⬆
kitsch? kitsch!
O etichetă
A aruncat o scurtă privire icoanei mele, apoi a întors coala și a scris cu un pix roșu și cu litere mari doar atît – KITSCH. Nu mi-a pus nici o notă, mi-a zis doar să refac desenul.
Dulcea adiere a kitsch-ului
Mergem la tîrgul de vechituri și căutăm cu febrilitate acele obiecte de care fugeam pînă mai ieri. Tablourile cu pepeni mai că ne înduioșează: așa că ne fotografiem cu ele, nu? Kitsch-ul atrage în mod inconștient, produce zîmbete, duioșie și, mai mult de atît,
Cu duioşie
Nu îmi place kitsch-ul hard, strident și agresiv, ca manelele sau hipsterii care își conduc bicicletele scumpe pe Calea Moșilor, pe trotuar, printre pietoni. Gen.
„Gioconda“ cu obrajii roz
Am rămas tablou: era „Gioconda“ lui Da Vinci. Poate ceva mai mare (originalul măsoară 77 x 53 cm), cred că avea cam un metru înălțime. Altminteri, o copie desăvîrșită, exact ca în descrierea lui Vasari din Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților
Un selfie cu peştele de pe televizor
Ne mîndrim chiar cu acel #nofilter, deși tehnologia actuală ne-ar permite să transformăm o imagine proastă într-una acceptabilă.
De la vedete şi Bravo, ai stil, la zilele oraşului
De ce televiziunea, mediu preponderent vizual, livrează mai ales kitsch auditiv? O face fiindcă, în TV, imaginea e funcțională, reproducere. Putem vorbi, e drept, de decoruri kitsch sau de „jocuri secunde“ ale kitsch-ului, ca Bravo, ai stil de la Kanal D.
Kitsch, kitsch, artă şi iar kitsch
Sîntem o mînă mare de oameni care se plîng în mod constant că lucrurile din jurul lor sînt kitsch, prin remarci de genul: de ce și-au transformat unii fațada unei clădiri vechi și frumoase într-o colibă 2D? De ce vinde fata aia tablouri sinistre chiar în Biblioteca Națională?
Arta decentă e ca reţeta de ciorbă a bunicii
În colecția mea de purcei au loc și cei de sticlă, și cei din ceramică, plastic sau hîrtie. Purcelul de gresie din Barcelona nu suferă nici un pic în vecinătatea celui din plastic ce dă din cap.
„Kitsch-ul îmblînzeşte lucrurile, e gingaş“ – interviu cu Cristian LICĂ, kitsch manager
Imaginea lui Arsenie Boca în secolul XXI e foarte kitsch, se regăsește și în pata de igrasie a unei doamne din Berceni care a avut o țeavă spartă și acolo a apărut figura, dar și pe odorizantele de mașină, în cele mai variate locuri, el fiind totuși un simbol care ar trebui să ne îndemne la contemplație, la meditație, și nu la opulență.