Atîta pagubă!

Publicat în Dilema Veche nr. 745 din 31 mai - 6 iunie 2018
Atîta pagubă! jpeg

Un refren lăutăresc făcut celebru într-o înregistrare epocală (A. Pleșu & J. Răducanu), spune „La Bacău, la Bacău, într-o mahala / S-a-ntîmplat, s-a-ntîmplat o mare dandana...“. Recent, la Bacău, dandanaua n-a fost nici mai mică, nici mai mare decît de obicei, dar suficient de sugestivă să merite măcar un articol. Premierul Dăncilă și comisarul european Crețu au susținut o conferință de presă. Cum jurnalistul român nu are un orizont mai larg decît distanța dintre propriul nas și ecranul televizorului pe care curg la nesfîrșit aceleași produse media idiotizante ale ziselor „televiziuni de știri“, întrebările au fost adresate exclusiv șefei Guvernului. Premierul nu a dezamăgit nici de data asta: presată să-și mărturisească chinul, dna Dăncilă a cerut audienței un pic de empatie,  „un exercițiu de imagine“. Biata doamnă Dăncilă a vrut să spună, evident, „un exercițiu de imaginație“. Pierdută în labirintul lexical românesc, după ce, cu alte ocazii, își rupsese glezna în dificilele acorduri gramaticale ale limbii materne, biata doamnă Dăncilă a ratat din nou „mesajul de suflet“, căci a stîr­nit, iarăși, cu eroarea ei, rîsete, bășcălii, exasperări. Cea mai mare parte a presei noastre a rămas aici, la acest nivel. Dacă scopul presei este să scoată reacții de la consumatorii ei, a reușit: iarăși ne-am năpustit asupra prim-ministrului (mi-e foarte greu să-i zic așa, dar asta este!).

Unii observatori mai fini au observat, totuși, că, în acea conferință de presă, nu a existat nici o întrebare pentru comisarul european. Îmi veți spune, poate, că așa e peste tot: „localul“ bate „europeanul“ și-mi veți repeta prejudecata că pe români îi interesează mai degrabă ce-i în țara lor decît ce-i în UE (deși UE este, în mare măsură, țara lor). Cămașa care-i mai aproape de piele decît haina. „Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea, și numai de România“ – zic jurnaliștii români de azi, fideli crezului programatic al părintelui fondator al profesiei lor, dl avocat Nae Cațavencu, director-proprietar al legendarului Răcnetul Carpaților. Că de acolo vin/venim toți... În traducere pe limba timpului nostru, formula cațavenciană ar fi „Nu vreau eu să știu de Europa Corinei Crețu, eu vreau să știu de România Vioricăi Dăncilă, și numai de România Vioricăi Dăncilă“.

Și totuși, lipsa de interes pentru probleme europene a jurnaliștilor prezenți la conferința de presă de la Bacău nu se explică pe de-a-ntregul prin atașamentul la o nobilă tradiție. Și nici printr-o grijă obsesivă pentru bunul mers al națiunii.  Cred că, mai degrabă, jurnaliștilor de la fața locului le-a fost mai ușor să se bălăcească în sosul gros al triunghiului politic Orban – Dragnea – Iohannis, în care biata doamnă Dăncilă se găsește printr-o colosală farsă a destinului ei și al nostru, decît să-și muncească oleacă creierașele, să se informeze, să se gîndească și să întrebe ceva de interes despre politicile Comisiei sau despre Europa, în general, dacă tot aveau în față un membru al „executivului“ european. E vorba, mai pe românește, de lene. Nu-i mai ușor să-ți faci documentarea unui interviu uitîndu-te la Gâdea sau la Rareș Bogdan, decît să citești rapoarte al instituțiilor ori think-tankurilor europene, interviuri anterioare ale membrilor Comisiei, să chestionezi bugete și să reflectezi la strategii de viitor? Ba, sigur că este. Atunci, asta vom face.

Și nici lenea nu epuizează cu totul explicația lipsei totale de interes a presei de la Bacău pentru comisarul Crețu. Supremația localului românesc se realizează și prin uimitoarea translație a micimii noastre în marea agendă planetară. Zilele astea, tot de la geniile din presa noastră, am aflat că dl Ludovic Orban a depus plîngerea penală împotriva Vioricăi Dăncilă pentru că așa l-a pus Angela Merkel să facă (Frau Merkel o urăște pe dna Dăncilă de cînd i-a remarcat formidabila activitate în grupul socialiștilor din Parlamentul European, acolo unde dna Dăncilă, exercitînd un leadership impresionant, a unit într-un iureș entuziast pe toți socialiștii și a dinamitat o grămadă de planuri politice europene ale popularilor). Am aflat, tot din presa noastră vigilentă cu gramatica dnei Dăniclă, că dl Dragnea vrea să mute Ambasada României la Ierusalim pentru că Israelul va acoperi costurile ieșirii României din UE (se știe, scopul Israelului, pentru care e gata să pună jos miliarde de dolari, nu este războiul cu arăbimea, ci scoaterea României din UE, dacă nu ați aflat încă, e foarte rău, nu știți cîte știe presa românească despre secretele lumii – nici lumea nu știe cîte știe jurnalistul român despre ea!). Am mai aflat că dl Trump a început să-l placă pe dl Dragnea și, evident, și-a schimbat părerea despre dna Laura Codruța Kovesi (arestările DNA se discută în fiecare dimineață în Biroul Oval, acolo unde binomul dă raportul, iar dl Trump nu mai vrea să facă asta, că e obicei prost, de pe vremea dlui Obama, iar dl Trump vrea să redea libertatea popoarelor asuprite de cruciada sorosistă anticorupție, și așa se face că toți cei care au obamizat România vor fi înlocuiți în primele șase luni ale administrației Trump – cum, n-au fost înlocuiți încă?, nu-i nimic, nu mai trece mult, vor fi înlocuiți rapid, vă ținem noi la curent). Între timp, s-au mai dat ca certe două nume de viitori ambasadori ai Americii la București. Nu știe Departamentul de Stat nimic, sînt niște proști – știm noi! Totodată, am aflat că statutul de refugiat în Costa Rica al dnei Elena Udrea se decide tot la Casa Albă (nu se putea altfel), de unde ne vom da seama dacă americanii ne respectă cu adevărat ori doar se fac că ne respectă, ca să ne păcălească. Oricum, dl Trump e foarte ocupat cu problemele României: nu dă de cap daravelii Dragnea – Iohannis (încurcată treabă!), urmărește atent încleștarea titanilor Orban și Dăncilă, deslușește labirintul binomului și, mai ales, urmărește tot ce se zice în presa noastră.  Amețitor!

Închei și eu articolul acestei săptămîni cu formula de încheiere folosită de Patronul nostru în veac, dl Ion Luca Caragiale, la finele unuia dintre memorabilele sale articole, nu înainte de a vă ruga să luați citarea aceasta ca pe o formă de respect pentru autorul ei și ca pe o recunoaștere că ceea ce vreau eu să zic nu se poate zice mai bine decît atît: „Astfel s-a dus și săptămîna aceasta, cum bag-seama or să se mai ducă multe, pînă cînd, dupe un vot secret dat de prooroci cu maioritate absolută de glasuri, A tot-țiitorul citind mesajul de dizolvare (menit a face senzație) o să închiză catastiful caraghiozlîcurilor omenești.“ Atîta pagubă!

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.