Cum se vorbea în Parlament în urmă cu aproape un secol şi jumătate

Titu MAIORESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 738 din 12-18 aprilie 2018
Cum se vorbea în Parlament în urmă cu aproape un secol şi jumătate jpeg

Fragmente din discursul lui Titu Maiorescu cu privire la libertatea presei (Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 ianuarie/4 februarie 1873).

D-lor deputaţi, voi avea onoarea de a vorbi în contra articolului 58 din proiectul de față, fiindcă dispozițiunea cea nouă, care admite ca măsură preventivă sechestrarea jurnalelor de judecătorul de instrucţiune, îmi pare că este o lovire adusă libertăţii presei şi libertatea presei, fiind înscrisă în Constituțiunea noastră, este prin urmare o lovire indirectă adusă Constituţiunii.

D-lor deputați, în Constituțiunea noastră este înscrisă libertatea presei. Cuvîntul libertate a presei nu e un cuvînt care să fi luat naştere în această latitudine geografică, ci a luat naştere în statele civilizate ale Apusului; şi, prin urmare, cînd voim să ne întrebăm ce însemnează libertatea presei pe care o avem în Constituțiune, trebuie să vedem ce se înţelege în acele state, unde ea a luat naştere; şi nu este lăsat la arbitrul fiecărui din noi să zică „aşa înțeleg eu libertatea presei“; pentru că libertatea presei e una.

La început, presa era sub autoritatea disciplinară a guvernului; dar cu timpul s-a văzut că nu totdeauna cînd se pedepseau jurnaliştii avea guvernul dreptate, ci dimpotrivă; şi astfel s-a adoptat principiul de a se lăsa presa liberă, oricît de mare ar fi primejdia acestei libertăţi. Libertatea presei va să zică, dar, mai întîi: liberarea ei de sub autoritatea disciplinară a guvernului, a puterii executive, dar nu va să zică niciodată şi nicăieri licența presei şi impunitatea ei.

Pretutindeni, în orice stat european constituit, sînt legi care pedepsesc ziarele care comit un delict; însă organele care sînt chemate a recunoaşte dacă este un delict de presă, aceste organe sînt luate, cînd vorbim de libertatea presei, de sub autoritatea puterii executive. (...) Înteleg că acest sistem să nu pară raţio-nal, şi aş găsi atunci consecvent ca să vină cineva să zică: toată această idee este primejdioasă pentru noi, să o schimbăm. Aceasta va fi o schimbare a Constituţiunii, pe care Constituțiunea o permite pe calea indicată de dînsa pentru revizuire. Dar a veni şi a zice: deşi în Constituţiune este înscrisă libertatea presei şi jurisdicţiunea juraţilor, totuşi voi să introduc prin judecătorul de instrucție o măsură preventivă contra ei, aceasta nu o înţeleg şi este o contrazicere. Pentru ce este contrazicere? Pentru că măsura, cum este prevăzută în articolul acesta 58 şi în art. 96, este o adevărată aplicare de pedeapsă din partea unor organe neprevăzute în Constituțiune mai înainte de a se constata şi judeca delictul din partea organelor prevăzute în Constituţiune. Căci iată ce s-ar întîmpla în practică: un ziarist ar publica un articol şi acel articol ar cuprinde ceva, care după părerea judecătorului de instrucție este un delict, de exemplu o incriminare mala fide contra guvernului; şi judecătorul de instrucție este atunci în drept să sechestreze teascul întreg; să oprească publicarea ziarului şi să aresteze pe jurnalist în mod preventiv. Ce drept se dă jurnalistului în privința acestei măsuri? Se zice: jurnalistul poate imediat să facă opoziţiune la camera de punere sub acuzare. Jurnalistul va face opozițiune imediat. Dar camera de punere sub acuzare nu este ţinută să judece imediat şi este foarte cu putinţă ca ea să ia chestiunea în cercetare mai tîrziu şi, astfel, să dureze arestul preventiv două, trei luni şi mai departe. (…)

Cum vedeţi, d-lor, deşi în Constituţiune este scrisă libertatea presei, cu alte cuvinte, că jurnalistul nu va putea fi pedepsit şi nici judecat decît de curtea cu juraţi, prin legea de faţă se dau mijloace să se închidă, adică în fapt să se pedepsească jurnalistul în mod preventiv şi să i se sechestreze jurnalul, ceea ce nu poate fi decît o violare a Constituţiunii.

Acum, d-lor deputaţi, mărturisesc că nu aparţin acelei opoziţiuni dintre dv. care, îndată ce găseşte o asemenea măsură pusă în lege, admite intenţiuni rele guvernului, ci sînt convins că guvernul a propus şi comisiunea a înăsprit măsurile represive din cele mai patriotice intenţii. Eu recunosc că presa a ajuns la noi într-o stare deplorabilă, deşi sînt cîteva excepţii; recunosc că, de regulă, jurnaliştii nu observă măsura pentru ceea ce este de respectat şi pentru ceea ce este de atacat; recunosc că, dacă a fost cineva în ţara aceasta care a pus în pericol Constituțiunea, au fost acei care au trecut peste limitele unui atac admisibil şi au mers atît de departe încît au atacat instituțiuni ce sînt inviolabile, declarate astfel de Constituțiune şi care trebuie să fie puse mai presus de orice. (Aplauze) (…)

Va să zică este interesul nostru, nu al unui partid, ci interesul tuturor, ca să scăpăm de acest defect al presei. Dar, d-lor deputaţi, totul este cum să procedem; căci nu trebuie ca remediul să fie mai rău decît răul ce voim să vindecăm. (Aplauze) Răul care există se poate măsura şi prin dispreţul universal ce l-au deşteptat asemenea organe de publicitate şi nimeni nu va putea zice că presa noastră de astăzi este mai respectată decît acea de acum 30 ani, care era lăsată la represiunea guvernului; vina este a presei, care prin defectele ei a comis atîtea greşeli. Recunosc aceasta.

Sînt dar cuvinte în contra presei. Dar cînd va veni guvernul şi va zice: iată un jurnalist care a insultat dinastia, a comis un delict, judecătorul de instrucţiune îl va închide, îi va sechestra jurnalul şi, după ce l-a ţinut închis cîteva luni de zile, îl va trimite îna-intea juraților, şi apoi juraţii îl achită: atunci jurnalistul va veni cu mai multă gravitate să arunce aceleaşi insulte, şi eu unul, care sînt dinastic şi conservator, n-aş voi să văd guvernul şi dinastia tratate aşa şi amestecate cu idei de injustitie şi de arbitrar. (Aplauze)

De aceea zic că ar fi mult mai primejdios a se aduce lucrul acolo, decît calomnia de acum (…).

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Eduard Hellvig bilant SRI FOTO Mediafax
Șeful SRI lansează un avertisment la adresa unor foști angajați: Vom face tot ce ține de noi pentru a rezolva aceste probleme
Șeful SRI a lansat un avertisment la adresa unor foști angajați ai instituției, despre care susține ca gravitează în jurul unor companii de stat sau în spatele a „tot felul de oameni”.
teambuilding JPG
Comedia „Teambuilding“: record de bilete vândute în weekendul de lansare
Filmul cu Matei Dima, Micutzu, Anca Dinicu și Șerban Pavlu, a debutat pe primul loc la box office-ul românesc, în weekendul trecut.
Matteo - Chefi la cutite Foto Antena 1 jpg
„Chefi la cuțite“: Matteo Afloarei, un adolescent cu nanism, i-a cucerit pe chefi
Concurentul are 14 ani, a crescut în Italia și i-a emoționat profund pe cei trei membri ai juriului. Acesta le-a scris o scrisoare înduioșătoare.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.