicem, giganticul robinet prin care acest popor curge în afara țării lui rămîne deschis. Se pleacă enorm și se renunță monstruos. Dincolo de orice argument, realitatea enormă a acestui fenomen e strivitoare. Cîtă vreme modelul social al elevului cu performanțe foarte mari la școală e, într-o covîrșitoare majoritate, unul al devenirii într-o „țară civilizată“, disputa cifrelor noastre se poate muta în fundal. Cîtă vreme acest model de devenire se poate traduce prin „Ne salvăm copiii trimițîndu-i în lumi mai bune“, cu greu mai prididește discursul care ne aduce aminte că ne-am mișcat bine ca popor în ultima sută de ani. Cu greu mai răzbate îndemnul de a sărbători Centenarul, cîtă vreme simți pe proprie piele că repertoriul lexical prin care-ți poți defini demnitatea e din ce în ce mai sărac și mai cețos. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

autostradaa7 SURSA CNAIR jpg
Zeci de firme se bat pentru sutele de milioane de euro alocați unui tronson al Autostrăzii A7
Firmele, 23 la număr, care se bat pentru sutele de milioane de euro alocaţi unui tronson al Autostrăzii A7, Bacău-Neamţ-Paşcani, sunt din România, Turcia şi Ucraina.
Depeche Mode afiș turneu Foto depechemode.com jpg
Depeche Mode, concert la București în 2023. Este primul turneu mondial după moartea lui Andrew Fletcher
Depeche Mode anunță primele spectacole live după o pauză de cinci ani: turneul mondial „Memento Mori“, care începe pe 23 martie 2023, în California.
Serghei Lavrov FOTO EPA-EFE
Serghei Lavrov susţine că „majoritatea zdrobitoare” a ţărilor dau dreptate Rusiei, dar nu îndrăznesc s-o spună
„O majoritate zdrobitoare de ţări - şi vă garantez acest lucru - înţelege perfect că avem dreptate”, a declarat Serghei Lavrov în plenul Consiliului Federaţiei.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.