Vecin vecinului vecin

Cătălin STAVARACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 741 din 3-9 mai 2018
Vecin vecinului vecin jpeg

De-a lungul vremii am schimbat locuința de cîteva ori – de la bloc la curte şi invers –, iar percepția mea asupra oamenilor care locuiesc în imediata apropiere s-a schimbat, aşa cum e normal să fie. În locuri noi, lîngă oameni noi, nu poți rămîne acelaşi; am constatat că există anumite repere: un proces de acceptare, unul de adaptare, urmate de un proces de integrare.

Fiecare comunitate e un mic univers în care se stabileşte o anumită ierarhie, iar cei mai „vechi“ au mereu dreptate. Dar nici prea „vechi“ să nu fie, căci rămîn singuri cu adevărul lor…

În primă instanță am fost un intrus, oriunde. Întotdeauna a existat o figură prietenoasă, caldă, un suflet bun care să mi cîştige încrederea, urmînd, mai apoi, să mă descoasă: De unde vin? Cu ce mă ocup? Cît am de gînd să stau? Evident, imediat a ştiut toată suflarea. La început cunoști oamenii aşa cum voiau să pară. Mai tîrziu aveam să aflu și cum sînt. Cum altfel decît la greu?

Țeava

A plesnit o țeavă în bucătărie. Apa țîşnea în voie, trebuia oprită de la subsol. Nu ştiam ce să fac mai repede, nu era timp de stat. Vine unul: „Ăă… nasol, vecine! Te las să-ți vezi de treburi, dacă ajunge la mine…“ „Mulțumesc“, zic, „dacă nu mă amenințai parcă n-aveam spor.“ „Da’ cum de-ai reuşit?“ – intervine altul. „Dacă tot n-am cum să ajung la Niagara, poftim! A venit Niagara la mine.“ „Acu’ te ai găsit să glumeşti?!! Ce lume!“ A plecat trîntind uşa. „Cheamă măcar administratorul, te rog, să oprească apa!“, strig. Bagă capul pe uşă: „Asta e oră să te inunzi? Deranjez omul la ora asta? Dacă nu e acasă?“ „Închide uşa atunci, că -pierd şlapii pe scări, duşi de apă!“ Am lăsat totul baltă, la propriu, şi am sunat eu la uşa administratorului: „Repede, trebuie oprită apa rece de la subsol!“ „Imediat!“ După vreo zece minute apare şi începe să contemple situația. „Vai! Şi nimeni să te ajute…“ „Opriți apa, zău că nu mai pot.“ „Cum să nu?!! Imediat!“ Pleacă bodogănind. După alte zece minute, nimic, așa că dau fuga la subsol. Administratorul înşuruba un bec în cu totul altă boxă, fără legătură cu cea în care se afla robinetul, că doar e electrician, nu instalator. Pe de altă parte, am aflat unde se găsea robinetul.

Bătrîna

La etajul patru locuia o bătrînă. Era mereu prima la casierie, să nu ajungă datoare. Trecută de optzeci de ani, subțirică şi energică, muncea ca femeie de serviciu într-un bloc aflat în apropierea Pieței Victoriei. „Dacă stau degeaba, maică, mor! Cine să mi dea? Nepoții sînt cu ale lor… tot eu le dau să aibă la copchii, că-s mici.“ Într-o zi a alunecat și şi-a fracturat o mînă. „Nu mai pot să muncesc, asta e! Urîtă e bătrînețea…“ Mi-a părut resemnată, dar hotărîtă să treacă cu bine peste. A murit într-o zi toridă de vară, cu geamurile închise, aşezată în fotoliul din sufragerie, fără ca nimeni să știe, după ce a băut un păhărel de pălincă. Am aflat asta de la angajatul pompelor funebre, după o săptămînă, cînd a fost clar că a murit, după ce am fost trezit de nişte bubuituri zdravene – pompierii spărgeau uşa apartamentului – şi, total neinspirat, am deschis uşa, curios să aflu ce se petrece. Vai mie! Nemaigăsind apoi un loc în care să pot respira în propria casă, am fugit pe scări şi m-am trezit atîrnat cu capul în jos pe gardul din fața blocului. Auzeam printr-o ceață galbenă istorisirea detaliată a eroului care era el, incapabil să mă ridic şi să fug şi de-acolo. „Măi, ia hai, revino-ți în fire!“, mi-am zis. „Măcar pentru că tu ai încă posibilitatea asta!“ „…Şi aşa de tare pălinca aia…“, a continuat, „n-aveți să-mi dați o țigară?“ „Am, în maşină. Ia cheile, e un pachet de Marl-boro…“ „A, nu… fumez numai Kent 8!“ „Cum e posibil?!!!“, am sărit în sus. „De fapt, lasă țigările! Eu, nu tu, cu tine n am treabă!“ …Maică, dacă nimănui nu i a păsat de tine, iată că la final ai găsit o cale să rămîi în amintirea tuturor…

Frumoasa

O domnişoară uimitor de frumoasă, parfumată şi zîmbitoare, plutind în jos pe scări, ca un înger, mi-a mîngîiat timpanele uşor, cu o voce tandră, furîndu-mi privirea în ochii ei albaştri: „Bună ziua, vecine!“ „Ori visez“, mi-am spus, „ori nu cu mine vorbeşte.“ Ştiam că nu e nimeni în urma mea, totuşi, ce să caute o asemenea ființă în scara asta de bloc, în cartierul ăsta, în oraşul ăsta cu nebunia lui, în țara asta care nu mai e a nimănui, pînă la urmă? „Bună să ne fie, vecină!“, am mormăit eu. Pînă a început să scoată, de cu seara, sacii de gunoi în dreptul uşii apartamentului, lăsîndu-i acolo pînă la prînz a doua zi. Așa că i-am dedicat cîteva rime, pe care le-am scris frumos de mînă şi i le-am lipit pe uşă: „Ți-aş fi spus că eşti o floare, / Zîmbetul tău luminează, / Dar tu scoți gunoiu-n uşă / Şi-mi provoci atîta greață“.

Mai nou, se practică crearea unui grup pe WhatsApp, în care se pot comunica diverse cu vecinii din bloc. Foarte util, nimeni nu are timp de şedințe şi oricum se discută întotdeauna pe lîngă temele propuse. „Hristos a înviat!“, a scris un vecin. „Adevărat a înviat!“, au curs răspunsurile.

„Hristos a înviat!“ – îi spun la prima întîlnire față în față. Mirat, răspunde: „Păi, ne-am urat de toate pe grup. Sau n-ai văzut? Adevărat a înviat, vecine!!! Avem tehnologie ca să salvăm timp!“ 

Cătălin Stavarache este taximetrist.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Xiu Fang Ke jpg
Motivul șocant pentru care o chiriașă l-a ucis cu ciocanul pe proprietarul locuinței în care stătea
O femeie din Massachusetts, SUA a fost trimisă în judecată miercuri, fiind acuzată că l-a lovit până la moarte pe proprietarul locuinței unde stătea cu chirie.
Rusi mobilizati FOTO Profimedia jpg
Primele decese ale unor ruși mobilizați: „Infarct, sinucidere, ciroză hepatică”
Cel puțin șase ruși mobilizați au murit din diverse cauze, după ce au fost recrutați, a atras atenția activistul pentru drepturile omului Pavel Cikov, conform publicației de presă independentă MediaZona.
Pasaport rusesc FOTO Shutterstock jpg
Rusia le acordă ucrainenilor din zonele anexate o lună pentru a-și alege loialitatea
Ministrul adjunct de externe Evgheni Ivanov a declarat că procesul de „pașapoarte” al Rusiei în teritoriile ucrainene recent anexate va urma modelul utilizat în Crimeea, pe care Moscova a anexat-o în 2014.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.