Din copilăria lui Ionel Brătianu
Printre fascinațiile mari ale oricărui copil – secretele. Și „vecinii“ lor apropiați – misterul și descoperirile. Aproape la fel de importante toate ca desertul, dar aceasta-i deja altă mîncare de pește.
Cînd te naști în familia istorică Brătianu, (aproape) totul capătă sensuri suplimentare, inclusiv copilăria, cu tot cu misterele ei. Copiii Brătienilor, mai exact ai lui Ion C. Brătianu și ai Piei Brătianu, erau învățați să păstreze cu sfințenie un secret, cînd acesta le era încredințat. Doi dintre cei șapte copii ai familiei, cei mai mari dintre ei, respectiv Sabina și Ionel (viitorul prim-ministru al României Ion I.C. Brătianu), au elucidat, la un moment dat, secrete peste care nu dai chiar în orice copilărie.
Cînd aveau vreo 13 ani și niște timp liber, tatăl lor, șeful guvernului român de atunci, îi implica în activitatea sa politică. Nimic prea ieșit din comun pînă aici. Dar de aici încolo, cel puțin interesant.
Sabina și Ionel primeau spre cifrare și descifrare cele mai importante telegrame de la cabinetul lui Ion C. Brătianu, telegrame pe care omul politic nu i le dădea nici măcar șefului său de cabinet. Pentru a ascunde și descoperi secretele comunicate, cei doi copii aveau acces la un instrument esențial de lucru: dicționarul personal cifrat al tatălui lor. Doar Eugeniu Carada mai putea consulta dicționarul cu pricina, în rest, nimeni nu ajungea la el.
Sabina Brătianu, devenită Cantacuzino, își aduce aminte în memoriile sale de impactul pe care îl avea asupra ei și a fratelui său faptul că li se încredința o sarcină atît de importantă. Cei doi copii erau atît de pătrunși de însemnătatea rolului care li se acorda, încît tratau misiunea ca atare, cu deplină conștiinciozitate. Nu îi vorbeau nici măcar mamei lor despre conținutul depeșelor și, chiar mai mult de atît, nu vorbeau nici măcar între ei despre acest lucru, deși de multe ori unul dintre ei termina telegrama începută de celălalt.
În timpul războiului din 1877, într-o zi oarecare, regele Carol I a observat ceva neobișnuit pe una dintre telegrame, care, din graba de a fi comunicată, rămăsese necopiată. Erau două tipuri de scriituri pe care nu le cunoștea. Regele, legitim curios, l-a întrebat pe Ion Brătianu cine sînt noii săi secretari, iar acesta i-a răspuns: „Copiii mei, Măria Ta.“ Replica a venit instant: „Dar sînt niște copii!“. „De nimeni nu sînt mai sigur decît de ei“, l-a asigurat prim-ministrul pe rege.
Conversația le-a fost redată ulterior și celor doi mici „secretari“ de către tatăl lor, în scopul evident de a le întări și mai mult discreția, subliniind încrederea care li se acorda.
Voi ce mistere dezlegați în copilărie?
