TÎLC SHOW

Viața boemă trăită de Peggy în centrul mișcărilor artistice care se manifestau în cafenelele și pe străzile Montparnasse-ului și prieteniile cu unii artiști, de exemplu cu Marcel Duchamp, i-au marcat definitiv interesul și i-au sporit iremediabil pasiunea pentru arta contemporană.

Ca orice orășean cumsecade, văzuse și, mai ales, auzise în viața ei de colocatară cam tot ce se poate vedea și auzi. Schelălăieli de cățel mic și amărît lăsat cu orele singur prin casă, certuri de familie și gemete de cupluri înfocate, manele și Manowar, Grieg, Ceaikovski, Nicu Alifantis și Jurnalul de la Antena 3 dat la maximum.

Cețurile te scutesc de responsabilitate. Nu prea mai e nimic pe umerii tăi. Totul e din cauza… ceții.

Țările surori, sau pe care noi le credem surori, ca Polonia ori Ungaria, chiar dacă mai degradate în ultima vreme din punct de vedere al democrației, par să fi construit mai mult, să se fi dezvoltat într-un ritm mai accelerat, cu profit mai vizibil de pe urma fondurile europene.

După ce războiul mondial s-a terminat, Lawrence, în loc să se bucure de viață, și-a scris memoriile (cu un titlu biblic: Cei șapte stîlpi ai înțelepciunii, 1926).

Dacă scopul presei este să scoată reacții de la consumatorii ei, a reușit: iarăși ne-am năpustit asupra prim-ministrului (mi-e foarte greu să-i zic așa, dar asta este!).

Cînd te naști în familia istorică Brătianu, (aproape) totul capătă sensuri suplimentare, inclusiv copilăria, cu tot cu misterele ei.

...altceva mă fascinează și-mi dă mult de gîndit în ultimii ani. E paradoxalul rău din interior. E femeia care rîde de femeia la volan, blonda care spune bancuri obosite cu blonde, femeia care le urăște pe cele care au îndrăznit să spună metoo pentru că sigur alea sînt niște desfrînate...

„Toate, dăcît după bani! Să ții minte asta dă la mine!“.

A fost cel mai remarcabil profesor pe care l-am avut. Avea un umor fabulos, citea cam tot ce era bun pe piața de carte și a devenit rapid idolul amîndurora. Am citit toate cărțile pe care le-a recomandat și nu am chiulit la nici una din orele lui – dovada cea mai clară de respect.

Atunci „ce, Doamne iartă-ne, este un profesor?“ Aș replica scurt: un profesor e un catalizator.

Schimbarea de sens a cuvîntului javră e un caz destul de tipic de evoluţie semantică peiorativă, în care un cuvînt folosit în contexte insultătoare îşi pierde înţelesul primar şi atrage toate trăsăturile negative posibile (în cazul de faţă, javră a preluat probabil asocierile morale depreciative ale insultei cîine).

Ce poate să-i învețe pe elevi despre acest dezirabil fair play un sistem de învățămînt care pare să se fi resemnat în a-și lua drept motto un alt vers eminescian: „Lumea-i cum este și ca dînsa sîntem noi“?

E ca la poker. Cînd nu cîştigi, dai vina pe cărţi. Le mai amesteci, le mai împarţi o dată şi iar încerci. Primeşti trei aşi şi te gîndeşti deja la careu sau măcar la full. Apoi, cînd nu-ţi pică ce-ţi trebuie, începi să crezi că o scoţi la capăt şi cu „trei bucăţi“.

Doi oameni, soț și soție, povesteau că au visat multă vreme să aibă o casă de vacanță pe undeva, nu foarte departe de București, eventual pe Valea Prahovei. Nu aveau bani, dar sperau că vor putea face niște împrumuturi pe la rude, un credit sau vreo inginerie financiară, ceva care să-i ajute să-și poată „transforma visul în realitate“, așa cum se spune prin reclame și prin cărțile motivaționale.

Femeile sînt mult mai vulnerabile la sindromul impostorului. Studiul din 1978 spune că vulnerabilitatea asta începe de timpuriu, din familie, și sugerează două scenarii tipice.

Pe la 12 ani, îndrăgostit fiind de echitație, cineva mi-a adus cartea Călăreți, obstacole, victorii de Felix Țopescu. A fost biblia copilăriei mele.

Textul doamnei Cornea la care se referea ieșeanul de mai sus este intitulat sugestiv „Ce este de făcut? – sau să nu dăm Cezarului ce i se cuvine lui Dumnezeu“ și se distinge, poate mai mult decît altele, prin conținutul profund moral, luînd forma unei reale meditații. M-aș opri asupra esenței și a concluziei. Esența meditației autoarei este că „vigoarea unui popor izvorăște, în primul rînd, din potențialul său spiritual: creativitate, inteligență, imaginație, forță morală, afectivitate, curaj. S

În alte spații culturale, respectul față de alteritate nu e nici pe departe ideal, dar și-a construit în timp o bază rezonabilă. Atunci cînd vom reuși să învățăm că respectul față de semeni nu înseamnă doar considerația pentru cei care gîndesc aidoma nouă, abia atunci ne vom apropia de modelul civilizațional în care pretindem că credem. Chiar dac-am face-o doar pentru că „e la modă“, pentru că „se poartă“, tot ar fi un pas măreț.

Rică decide că vrea să le arate copiilor cum se prinde peşte cu mîna. Grupul de copii începe să se închege, în ciuda dificultăţilor de comunicare. Ajungem la hotel după 11. Copiii sînt cu gurile pînă la urechi, nu i-am văzut nicicînd mai fericiţi. Adorm în cinci minute. Sînt frînt de oboseală şi adorm şi eu, nu înainte de a-l auzi pe Rică rîzînd în somn.

n piesa istorică a lui William Shake­speare, Henric al VI-lea (King Henry VI), unul dintre personaje, Gloucester, dialogînd cu protagonistul, face la un moment dat următorul comentariu filozofic: „E cruntă suspiciunea din mintea vinovată. /

Uşurinţa cu care sînt preluate şi adaptate cuvintele şi expresiile englezeşti nu exclude calchierea lor glumeaţă, în limbajul colocvial.

înt convins că încrederea e crucială pentru buna funcționare a oricărei societăți, în orice condiții. Mă tot întreb însă cum se poate forma încrederea în interiorul unei colectivități. Mai exact: există o „pedagogie a încrederii“?

Culmea e că numitul Vasi a făcut ceva treabă bună, e cel care a scos din pămînt noua bază a FCSB-ului. Rudă a lui Gigi B, care i-a pasat în acte echipa ca să nu mai poată fi tras la răspundere în tribunalele fotbalului pentru propriile declaraţii, Vasile Geambazi e un tip, se zice, cu apetit pentru construcţii.

Hoții care fură din automobile la popasul de la Sinești. Scandalul mediatic e de actualitate. Hoții sînt acolo de-o eternitate.

De ce-ar vrea Laertes să o omoare? Avea nevoie de bani. De căsătorit nu putea s-o căsătorească, lumea știa că moștenitorul tronului va vrea să și facă mendrele cu ea, și cine-ți mai face atunci dreptate?! Putea însă să-i vîndă corpul pentru vrăji!

Cînd veți întîlni pe cineva care, la întrebarea ce este, răspunde simplu: creștin, să știți că am dat de un om cu adevărat bine plasat

Mai este și o altă tradiție a buchetului regal. Mai tînără decît cea a florii de mirt, cam de vreo sută de ani.

„Populismul“ nu va putea fi încetinit din goana spre victoria absolută decît prin nașterea unui respect autentic pentru „majorități“.

Un voiaj al arhitecților, poeților și filozofilor de la Punta Arenas (Argentina) și pînă la Santa Cruz de la Sierra (Bolivia), menită să găsească propriul nord, printr-o suprapunere magică a Crucii Sudului peste continentul sud-american.

Meniul include o mulţime de legume, peşte, supă şi o mîncare chinezească. Nu au dulciuri, dar oferă fructe.

A tolera înseamnă, ultimativ, a îngădui (fără îndoială cu parcinomie și chiar cu o anumită aroganță) dezmoștenitului sorții să se bucure, cu măsură, desigur, de preaplinul tău. Gestul „tolerant“ îl pune pe tolerat, inevitabil, într-o poziție de inferioritate, supralicitîndu-i, neelegant

În registrul colocvial, în reluare ajunge astfel să fie, prin sensurile sale extinse, un antonim parţial pentru expresia pe repede înainte şi chiar, în reproşuri sau îndemnuri ironice, pentru formula glumeaţă mai cu talent

Mîndria patriotică începe să vibreze în mine și, cum tot am inventat noi stiloul lui Petrache Poenaru, caloriferul lui Andrei Marga și perpetuum mobile al Ministerului Cercetării, simt nevoia să revendic, ca străveche prioritate românească, inaugurarea epocii pre-post-adevărului.

E vorba despre interese. Şi despre dreptatea de dincolo de justiţie, care e mai încîlcită decît un ghem de aţe al bunicii. Helmut a aruncat în faţa şefilor de la MApN un întreg rechizitoriu. Ei spun că vor să recupereze 37 de milioane de euro de la Becali pentru că a folosit ilegal

Jocul are personaje care uneori parcă îți intră și în casă. Te poți atașa de ele ca de protagoniștii serialului favorit. Începi să le cunoști stilul de joc, ticurile, grimasele, felul în care se bucură sau se supără, îngrijorările și enervările.

Un articol academic prin care suflă vîntul va trebui bine căptușit cu fotografii spectaculoase – o știu toți cei trei tîrgoveți ai pieței de idei, autorul, editorul și cititorul. Lipsa substanței sare, chipurile, mai puțin în ochi dintre imagini cu situl arheologic la apus, luate, ca în începutul filmului lui Kalatozov, Eu sînt Cuba, din avionul care se apropie dinspre mare.

„Adineauri am fost primit cordial la Slatina, mîine sosire la București“, îi scria principele Carol tatălui său Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, pe 9 mai (după calendarul românesc de atunci) 1866.

După ce am stat şi am calculat ca boii exact cît de mult vă iubim, acuşi ne întrebaţi asta. Se blochează iar soft-ul şi încep crizele de spasmofilie. Nu vă e milă. Daţi mai departe.

Se dorea expert într-o „disciplină“ ridicolă, demnă de porecla „cucuiologie“.

În multe limbi, cuvintele care desemnează ceaţa dezvoltă în mod firesc sensuri metaforice, stabilind o analogie între fenomenul atmosferic şi o stare psihică de tulburare, de confuzie, de derută. Expresiile româneşti care conţin cuvîntul ceaţă nu sînt însă prea vechi

Țara ne vrea proști, ne crede proști și, mai nou, țara ne cere să nu mai vedem prostia și să nu o mai arătăm cu degetul, ca niște defăimători ce sîntem. „Revoluția“ gîndită pe un colț de masă se anunță, încă din start, un fiasco, așa cum a fost cea a manualului unic, inițiată de predecesorul actualului ministru.

Eu cred că Ion Ţiriac a vrut dintotdeauna să fie Ilie Năstase. Bine, cine n a vrut să fie, pînă la un punct, Ilie Năstase? Să-ţi dai chiloţii jos pe teren, să agresezi jurnalişti, să poţi înjura doamne în gura mare şi să primeşti aplauze, ce paradis! Dar mai ales să poţi spune oricînd, orice despre oricine.

Nu-mi place militantismul eco-hipstero-vegano-agresiv al unora care se cred superiori pentru că au două roți și un lanț. Dar un miting de trotinetiști, hoverboardiști, monocicliști, skate-boardiști și alte asemenea specii încă rare ar fi poate ceva mai nostim.

În cîte biserici vedem scris numele lui Allah? Răspunsul nu e simplu. Că există influențe islamice asupra artei creștine e limpede ca lumina zilei (filtrată prin vitralii). N-o să dau decît cîteva exemple pentru că timpul este limitat la un număr de caractere cu spații.

În noaptea de 8 spre 9 mai 1945, la cerința lui Stalin, care considera actul de la -Reims doar „instrumentul de capitulare“, la Berlin a avut loc o nouă ceremonie de capitulare, prezidată de mareșalul Jukov, unde s-a semnat un nou act de predare fără condiții a Germaniei.

E absolut normal să existe și spectatori dezamăgiți, nevrăjiți, neconvinși, necăzuți pe spate după ce au ieșit de la proiecția acestui film documentar. Unanimitatea obținută pe căi firești, neopresive, nu există. E-n natura ființelor umane de pretutindeni să fie diferite,

Zbiera că fusese inseminată de Sarsailă și că va naște un copil infernal. A fost luată pe sus și transportată la spital în cămașa de forță.

„Avatar anseamna ca la yahoo poza ta“.

Ministrul Educației a declarat că nu e vorba despre nici o penalizare a instituțiilor defavorizate, ci de o nouă concepție asupra dezvoltării învățămîntului superior. În ce constă aceasta, n-a aflat încă nimeni.