Biblioteca Digitală a României aşteaptă să facă al treilea pas

Răzvan CHIRUŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 736 din 29 martie – 4 aprilie 2018
Biblioteca Digitală a României aşteaptă să facă al treilea pas jpeg

Lumea occidentală discută tot mai serios despre momentul cînd in-te-ligența artificială va deveni „self aware“, ca-n cărțile SF, și o amenințare reală, ca-n cele non-fic-țio-na-le, pentru omenirea tot mai dependentă de computere și roboți. Iar pînă să fie dis-trusă de mașini, este preocupată și de protecția în fața hoților de date din rețe-lele sociale, care vor să influențeze popoarele să aleagă președinți sau să cumpere un alt aspirator.

Între timp, la marginea Uniunii Europene, România se chinuie de un deceniu să pună pe picioare o banală – în era deplinei informatizări – bibliotecă digitală națională.

● Cei trei pași grei. Ideea unei Biblioteci Digitale a României (BDR) a apărut în 2007. Atunci a fost făcut și primul pas: Biblioteca Națională a României a realizat un studiu de fezabilitate „privind digitizarea, prezervarea digitală și accesibilitatea online a resurselor deținute de bibliotecile din România“.

Documentul a rămas timp de șapte ani doar o bucată de hîrtie – ce-i drept, probabil digitizată într-un calculator – pentru că nici un guvern nu a fost preocupat să îl și pună în practică. În 2014, cînd, potrivit planului inițial, biblioteca digitală trebuia să fie deja gata, autoritățile române abia au reușit să facă al doilea pas: au inclus proiectul în „Agenda Digitală pentru România 2020“. Doar așa se pot obține cele 10 milioane de euro fonduri europene necesare pentru finanțarea proiectului. La această sumă, statul român ar urma să contribuie cu încă un milion de euro din fonduri naționale.

Ar urma, dar nu știm cu exactitate cînd, pentru că pasul al treilea, demararea efectivă a acțiunii de digitizare a patrimoniul cultural românesc, așteaptă încă să fie făcut.

● „Adunătura de pixeli“ a istoriei. Patrimoniul cultural românesc, fie că este vorba de tablouri, statui, „Cloșca cu puii de aur“ sau articole scrise în anii ’80 în revista Teatrul, va fi reprodus în mediul virtual printr-un proces numit digitizare. Digitizarea înseamnă convertirea în format electronic a unui obiect care există fizic. În limbaj și mai simplu, este transpus într-o imagine, „o adunătură de pixeli“, după cum a explicat Dan Matei, fost director al Institutului de Memorie Culturală și vechi susținător al Bibliotecii Digitale a României.

Imaginile – obținute prin scanare sau fotografiere – sînt introduse într-o platformă informatică, la care publicul va ajunge prin intermediul portalului web culturalia.ro. BDR va conține atît obiectele digitizate, cît și fișele care descriu aceste obiecte.

● Al doilea studiu de fezabilitate. Ministerul Culturii și Identității Naționale (MCIN) mi-a explicat, ca răspuns la o solicitare de presă, că „pentru depunerea proiectului Biblioteca Digitală a României a fost necesară realizarea unui studiu de fezabilitate și a unui proiect tehnic care să respecte prevederile ghidului participantului. (…) Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (responsabil de agenda digitală – n.m.) a publicat varianta finală a ghidului la sfîrșitul lunii martie 2017, iar MCIN a realizat studiile de specialitate necesare depunerii proiectului, astfel încît la finalul anului 2017 a fost depus spre finanțare“.

Biblioteca Digitală a României va fi coordonată de Ministerul Culturii. „Din dorința de a asigura un impact cît mai mare, MCIN a inițiat, în perioada de pregătire a proiectului, consultări cu instituțiile relevante din sector, încheind în acest sens acorduri de participare la proiect cu 29 de instituții, printre care enumerăm: 19 muzee, cinci biblioteci, Arhiva Națională de Filme, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune, Institutul Național al Patrimoniului“, a mai arătat Ministerul Culturii.

● Fișele elaborate și elaborarea fișelor. Aprobarea finanțării europene, care va avea loc cel mai probabil în următoarele luni, nu garantează că Biblioteca Digitală va fi funcțională de anul acesta. Asta deoarece vor urma complicatele proceduri de achiziții publice, pentru crearea platformei informatice pe care va funcționa BDR, dar și cele pentru angajarea personalului care să se ocupe efectiv de digitizarea patrimoniului cultural. Experiența românească ne arată că procedurile în cauză vor consuma din nou timp prețios. „Prima problemă care s-a pus deja e cum îi plătim pe cei care vor lucra la fișarea obiectelor digitizate. Eu am propus să fie plătiți în funcție de numărul de fișe completate. Dar nu se poate, trebuie cu norme, trebuie făcută comisie de angajare. O să fie complicat, mai ales că trebuie făcute aceste angajări în toată țara“, a explicat Dan Matei.

Completarea fișelor care vor însoți imaginile din Biblioteca Digitală va lua, de asemenea, mult timp, pentru că acestea trebuie să fie lucrate mai atent decît cele existente în muzeele fizice, deoarece vor fi accesibile unui public larg, nu doar muzeografilor.

● Contraexemplul Mona Lisa. Paradoxal, munca ce trebuie depusă la fișarea obiectelor digitizate i-a speriat pe unii directori de instituții de cultură. Prima reticență a managerilor vine din faptul că dispun de personal puțin pentru activitățile obișnuite și nu pot bloca o parte din oameni pentru digitizare. Totuși, dacă finanțarea va fi aprobată, această problemă va fi rezolvată teoretic, pentru că se va angaja, temporar, personal suplimentar.

Apoi, nu doar banii sau lipsa de personal sînt obstacole pentru Biblioteca Digitală a României. Unii directori de muzee se tem că, odată ce oricine va putea vedea pe Internet exponatele din colecțiile instituțiilor pe care le conduc, numărul de vizitatori va scădea. Dar iată un contraexemplu la îndemînă: există mii de fotografii cu Mona Lisa pe net, dar în continuare e coadă de turiști care vor să vadă originalul.

● Biblioteca Națională a României s-a supărat. Două dintre instituțiile culturale care nu au dorit să participe la proiectul Bibliotecii Digitale a României sînt Biblioteca Națională a României (BNaR) și Biblioteca Centrală Universitară din Cluj.

Absența celei mai importante biblioteci din România rămîne unul dintre punctele slabe ale viitoarei Biblioteci Digitale. Directorul general al BNaR, Maria Răducu, a explicat refuzul prin faptul că Ministerul Culturii nu a pus la dispoziția instituției proiectul de digitizare a resurselor culturale și nu ar fi fost transparent cu privire la realizarea Bibliotecii Digitale a României. „Pe site-ul Unității de Management a Proiectului (UMP) nu se găsește nici o informație despre proiect, în afară de contractarea unor servicii de realizare a unui studiu de fezabilitate al cărui conținut este, de asemenea, nepublic. Conform propunerii de Acord de participare transmise de UMP către BNaR, Bibliotecii Naționale i se va da în folosință, prin proiect, un robot de scanare (care ar costa 100.000 de euro – n.m.), echipament inadecvat pentru tipul de documente pe care biblioteca le va digitiza (documente de colecții speciale – cărți vechi și rare, românești și străine, periodice vechi românești și străine, dar și alte documente care nu intră sub incidența legii drepturilor de autor). Biblioteca Națională a transmis în 13 aprilie 2017 către UMP din cadrul Ministerului Culturii un document referitor la propunerea de Acord de participare. (…) Concluzia respectivului document este că semnarea acordului nu numai că nu aduce beneficii instituției în ceea ce privește dezvoltarea bibliotecii digitale, ci chiar poate produce perturbări grave ale activității de digitizare curente din bibliotecă“, a mai explicat Maria Răducu pentru Suplimentul de cultură.

Totuși, conducerea BNaR a precizat că nu exclude total o colaborare viitoare la proiectul Bibliotecii Digitale a României, mai ales că dispune pe cont propriu de echipamentele necesare și de experiență, în condițiile în care contribuie deja la alte biblioteci similare internaționale, precum Europeana. „La sfîrșitul anului 2017, un număr de 4664 de documente digitale din Biblioteca Națională erau integrate în platforma «Europeana»“, a menționat Maria Răducu.

Poziția Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) „Lucian Blaga“ din Cluj cu privire la modul cum a fost desfășurat pînă acum proiectul Bibliotecii Digitale a României este și mai dură. „Am fost solicitați să răspundem la un chestionar despre resursa umană implicată în procesul de digitizare, despre dotări specifice, despre cantitatea de material digitizat. În adresa ce însoțea chestionarul era un paragraf tentant: «Precizăm faptul că în cadrul proiectului instituția dumneavoastră poate beneficia de personal instruit și plătit pentru realizarea procesului de digitizare (digitizare, fișare, creare de bază de date etc.), echipamente și soft necesare în procesul de digitizare». La o scurtă perioadă de la aplicarea respectivului chestionar, am fost invitați, alături de reprezentanții altor biblioteci, la o întîlnire la MCC. Dintre directorii bibliotecilor centrale universitare, numai subsemnatul, însoțit de unul dintre colegii de la digitizare, am fost prezent“, mi-a declarat Valentin Orga, directorul general al BCU Cluj.

Valentin Orga a arătat că instituția pe care o reprezentă are experiență în domeniul digitizării, dar nu are resurse umane și echipamente suficiente. „Am cerut o sumă mai mare pentru dotări și una rezonabilă care să acopere salarizarea unei echipe de 18 persoane (catalogatori, indexatori, specialiști IT, specialiști digitizare etc.), între care zece trebuiau să fie angajați pe acest proiect, cu predilecție tineri. (…) De asemenea, lucrăm cu soft-uri free, depășite etc. Nu puteam să intru în proiect, să mă angajez că fac un număr de obiecte digitale și să rămîn fără mijloace“, a susținut directorul BCU Cluj. Acesta a precizat că are nevoie de aparatură nouă, deoarece cel mai important scanner al BCU nu putea fi reparat, după 12 ani de funcționare. 

Răzvan Chiruță este jurnalist și redactor-șef al săptămînalului Newsweek România.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

10  m1 abrams jpg jpeg
Șansele tancurilor rusești în fața celebrelor blindate americane M1 Abrams, care ar putea ajunge în Ucraina
Pentru prima dată de la începutul războiului din Ucraina, oficialii americani au declarat public că tancurile avansate de tip occidental sunt „absolut pe masa discuțiilor” cu guvernul de la Kiev.
Puscas
George Pușcaș joacă pentru națională sau pentru el? Declarații impertinente și bucurie exagerată
”Tricolorii” au obținut o victorie frumoasă contra Bosniei, dar, per total, rămânem cu amărăciunea unei retrogradări istorice în eșalonul 3 al fotbalului european.
Meloni, Berlusconi și Salvini FOTO EPA-EFE
Românii și rezultatul alegerilor din Italia. În ce măsură i-ar afecta schimbările de la Roma
Naționaliștii au câștigat alegerile în Italia, țară în care trăiește o comunitate importantă de români. „Adevărul” a discutat cu istoricul italian Stefano Bottoni și cu politologul Marius Ghincea despre felul în care românii din Italia ar putea fi afectați de acest rezultat.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.