Singura salvare

Publicat în Dilema Veche nr. 747 din 14-20 iunie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Rostim și scriem atît de multe cuvinte, cu o frecvență atît de mare și pe o scenă atît de deschisă, încît totul a devenit un zgomot de fond. Oceane de păreri freamătă din zori și pînă-n noapte, se învolburează în furtuni sau băltesc liniștite la soare. Talazurile de opinii, gînduri exprimate în toate felurile, au inundat orice spațiu imaginabil al limitelor fizice între care trăim. Există atîta exprimare în această lume încît ideea autentică de comunicare s-a dizolvat complet, într-o masă gigantică de afirmație. O exprimare al cărei scop nu e comunicarea, ci exprimarea însăși. Nu sîntem interesați să facem schimburi de mesaje încărcate cu sens. Asta ar însemna o pierdere de vreme. Nimeni nu și mai permite acum așa ceva. Adică să te oprești un pic și să te gîndești. Așa ceva poate fi considerat un soi de dizabilitate.

Pare că ne-am transformat cu toții într-un material elastic și, agățați de coarnele tehnologiei, funcționăm ca o praștie cosmică. Facem doar două mișcări. Ne întindem, ne tensionăm cît putem de tare, pentru ca apoi să expulzăm în spațiu, printr-o eliberare din tensiune, ceea ce considerăm că e o afirmație. O zicere. Un citat. Un gînd. O părere. Un text. Nu contează despre ce. E suficient să fie o alcătuire grafică, din litere grupate liniar, în segmente mai mari sau mai mici, despărțite de spații egale. Un text care e recognoscibil ca atare doar după aspectul lui grafic. Alunecăm, zi de zi, într-un abis de texte pasibile de a fi numite așa doar după felul în care arată, nu după ceea ce spun. Iar oceanul acesta planetar, al textelor, nu conține vietăți. Ci doar entități fără organe, alcătuiri uniforme dintr-un plastic universal, care nu mai e nici măcar toxic, pentru că, în absența vieții, nu mai poate amenința nimic. Zilnic, sute de milioane de pet-uri din acest soi de plastic, sute de milioane de alcătuiri lingvistice aruncate în neant alimentează acest ocean, care nu mai conține nici zgomot, nici tăcere, ci doar o mișcare continuă a cuvintelor de plastic.

Pe de altă parte, într-o altă dimensiune a sa, traficul acestui simulacru de comunicare e atît de intens încît nu mai poate exista nici noțiunea de stație. E doar un flux colosal, care funcționează cu unicul scop de a fi. Ca un organism care se consumă pe sine, pentru a exista și pentru a se divide. Singurul lucru pe care ni-l dorim cu adevărat este să avem posibilitatea de a afirma. De a spune, înjura, striga, denunța ceva. Orice. Am descoperit gustul de a ne auzi cu toții, de a arunca în cosmos, în fiecare zi, contribuția noastră la vacarmul universal. Uneori ai senzația că a devenit ceva pur fiziologic, ca mersul la toaletă, dimineața. Trezire, toaletă, cafea, Internet, privire fugară, postare. Abia de aici încolo poți să accepți că urmează în fața ta o zi. După ce ai deschis adevărata fereastră care-ți face legătura cu lumea. Ecranul computerului. Adică după ce ai strigat întregii lumi mesajul tău de revenire la starea de trezire. Abia acum simți că ești parte a lumii spre care crezi că ai acces prin această fereastră.

Cu toții facem asta, fiecare în felul său. Cîtă vreme ai la dispoziție mijloacele tehnice de a te adresa universului, nimic nu-ți mai stă în cale. Pe 5 septembrie 1977, NASA a lansat sonda Voyager 1, un mesaj al omenirii care se adresează cuiva nedefinit, în imensitatea cosmică. Noi facem acum zilnic așa ceva. Trimitem, în fiecare moment al zilei, un mesaj care ne validează existența. Voyager 1, deși există fizic și transmite și la ora asta, e o superbă metaforă. Sondele pe care le trimitem noi acum, zilnic, prin fiecare postare care ne semnalizează prezența, sînt mai concrete ca o bătaie a inimii, dar din ce în ce mai golite de orice speranță a sensului. Cu toate astea, e o tentație care continuă să te devoreze, chiar dacă reușești să o refuzi. Pentru că știe că, mai devreme sau mai tîrziu, te vei întoarce la ea. Altminteri, riști să nu faci parte din lumea asta. Și, decît o aneantizare prin însingurare, mai bine una prin iluzia participării la lume. Așa că, pînă la urmă, tot intri în fluxul acesta colosal, care te înghite complet, chiar dacă tu te poți minți frumos că faci toate astea cu măsură, că tu doar observi, ți-ai făcut o identitate falsă, un cuib secret, de unde contempli nebunia lumii, delirul absolut, descătușarea supremă. Ai senzația că, dacă nu ți-ai dat numele real, nu ți-ai pus o poză cu tine cel adevărat/cea adevărată, observi totul din umbră, neștiut de nimeni, și ești, cumva, în siguranță. Crezi că, dacă te uiți pe gaura cheii, Gorgona nu-ți poate prinde privirea.

Însă chipul acesta al lumii nu e, cu tot dinadinsul, unul doar schimonosit. El e chipul nostru, așa cum sîntem acum. Lucrul cel mai trist este că orice ființă de bun-simț crede că bunul-simț însuși ar putea fi salvat de tehnologie. Că miliardele de trasee ale spațiului virtual se pot supune acelorași reguli, care abia mai rezistă în spațiul public, al prezenței palpabile de zi cu zi, în viața pe care încă o mai numim „reală“. Încă mai credem și sperăm că tehnologia ne ridică pe o treaptă superioară a existenței noastre, ca ființe umane. De fapt, pe străzile virtuale, mai mult sau mai puțin luminate, circulă aceiași indivizi periculoși ca în realitate. Acolo respiră aceiași ticăloși, bandiți, hoți, violatori, tipi fără scrupule, ipocriți de dimensiuni cosmice, oportuniști abisali, iresponsabili, mitocani, bătuți în cap, „impresioniști“ plini de figuri, exact aceeași faună ca aceea din realitate. Iar singura salvare, oricît ar părea de iluzorie, pentru oricare dintre lumi, e o imagine care poate părea banală. Salvările, ambulanțele, mașinile de urgență care ar trebui să apară în această situație nu mai sînt unele albe, cu o cruce roșie pe ele. Sînt galbene. Sînt mașinile care duc, zilnic, copiii la școală. Într-acolo ar trebui să privim, dacă vrem să salvăm ceva din ceea ce încă mai numim „sens“. Acolo și doar acolo mai e ceva de salvat.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Serbia pune Euro 2024 pe jar: amenințare cu retragere după un scandal exploziv
Turneul final din Germania poate intra în istorie din motive nedorite.
image
Cum au terorizat șapte indivizi o femeie timp de doi ani, ca să le cedeze un teren
Joi dimineaţă, la şase adrese din Ploieşti au avut loc descinderi ale mascaţilor, care au condus la sediul poliţiei, pentru audieri, şapte indivizi care, vreme de doi ani, au făcut presiuni asupra unei femei, cu scopul de a intra în posesia terenului acesteia.
image
Copil cu sindrom Down, exclus de la serbarea de final de an. „Singurul necostumat a fost Vladimir”. Replica educatoarelor
Este anchetă la o grădiniță din Gorj după ce mama unui copil cu sindrom Down a scris pe Facebook că fiul ei a fost discriminat la serbarea de final de an.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: