Tema săptămînii

O oră și jumătate de zgomot de bormașină. Pur și simplu. Cine știe, cunoaște.

De-a lungul vremii am schimbat locuința de cîteva ori – de la bloc la curte şi invers –, iar percepția mea asupra oamenilor care locuiesc în imediata apropiere s-a schimbat, aşa cum e normal să fie. În locuri noi, lîngă oameni noi, nu poți rămîne acelaşi; am constatat că există anumite repere: un proces de acceptare, unul de adaptare, urmate de un proces de integrare.

Jumătate dintre europeni se ceartă cu vecinii din diverse motive, în cazul românilor principalele cauze fiind zgomotul, produs de copii sau petreceri, şi mirosurile provenite de la gătit.

Nu îmi place kitsch-ul hard, strident și agresiv, ca manelele sau hipsterii care își conduc bicicletele scumpe pe Calea Moșilor, pe trotuar, printre pietoni. Gen.

Ne mîndrim chiar cu acel #nofilter, deși tehnologia actuală ne-ar permite să transformăm o imagine proastă într-una acceptabilă.

În colecția mea de purcei au loc și cei de sticlă, și cei din ceramică, plastic sau hîrtie. Purcelul de gresie din Barcelona nu suferă nici un pic în vecinătatea celui din plastic ce dă din cap.

Imaginea lui Arsenie Boca în secolul XXI e foarte kitsch, se regăsește și în pata de igrasie a unei doamne din Berceni care a avut o țeavă spartă și acolo a apărut figura, dar și pe odorizantele de mașină, în cele mai variate locuri, el fiind totuși un simbol care ar trebui să ne îndemne la contemplație, la meditație, și nu la opulență.

Acest principiu etic însemna pentru Soljenițîn că individul nu poate fi umilit de aparatele statale, că demnitatea sa este non-negociabilă, că ea nu poate fi trunchiată și înjosită după cum își doresc funcționarii Răului.

Pe masa camerei sale de lucru, cu ferestre uriașe, cît să capteze lumina ce-și făcea cu greu drum prin coroana pădurii de mesteacăn, lăsase o scrisoare neterminată și alte zeci de plicuri în care ordonase hîrtii de diferite dimensiuni, încărcate de notițe, scrise ordonat de mînă

A scrie despre detenția din lagăr fără a-l face un loc al morții, ci dimpotrivă, al vieții, despre munca silnică fără a o detesta, ci a o vedea ca o datorie față de sine, a scrie despre condiția și limitele umane fără a încerca să emoționezi, despre suferința tăcută a celor părăsiți fără a-i face să scoată un strigăt, despre timpul care încremenește fără a-l blestema, a scrie despre toate acestea fără a încerca să faci din ele un elogiu al durerii,

În Rusia e război civil, deocamdată încă unul rece, în Internet, dar îl vedem deja revărsîndu-se în străzile și piețele orașelor. Și, ca la război, ești de o parte a liniei frontului sau de cealaltă. În ultimii ani am trăit foarte multe dezamăgiri dureroase atunci cînd oamenii pe care îi consideram cumsecade, „normali“, deveneau dintr-odată oameni de încredere ai președintelui, semnau scrisori în sprijinul lui Putin,

Neputîndu-se contesta geniul lui literar și exemplaritatea lui zdrobitoare în ordine morală, s-au găsit cîteva lucruri care i se impută, nu ca acuze, ci ca niște trăsături rusești nevindecabile: panslavismul și populismul.

Viziunea maniheistă a lui Soljeniţîn, după care oamenii de rînd se împart în buni şi răi; întrucît nu neapărat oamenii sînt sub timpuri, ci ei sînt cei care fac istoria, tocmai ei trebuie să fie blamaţi.

Funcții ale Vorbirii în public precum predicatorul, speaker-ul, purtătorul de cuvînt, profesorul, comentatorul, moderatorul sînt, la noi, de pildă, lipsite de cultura, antrenamentul specific, formarea în mediul profesional corespunzător care să permită performanța.

În vorbire, femeia devine agent, devine activă, este ea acum cea care-l domină, verbal, pe cel care o domină sexual. De obicei, bărbatul știe instinctiv acest lucru și deseori vedem o stare deosebită, uimitoare, de pasivitate a cîte unui bărbat, de altfel foarte activ și masculin.

Pînă cînd în sfîrșit, Catilina, vei abuza de răbdarea noastră? Cît timp această furie a ta își va mai bate joc de noi? Pînă unde se va arunca îndrăzneala ta neînfrî-nată? Oare întru nimic nu te au făcut să tresari: nici garda de noapte de la Palatin,

Țin să subliniez totodată că pentru mine, ca prim-ministru, criticile aduse guvernului de către opoziția parlamentală, și în mod special de către Partidul Național Liberal, reprezintă un element foarte important în evaluarea activității guvernului.

Orator se aşază, prin orare („a vorbi“), în familia de cuvinte ce-l are în cap pe os, oris („gură“), aşa cum rhetor (împrumutat în latină cu o grafie explicit străină) se află în descendenţa verbului grecesc al zicerii, eiro.

D-lor deputați, în Constituțiunea noastră este înscrisă libertatea presei. Cuvîntul libertate a presei nu e un cuvînt care să fi luat naştere în această latitudine geografică, ci a luat naştere în statele civilizate ale Apusului

Am văzut Odiseea spațială 2001, Decameronul lui Pasolini, și acolo am pierdut Ultimul tango la Paris, fiindcă în noaptea cu pricina am dormit și probabil că am fost singurul din sat care a făcut-o.

Şi noi, cînd eram la școală, preferam să ne uităm la filmul Ion în loc să citim romanul lui Rebreanu. Și televiziunea, și Internetul oferă acest confort de a învăța fără efort.

Avem, practic, răspunsul la orice întrebare de natură științifică în buzunar. Atîta vreme cît smartphone-ul are semnal, bineînțeles.

Există două ecrane: ecranul-informaţie şi ecranul-divertisment.

Am crescut în televiziune. În clădire, în locurile ei speciale și printre oamenii ei. Dar telespectator nu am devenit decît mai tîrziu și nu neapărat al emisiunilor pe care le vedeam născîndu-se sub ochii mei. Cînd am început să consum televizor intens, referința mea era alta.

Biblioteca clujeană a continuat proiectele de digitizare a colecțiilor, prin participarea în proiecte europene, dintre care voi aminti doar unul, este vorba de proiectul pan-european „Europeana 1914-1918“, biblioteca, muzeul și arhiva culturală digitală a Europei.

Ssă lăsăm visul despre cele „șapte vaci grase“ pe care ni l-a împărtășit recent Faraonul PSD.

Dincolo de chestiunea actelor normative, contează, de bună seamă, cine, cînd și cum inițiază proiectul sau proiectele de digitizare, astfel încît banii publici să nu fie cheltuiți fără discernămînt, pentru o nouă porție de „varză“, vorba distinsului coleg aflat la conducerea Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj, dl Valentin Orga. Dar, despre aspectele administrative, în alt episod.

Parcurs la Biblioteca Academiei

Digitalizarea patrimoniului de carte veche din bibliotecile României se impune ca prioritate națională.

Patrimoniul cultural românesc, fie că este vorba de tablouri, statui, „Cloșca cu puii de aur“ sau articole scrise în anii ’80 în revista Teatrul, va fi reprodus în mediul virtual printr-un proces numit digitizare.

Domeniul așa-numitelor Digital Humanities, în care se înscriu și proiectele de digitalizare de manuscris, este nelimitat.

Centrul pentru Studierea Manuscriselor Noului Testament (CSNTM) este o organizație mică, dar cu o misiune ambițioasă: digitalizarea tuturor manuscriselor grecești ale Noului Testament.