Vecin vecinului vecin

Cătălin STAVARACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 741 din 3-9 mai 2018
Vecin vecinului vecin jpeg

De-a lungul vremii am schimbat locuința de cîteva ori – de la bloc la curte şi invers –, iar percepția mea asupra oamenilor care locuiesc în imediata apropiere s-a schimbat, aşa cum e normal să fie. În locuri noi, lîngă oameni noi, nu poți rămîne acelaşi; am constatat că există anumite repere: un proces de acceptare, unul de adaptare, urmate de un proces de integrare.

Fiecare comunitate e un mic univers în care se stabileşte o anumită ierarhie, iar cei mai „vechi“ au mereu dreptate. Dar nici prea „vechi“ să nu fie, căci rămîn singuri cu adevărul lor…

În primă instanță am fost un intrus, oriunde. Întotdeauna a existat o figură prietenoasă, caldă, un suflet bun care să mi cîştige încrederea, urmînd, mai apoi, să mă descoasă: De unde vin? Cu ce mă ocup? Cît am de gînd să stau? Evident, imediat a ştiut toată suflarea. La început cunoști oamenii aşa cum voiau să pară. Mai tîrziu aveam să aflu și cum sînt. Cum altfel decît la greu?

Țeava

A plesnit o țeavă în bucătărie. Apa țîşnea în voie, trebuia oprită de la subsol. Nu ştiam ce să fac mai repede, nu era timp de stat. Vine unul: „Ăă… nasol, vecine! Te las să-ți vezi de treburi, dacă ajunge la mine…“ „Mulțumesc“, zic, „dacă nu mă amenințai parcă n-aveam spor.“ „Da’ cum de-ai reuşit?“ – intervine altul. „Dacă tot n-am cum să ajung la Niagara, poftim! A venit Niagara la mine.“ „Acu’ te ai găsit să glumeşti?!! Ce lume!“ A plecat trîntind uşa. „Cheamă măcar administratorul, te rog, să oprească apa!“, strig. Bagă capul pe uşă: „Asta e oră să te inunzi? Deranjez omul la ora asta? Dacă nu e acasă?“ „Închide uşa atunci, că -pierd şlapii pe scări, duşi de apă!“ Am lăsat totul baltă, la propriu, şi am sunat eu la uşa administratorului: „Repede, trebuie oprită apa rece de la subsol!“ „Imediat!“ După vreo zece minute apare şi începe să contemple situația. „Vai! Şi nimeni să te ajute…“ „Opriți apa, zău că nu mai pot.“ „Cum să nu?!! Imediat!“ Pleacă bodogănind. După alte zece minute, nimic, așa că dau fuga la subsol. Administratorul înşuruba un bec în cu totul altă boxă, fără legătură cu cea în care se afla robinetul, că doar e electrician, nu instalator. Pe de altă parte, am aflat unde se găsea robinetul.

Bătrîna

La etajul patru locuia o bătrînă. Era mereu prima la casierie, să nu ajungă datoare. Trecută de optzeci de ani, subțirică şi energică, muncea ca femeie de serviciu într-un bloc aflat în apropierea Pieței Victoriei. „Dacă stau degeaba, maică, mor! Cine să mi dea? Nepoții sînt cu ale lor… tot eu le dau să aibă la copchii, că-s mici.“ Într-o zi a alunecat și şi-a fracturat o mînă. „Nu mai pot să muncesc, asta e! Urîtă e bătrînețea…“ Mi-a părut resemnată, dar hotărîtă să treacă cu bine peste. A murit într-o zi toridă de vară, cu geamurile închise, aşezată în fotoliul din sufragerie, fără ca nimeni să știe, după ce a băut un păhărel de pălincă. Am aflat asta de la angajatul pompelor funebre, după o săptămînă, cînd a fost clar că a murit, după ce am fost trezit de nişte bubuituri zdravene – pompierii spărgeau uşa apartamentului – şi, total neinspirat, am deschis uşa, curios să aflu ce se petrece. Vai mie! Nemaigăsind apoi un loc în care să pot respira în propria casă, am fugit pe scări şi m-am trezit atîrnat cu capul în jos pe gardul din fața blocului. Auzeam printr-o ceață galbenă istorisirea detaliată a eroului care era el, incapabil să mă ridic şi să fug şi de-acolo. „Măi, ia hai, revino-ți în fire!“, mi-am zis. „Măcar pentru că tu ai încă posibilitatea asta!“ „…Şi aşa de tare pălinca aia…“, a continuat, „n-aveți să-mi dați o țigară?“ „Am, în maşină. Ia cheile, e un pachet de Marl-boro…“ „A, nu… fumez numai Kent 8!“ „Cum e posibil?!!!“, am sărit în sus. „De fapt, lasă țigările! Eu, nu tu, cu tine n am treabă!“ …Maică, dacă nimănui nu i a păsat de tine, iată că la final ai găsit o cale să rămîi în amintirea tuturor…

Frumoasa

O domnişoară uimitor de frumoasă, parfumată şi zîmbitoare, plutind în jos pe scări, ca un înger, mi-a mîngîiat timpanele uşor, cu o voce tandră, furîndu-mi privirea în ochii ei albaştri: „Bună ziua, vecine!“ „Ori visez“, mi-am spus, „ori nu cu mine vorbeşte.“ Ştiam că nu e nimeni în urma mea, totuşi, ce să caute o asemenea ființă în scara asta de bloc, în cartierul ăsta, în oraşul ăsta cu nebunia lui, în țara asta care nu mai e a nimănui, pînă la urmă? „Bună să ne fie, vecină!“, am mormăit eu. Pînă a început să scoată, de cu seara, sacii de gunoi în dreptul uşii apartamentului, lăsîndu-i acolo pînă la prînz a doua zi. Așa că i-am dedicat cîteva rime, pe care le-am scris frumos de mînă şi i le-am lipit pe uşă: „Ți-aş fi spus că eşti o floare, / Zîmbetul tău luminează, / Dar tu scoți gunoiu-n uşă / Şi-mi provoci atîta greață“.

Mai nou, se practică crearea unui grup pe WhatsApp, în care se pot comunica diverse cu vecinii din bloc. Foarte util, nimeni nu are timp de şedințe şi oricum se discută întotdeauna pe lîngă temele propuse. „Hristos a înviat!“, a scris un vecin. „Adevărat a înviat!“, au curs răspunsurile.

„Hristos a înviat!“ – îi spun la prima întîlnire față în față. Mirat, răspunde: „Păi, ne-am urat de toate pe grup. Sau n-ai văzut? Adevărat a înviat, vecine!!! Avem tehnologie ca să salvăm timp!“ 

Cătălin Stavarache este taximetrist.

Foto: flickr

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.