Dulcea inerție românească

Publicat în Dilema Veche nr. 745 din 31 mai - 6 iunie 2018
Nu i crede pe vînzători jpeg

Mulți dintre noi observăm că țara suferă de inerție. Dezvoltarea se produce încet, excep­tînd situațiile în care chiar termenul dezvoltare e exagerat. Nu se construiesc spitale, autostrăzile cresc în ritm de melc, sistemul de învățămînt s-a tot schimbat în ultimii aproape 30 de ani, dar nu neapărat în bine. Cînd lucrurile n-au stagnat pur și simplu, dezvoltarea a fost înceată, aproape indiferent de guvernare. În domeniul politicii, astăzi nici nu se mai pune problema de vreun progres, ba chiar dimpotrivă. Țările surori, sau pe care noi le credem surori, ca Polonia ori Ungaria, chiar dacă mai degradate în ultima vreme din punct de vedere al democrației, par să fi construit mai mult, să se fi dezvoltat într-un ritm mai accelerat, cu profit mai vizibil de pe urma fondurile europene. Ce ni se întîmplă nouă? De ce pentru săparea unui simplu pasaj rutier de cîteva zeci sau sute de metri e nevoie de cîțiva ani? De ce o biată lățire a unei șosele de centură, pe care toată lumea o cere, nu s-a putut face nici în 28 de ani de la căderea comunismului? De ce, chiar în aceste condiții, lumea iese greu la vot și votează, aparent, în contra propriilor interese? De unde inerția, lentoarea asta a noastră, mai ales în materie de construcții, dar și în aproape toate încercările de reformă? Sînt întrebări pe care ni le punem adesea unii dintre noi. Nu am pretenția că pot să răspund la o chestiune așa de serioasă, dar, dincolo de multe alte explicații, încerc să readuc în discuție una dintre posibilele cauze.

Sînt nenumărați oameni care compară ce se întîmplă în România cu ce se întîmplă în țări nu foarte depărtate, dar foarte dezvoltate, cum ar fi Germania, Franța, Austria, Italia. Cei care fac asta au, bineînțeles, motive enorme de frustrare și vor mai avea, cu siguranță, multă vreme de acum încolo. Dar poate încă și mai mulți sînt cei care compară în sinea lor lucrurile de astăzi cu mizeria pe care au trăit-o sub regimul comunist. Unii se raportează aproape inconștient la acele timpuri de supraviețuire. Iar aceștia din urmă nu au cum să fie prea nemulțumiți, chiar dacă se plîng adesea. Pretențiile lor sînt totuși minime. Nu mai duc lipsă de mîncare și de băutură. În magazine se găsesc lucruri la care nici n-au visat, chiar dacă nu-și permit orice. Nu mai e frig în case, benzina nu mai e raționalizată, televizorul cu multe programe și mobilul (eventual cu internet) sînt bunuri comune, accesibile oricui. În ciuda nostalgiilor după epoca lui Ceaușescu, pentru omul de rînd, nivelul de trai e astăzi infinit mai bun față de cel de atunci. Poate că prea mulți oameni, mai ales aceia care au prins vremea comunismului, nu au alte aspirații mai înalte și nici nu cred sau nu înțeleg că e nevoie de vreun efort pentru a păstra bruma de prosperitate actuală. Nu se gîndesc că ea se poate pierde. Speră că vor fi lăsați în pace să-și consume fără grijă berea de zi cu zi (care azi, spre deosebire de altădată, face și spumă), să-și conducă din cînd în cînd mașina franțuzească sau germană, la mîna a doua sau a treia (care nu-i mai lasă în drum așa cum făcea Dacia de pe vremuri), să se uite la ce programe de televiziune vor ei, să vorbească la telefon de oriunde și oricît cu cine doresc. Toate acestea obținute cu minimum de efort, lucrînd din cînd în cînd și fără să se obosească prea tare, eventual cu un mic ajutor social, cu ceva bani de la copiii care muncesc în străinătate, cu o pensie sau cu banii din vreo închiriere a proprietăților redobîndite după 1989. De ce și-ar schimba oamenii ăștia viața? De ce s-ar complica ieșind din amorțeală? Nu vor mai mult. Raportîndu-se la vremurile de dinainte de 1989, unii chiar percep traiul actual ca pe o meritată și dulce recompensă după tot ce au îndurat atunci.

Odată, un inginer britanic a fost trimis în India să construiască o cale ferată. Înainte să înceapă să angajeze muncitori localnici, el s-a interesat cu cît se plătește ziua de lucru. I s-a spus că o rupie. Atunci inginerul s-a gîndit să le dea muncitorilor lui cîte două rupii pe zi, ca să fie mai motivați și să nu plece. Așadar, după prima zi de lucru i-a chemat și le-a dat cîte două rupii de fiecare. Oamenii au plecat acasă fericiți, dar în ziua următoare n-a mai venit nici unul la muncă. Inginerul s-a mirat teribil. A crezut că informațiile lui fuseseră greșite și că ar fi trebuit, poate, să-i plătească și mai mult. A treia zi însă, s-a trezit din nou cu toți muncitorii la lucru. Și mai uimit, inginerul i-a întrebat de ce nu veniseră în ziua precedentă. Indienii i-au răspuns că îi plătise deja pentru acea a doua zi, dîndu-le cîte două rupii, adică plata pe două zile, și că n-aveau de ce să mai vină într-o zi pentru care considerau că deja își primiseră suma obișnuită.

Cam asta e ideea. Întrebarea e cît trebuie să se devalorizeze acea rupie zilnică pentru ca acest gen de oameni să-și schimbe atitudinea?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.