O etichetă

Publicat în Dilema Veche nr. 740 din 26 aprilie – 2 mai 2018
O etichetă jpeg

Eram prin clasa a VI-a cînd, la desen, am primit o temă pentru acasă cu conotații religioase, cred că se întîmpla prin preajma Paștelui. Am pictat cu acuarele pe o coală mare, A3, o icoană a Maicii Domnului, inspirată după una pe care o aveam prin casă și, ca să compensez cumva figura îndurerată, am folosit multe culori vii: veșmîntul, nimbul care era în același timp și galben, și portocaliu etc. Țin minte că eram foarte mîndră de opera mea, la care lucrasem vreo trei zile, și de-abia așteptam să o duc la școală ca să i-o arăt doamnișoarei profesoare. Aceasta era foarte tînără și foarte… artistă, se vedea de la o poștă că nu-i convenea faptul că nimerise în învățămînt și că și-ar fi dorit să fie oriunde în altă parte. A aruncat o scurtă privire icoanei mele, apoi a întors coala și a scris cu un pix roșu și cu litere mari doar atît – KITSCH. Nu mi-a pus nici o notă, mi-a zis doar să refac desenul. Pe la 12 ani, cam știam eu ce era ­kitsch-ul, doar frecventam destul de des bazarul de la Europa, ca să-mi cumpăr blugi turcești Kinataș. Părinții îmi explicaseră în mare termenul și, chiar dacă nu mi l-ar fi explicat, puteam să văd cu ochii mei, anii ’90 au fost, în fond, anii românești cei mai plini de kitsch-uri de toate felurile. M-am întors dezamăgită acasă, cu această etichetă care m-a durut ca un stigmat, însă domnișoara profesoară nu mi-a explicat nici un moment de ce lucrarea mea era, de fapt, un kitsch. Așa cum nu ne-a predat nici măcar o oră de istoria artei.

Discutam de curînd cu niște părinți ai zilelor noastre despre kitsch-ul în educație, începînd cu orele de desen, cu felicitările de 8 Martie pentru mama, cu ilustrațiile din anumite manua­le, cu serbările școlare și sfîrșind cu orele de religie. Am ajuns la concluzia că există o încurajare și o acceptare a kitsch-ului încă din școală, fiindcă cei mai mulți dintre profesori nu au o educație artistică. Kitsch-ul se transmite ușor de la o generație la alta, poate cel mai ușor, mult mai dificil poate fi să dezbați cu elevii, la clasă, ce mai reprezintă astăzi eleganța și bunul-gust.

Pentru acest Dosar, am stat de vorbă în special cu oameni tineri și foarte tineri – de la scenografi, regizori sau fotografi la arhitecți, artiști vizuali și ilustratori de carte. Intenția a fost, de fapt, o recontextualizare a kitsch-ului și încercarea de afla ce mai înseamnă kitsch-ul în viața de zi cu zi. Nu neapărat doar kitsch-ul urban sau domestic, dar și, de pildă, o atitudine kitsch. Mai nou, există și un muzeu al kitsch-ului, în București, care este vizitat în principal de turiștii străini – unii se regăsesc în kitsch-urile noastre, alții nu, doar pleacă de acolo amuzați. Avem oare kitsch-uri cu specific românesc sau doar împrumutăm și adaptăm nevoii noastre facile de „frumos“ kitsch-uri de prin alte părți ale lumii? În concluzie, respingem kitsch-ul sau îl privim cu îngăduință, uneori chiar cu duioșie?

Ilustraţie de Ion BARBU

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Meloni, Berlusconi și Salvini FOTO EPA-EFE
Românii și rezultatul alegerilor din Italia. În ce măsură i-ar afecta schimbările de la Roma
Naționaliștii au câștigat alegerile în Italia, țară în care trăiește o comunitate importantă de români. „Adevărul” a discutat cu istoricul italian Stefano Bottoni și cu politologul Marius Ghincea despre felul în care românii din Italia ar putea fi afectați de acest rezultat.
10  m1 abrams jpg jpeg
Șansele tancurilor rusești în fața celebrelor blindate americane M1 Abrams, care ar putea ajunge în Ucraina
Pentru prima dată de la începutul războiului din Ucraina, oficialii americani au declarat public că tancurile avansate de tip occidental sunt „absolut pe masa discuțiilor” cu guvernul de la Kiev.
Erdogan FOTO EPA-EFE
Erdogan, „șobolan de canalizare“: ambasadorul Germaniei, convocat la MAE turc după insultele unui politician
Turcia l-a convocat, marţi, pe ambasadorul Germaniei la Ministerul de Externe turc, pentru a-i transmite un protest faţă de „declaraţiile infame” ale vicepreşedintelui parlamentului german.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.