Din nou, educația

Publicat în Dilema Veche nr. 744 din 24-30 mai 2018
Din nou, educația jpeg

Am fost invitat, nu demult, să particip la o întîlnire dedicată problemelor educației. Firesc, evenimentul m-a determinat să-mi pun probleme, așa-zicînd, „paideice“. Tehnic vorbind, îmi pun astfel de probleme zilnic, de vreo douăzeci și cinci de ani încoace, prin însăși natura muncii mele la catedră, dar acum am încercat să mă detașez puțin de exercițiul didactic în sine și să-l privesc din afară, prin lentilă strict teoretică și metodologică. Procedînd în acest mod, mi-a și venit o întrebare năstrușnică în minte: „Ce este un profesor?“ Recunosc, mai ușor mi-ar fi fost dacă mi-aș fi început „meditația“ cu o interogație emisă, în deceniul trecut, de celebrul George Steiner (în colecția lui de prelegeri academice – Lessons of the Masters / Lecțiile maeștrilor, tradusă la noi de profesorul Virgil Stanciu, în 2009, drept Maeștri și discipoli): „Ce-i împuternicește pe un bărbat ori pe o femeie să predea unei alte ființe omenești?“ Aici, unii – preponderent din învățămîntul nostru, dacă mi se permite mica și inocenta „digresiune“ apozițională! – s-ar grăbi să răspundă duios: respectivul bărbat (respectiva femeie) este, cu siguranță, mai informat(ă), mai inteligent(ă) și mai experimentat(ă) ca discipolul din fața sa. Asta îl/o califică să predea. Justificarea ascunde totuși, să admitem, o doză imensă de relativism. Am serioase dubii că, întotdeauna, cel care predă se dovedește, în chip necesar, mai deștept, mai citit și mai umblat prin lume decît cel căruia i se predă. Știu, asemenea dumneavoastră, atîtea cazuri în care existența a infirmat validitatea ipotezei „superiorității multiple“ a dascălului în raport cu învățăcelul, încît o voi respinge din start, fără a mai exemplifica și a mai căuta lămuriri suplimentare. În plus, actul predării ca atare îmi sună fals, pare sugestia unui exces de autoritate. Să nu ne păcălim! Nimic nu se poate face cu forța și, cu atît mai puțin, educația.

Prin urmare, intrigați, bănuiesc că deja întrebați dumneavoastră direct: bun, musiu editorialist, și atunci „ce, Doamne iartă-ne, este un profesor?“ Aș replica scurt: un profesor e un catalizator. Apoi, aș reveni cu amănunte savante. Primul se leagă de „maieutica“ lui Socrate. Filozoful era convins că adevărul ființează în individ de la naștere, numai că el trebuie „trezit“ prin „moșire“ intelectuală (maieutică) și „fundamentat“ prin „amintire“ spirituală (anamneză). Rolul maestrului devine acolo crucial, deși el nu „predă“ practic ceva. „Activează“ lucruri preexistente, „catalizează“ interacțiuni, reacții și, ultimativ, revelații ce se petrec în mintea discipolului, „deșteptată“ la viață (în fond, „formată“, cum nuanțăm noi astăzi). Al doilea se referă la Noica. În tinerețea lui treizecistă, înțeleptul de la Păltiniș avea aceeași concepție despre misiunea profesorului. Învățătorul ideal, sesiza, în Mathesis sau bucuriile simple, autorul Jurnalului filozofic, este acela care ajunge să fie împresurat de învățăcei, din toate părțile, ca de o iederă verde, pînă cînd persoana sa nu se mai distinge între ramurile tinere. O imagine foarte plastică și foarte corectă: realmente, profesorul reprezintă „fertilizatorul“ prin intermediul căruia semințele intelectului – plantate altundeva și de către altcineva – vor genera roadele cunoașterii de mai tîrziu. În sfîrșit, al treilea se focalizează pe lingvistul american Noam Chomsky, unul dintre cei mai străluciți și influenți umaniști ai prezentului. Universitarul de la MIT are o așa-numită „teorie nativistă“, conform căreia creierul nostru deține, genetic, o „gramatică“ a existenței (similară memoriei unui computer). Prin ea, învățăm (adică trezim, nu dobîndim!) cunoștințele deja „înmagazinate“ transcendent în noi. Educația se dezvăluie iarăși ca o noțiune „declanșatorie“, „generativă“, inițiatorie“ și nicidecum drept una strict „asumativă“.

Profesorul îmi apare, de aceea, în postura unui mediator de fe-nomenalități și nu a unui e-mi-țător de sentințe. El „facilitează“, nu „sta-bilește“, incită la confruntarea minții june cu dilemele istoriei omenești, nu blochează gîndirea cu precepte osificate și pretins imuabile. Gestul didactic amplifică nedumerirea ontologică, umplînd o de interogații, și nu oprește dinamica ființării, „turnînd“, absurd și agresiv, în capul elevului „adevăruri“ inexpugnabile. Predarea trebuie să dea viață, nu să ucidă. Pedagogii vorbesc despre trei factori care se intersectează în contextul formării umane: mediul, ereditatea și școala. Fiecare constituie un element „paideic“ important, de unde și imposibilitatea teoreticienilor de a fixa ascendentul unuia dintre ei. La rîndul meu, nu pot ști care e mai puternic, dar îmi permit o mențiune. Dacă mediul și ereditatea sînt date, ținînd de soartă, școala intră în spațiul volitiv-opțional al fiecărui ins, depinzînd de alegerea noastră individuală și rămînînd o chestiune de construcție, nu una de predestinare. Optînd pentru educație însă, avem nevoie de repere profesorale. Acestea vor fi mereu cele care invită la dilema dialogului și nu la tirania certitudinii. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
România a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare paradă moto din lume. Nu mai puțin de 3.722 motocicliști au participat la parada de pe ruta Pitești-Mioveni FOTO VIDEO
Nu mai puțin de 3.766 de motocicliști din toată România au luat parte sâmbătă 15 iunie la Pitești la cea mai mare paradă moto din lume, ce a doborât precedentul record, stabilit acum aproape cinci ani în Statele Unite ale Americii.
image
Imagini greu de privit filmate pe o șosea din Marea Britanie. Un polițist lovește intenționat cu mașina un vițel scăpat pe străzi: „Ce fel de monstru...?” VIDEO
Momente îngrozitoare petrecute pe o stradă din Marea Britanie, acolo unde un echipaj de poliție a lovit un vițel scăpat liber. Bietul animal a fost lovit de două ori cu autospeciala, iar martorii au catalogat intervenția drept una brutală, potrivit Daily Mail.
image
Românii, cei mai puțin educați cetățeni ai Europei. O nouă statistică arată că tinerii noștri nu aleg să continue studiile după liceu
Proporția populației cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, femeile fiind, în general, cele mai educate.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.