Și, totuși, cum putem respecta „majoritatea“?

Publicat în Dilema Veche nr. 744 din 24-30 mai 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Încercînd să înțelegem că nu există altă soluție și că vîrsta democrației în care trăim cere din ce în ce mai apăsat acest lucru. Încercînd să acceptăm că ținta principală a gîndurilor și aspirațiilor noastre e un model civilizațional, nu zdrobirea „majorității“ printr-un discurs devastator, în care pronunțăm sentința: „Sînt proști, n ai nici o șansă să-i schimbi!“ În funcție de spațiul cultural în care se pronunță această sentință, ea poate suna foarte asemănător. Sînt cuvinte pe care le auzi oricînd și la București, Budapesta, Varșovia și Praga, la Paris și la Londra, dar și la New York sau Los Angeles. Dar e cît se poate de limpede că, în străfunduri, lucrurile nu prea seamănă, așa cum ar părea la prima vedere. Fierberea, bolboroseala lipsei de acceptare, neașezarea, eternul provizorat și nervozitatea din Europa de Est nu sînt același lucru cu frămîntările din Europa de Vest, după cum nici acestea nu sînt la fel cu cele din Statele Unite. Nici măcar între țările din fostul bloc comunist lucrurile nu stau exact la fel.

La o privire aruncată de la mare înălțime, e foarte ușor să spui că, peste tot, insurecția mîrlăniei și imposturii face ravagii. E o constatare care îi mulțumește pe mulți dintre „noi“. Ne face să ne simțim deosebiți, ne asigură că nu sîntem ca „ei“, ca majoritatea „tîmpă“, adică la fel ca „proștii și primitivii“. În general, în tușe foarte groase, exprimăm destul de asemănător această bucurie a diferenței. Noi nu sîntem „bisericoși“, nu „pupăm moaște și nu ne călcăm în picioare la cozi la care se dă apă sfințită din cisterne“, nu mergem la festivaluri de folclor și la zilele orașelor „să ne îndopăm cu mici și bere, ca să votăm cu cine ne dă pîine și circ“, nu sîntem „turbați în apărarea familiei tradiționale“, nu credem că „dacii sînt părinții culturii europene“, nu sîntem convinși că „țiganii au un plan să se înmulțească pentru a ne transforma pe noi în minoritate“ și nu credem că „vaccinurile sînt parte a războiului bacteriologic declanșat de masonii care vor să împuțineze lumea“. Cu arome specific locale și cu cîteva diferențe lexicale, mănunchiul acesta de teme se poate regăsi, la prima vedere, peste tot. În general, e vorba despre o lume „fină, educată, de bun simț“, care crede în „valori, în umanism și în democrație“, o lume de „oameni frumoși și eleganți, conduși în viață de noblețe și altruism“, o lume care „dă chipul ac-tual al civilizației“, dar care e luată cu asalt și nimicită de „tradiționaliști, semidocți, abrutizați, inepți, habotnici, îndoctrinați, naționaliști, analfabeți“.

Orgoliul natural al autosituării de „partea bună a lucrurilor“, dorința de a fi deosebiți, de a face parte dintr-o „minoritate valoroasă, care ar merita respect și ascultare“ din partea „proștilor“, ne întunecă de cele mai multe ori căile gîndurilor. Și ne face să uităm, indiferent de limba în care gîndim, care e destinația ultimă a contribuției aduse de propria noastră valoare. Adică modelul civilizațional la care aspirăm și în care vrem să trăim. Diferența enormă între discursurile aparent asemănătoare – cele pe care ți se pare că le poți întîlni azi peste tot în Europa sau în Statele Unite – este că datele culturale pe fundalul cărora se petrec unele dintre aceste frămîntări sînt destul de diferite de la un spațiu la altul. Iar exercițiul alternanței la putere și al păstrării mersului înainte al comunității e foarte diferit de la un model cultural la altul. „Lumea bună“ se va văita peste tot că e rău și jale din cauza „majorității“, dar o va face de pe paliere foarte diferite de realitate civilizațională, nivel de viață și articulare a mecanismelor statale și comunitare. Pare că „lumea bună“ de la București, Cluj, Iași și Timișoara are aceleași probleme ca aceea de la Paris, Londra și New York. Nu prea e așa. Ne apropie enorm faptul că sîntem oameni ai zilelor noastre, dar ne despart categoric stadiile de evoluție ale modelelor civilizaționale în interiorul cărora trăim.

O comparație dură – și dureroasă în același timp! – ar fi cea în care ne-am aduce aminte cum ascultam noi muzici, aici, înainte de 1989. Ne fascinau Led Zeppelin, Deep Purple, Pink Floyd, Yes, Genesis și atîția alții. În fond, ascultam aceleași muzici ca semenii noștri din Occident, fredonam aceleași refrene și încercam să ne îmbrăcăm la fel ca ei. Din punctul ăsta de vedere eram egali, avem aceleași preocupări și gusturi, viețuiam, cumva, într-o lume comună. Diferența fundamentală era că noi trăiam aspirațional toate astea, din spatele Cortinei de Fier, iar ei o făceau cît se poate de concret, traversînd experiențele complete ale etapelor prin care treceau lumile lor. Cam așa e și acum. Rostim discursuri asemănătoare, dar o facem din interioarele unor realități foarte diferite, oricît de global ar arăta problemele pe care le dezbatem.

La noi, pare definitiv imposibil să respectăm „un tradiționalist“, „un naționalist“, „un dacopat“, „un bisericos“ sau un „manelisto-folclorist“. Nu am concepe sub nici o formă să ne pierdem vremea la un dialog cu asemenea „vietăți inepte, abrutizate și îndobitocite“. Dimpotrivă. I-am porcăi, miștocări și certa, alimentîndu-le ura nu doar față de „noi“, ci și față de valorile reale în care credem. Pentru că așa cum consideram că doar „noi“ înțelegeam Pink Floyd la adevărata dimensiune a trăirilor pe care le provocau, așa credem și că doar „noi“ trăim valorile adevărate ale democrației și libertății. „Proștii“ n-au nici o șansă. În alte spații culturale, respectul față de alteritate nu e nici pe departe ideal, dar și-a construit în timp o bază rezonabilă. Atunci cînd vom reuși să învățăm că respectul față de semeni nu înseamnă doar considerația pentru cei care gîndesc aidoma nouă, abia atunci ne vom apropia de modelul civilizațional în care pretindem că credem. Chiar dac-am face-o doar pentru că „e la modă“, pentru că „se poartă“, tot ar fi un pas măreț.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

pepeni verzi si galbeni ghimpeteni, olt, iulie 2025   foto arhiva ionut craciun (4) jpeg
Produsul verii, cumpărat de la gheață, aduce profit mai târziu decât se așteptau producătorii. „Am găsit o soluție pentru umbrire”
Unul dintre cele mai cumpărate produse ale verii a fost scos pe piață cu două săptămâni mai târziu decât anul trecut, produsele similare de import afectând profitul fermierilor autohtoni. Va fi în schimb disponibil pentru clienți până aproape de sfârșitul toamnei.
masuri austeritate foto Shutterstock
Lista tuturor măsurilor de austeritate din pachetele 1, 2 și 3. Ce cuprinde reforma administrativă
În ultimele două săptămâni, guvernanții au propus și prezentat o serie de măsuri fiscale, menite să reducă deficitul bugetar și să reorganizeze administrația publică astfel încât să fie reduse drastic cheltuielile statului. Toate aceste măsuri de austeritate sunt cuprinse în 3 pachete.
Stațiunea Băile Herculane  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (31) JPG
Turiștii străini impresionați de Băile Herculane: „Peisajul de altădată e fascinant, dar unele clădiri sunt aproape să se dărâme”
Băile Herculane au redevenit una dintre stațiunile cele mai vizitate din România, dar starea dezolantă a multor clădiri emblematice ale sale continuă să îi îngrijoreze pe turiști.
Lucrări la stadion Știința FOTO Ștefan Both
Motivul real pentru care Guvernul crește taxele: „Un leu luat din buzunarul românilor e mai puțin imporant decât unul alocat baronimii”
Cunoscutul profesor universitar Bogdan Glavan, director al Centrului de Economie Politică și Afaceri „Murray Rothbard”, explică politica fiscala a Guvernului Bolojan și motivul pentru care taxele pentru români cresc, dar unele cheltuieli nejustificate sunt doar amânate.
La toaletă tranzit intestinal Foto Study Finds dms
Băutură care consumată înainte de culcare ne îmbunătățește tranzitul. Trucul medicilor care schimbă tot
Bea asta înainte de culcare și mergi la toaletă fără probleme dimineața – un truc simplu recomandat de medici pentru un tranzit regulat.
city 1428707 1280 jpg
Orașul fascinant apreciat de scriitori și artiști. Povestea impresionantă a locului considerat o adevărată „bijuterie”
Taormina, unul dintre cele mai pitorești orașe de pe coasta estică a Siciliei, a fost încă din secolul al XVIII-lea un magnet pentru scriitori și artiști celebri, precum D.H. Lawrence, Oscar Wilde și Truman Capote.
Dieta mediteraneana - mancare sanatoasa - legume FOTO Shutterstock
Plan alimentar mediteranean: 7 cine rapide, sănătoase și de vară, gata în cel mult 25 de minute
Descoperă 7 cine mediteraneene rapide, sănătoase și gustoase, gata în 25 de minute sau mai puțin! Plan alimentar de vară cu preparate ușoare, pline de ingrediente proaspete, ideale pentru un stil de viață activ și sănătos.
Marsa  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL jpg
Coloșii de la Canalul Dunăre–Marea Neagră, fabricați la Mârșa. „Mă lua groaza la gândul că aș putea rămâne locatar aici”
În anii ’80, Uzina Mecanică Mârșa, din Sibiu, a fabricat unele dintre cele mai mari utilaje folosite la construcția Canalului Dunăre–Marea Neagră. Fosta colonie muncitorească ridicată în jurul uzinei păstrează amintirea epocii sale industriale, în decorul pitoresc al Munților Făgăraș.
acoustic 1851248 1280 jpg
Artistul din Generația de Aur care a lucrat pe șantier. Cum a reușit să devină celebru și de ce a ales muzica
Pentru a evita înrolarea în armată, Mircea Vintilă a ales să urmeze cursurile Facultății de Construcții. A absolvit cu succes și chiar a lucrat în domeniu, primul său loc de muncă fiind pe șantierul Barajului Siriu.