Parcurs la Biblioteca Academiei

Măriuca STANCIU
Publicat în Dilema Veche nr. 736 din 29 martie – 4 aprilie 2018
Parcurs la Biblioteca Academiei jpeg

Biblioteca Academiei Române a împlinit anul trecut 150 de ani de existență și deține inestimabile colecții de manuscrise, carte veche românească, stampe, desene, fotografii și piese numismatice. Beneficiară a depozitului legal la doar cîțiva ani după inaugurare, Biblioteca Academiei a adunat în colecțiile sale nu numai toate cărțile editate pe teritoriu românesc, dar și cea mai cuprinzătoare colecție națională de ziare și reviste.

Însă, la fel ca multe alte biblioteci, și Biblioteca Academiei se confruntă în ultimul timp cu probleme inerente epocii în care tehnologia informației schimbă radical modalitatea accesării resurselor documentare, precum și procesele de cercetare și învățare. În același timp, democratizarea accesului la informație și, implicit, la documente originale are drept corolar un aspect mai puțin dorit – pericolul ca starea de conservare a colecțiilor să fie afectată iremediabil.

Din fericire, există o modalitate capabilă să influențeze pozitiv atît accesul liber la informație, cît și protejarea colecției, și anume digitizarea integrală a acesteia sau ale celor mai importante și des consultate fonduri ale ei. Este modalitatea pe care și Biblioteca Academiei a adoptat-o – ce-i drept, cu foarte mare întîrziere, în 2001 –, cu toate că biblioteca a primit primele două scannere pentru ziare încă din 1998 în vederea realizării unei baze de metadate în care articole din presa culturală interbelică să fie catalogate și indexate, lor atașîndu-li-se imaginea articolului. Acel prim proiect, în cadrul căruia Biblioteca Academiei era partener, a fost finanțat de Fundația „Concept“, ONG dezvoltat sub egida azi hulitei Fundații pentru o Societate Deschisă, și nu s-a finalizat, articolele indexate, ca și imaginile lor, nu au fost păstrate de bibliotecă, în schimb cele două scannere le am folosit pînă anul trecut în diferite alte proiecte.

În 2001, biblioteca a primit din partea Ministerului Culturii un scanner dedicat facsimilării electronice a documentelor vechi și fragile, dată fiind starea lor de conservare, majoritatea avînd valoare patrimonială. Scopul acestei sponsorizări a fost realizarea unei ediții facsimilate complete a manuscriselor eminesciene, donate Bibliotecii Academiei de Titu Maiorescu. Era vorba de un vechi deziderat cultural, realizabil abia acum, în zilele noastre. Ne-am dorit să exploatăm materialul scanat într-o bază de date online care să cuprindă descrierile bibliografice, împreună cu imaginile lor, ale fiecărei poezii, fragment de proză, versuri disparate, precum și ale diferitelor lor versiuni, însemnări cotidiene etc., înțelegînd să oferim cititorului interesat o variantă mai accesibilă, neîngrădită geografic, a seriei de volume facsimilate. Volumele au apărut în condiții grafice remarcabile, dar proiectul nostru nu a fost finalizat din lipsa acută de personal, deja cronică de foarte mulți ani.

Această primă experiență în derularea unui proiect de digitizare, elaborat integral în cadrul bibliotecii, ne-a învățat însă multe. Am înțeles că resursele noastre, tehnice și umane, sînt și vor rămîne mult timp limitate și de aici am tras concluzia că nu vom putea avea rezultate dacă vom porni singuri pe acest drum anevoios. Aveam nevoie de parteneri nu numai pentru a achiziționa echipamentele necesare și licențele de lucru, dar și pentru conceperea proiectelor care urmau să fie prezentate la diverse concursuri. La fel de benefică s-a dovedit ideea constituirii unui parteneriat bilateral care să asigure integral susținerea financiară și logistica unui proiect. Primul parteneriat de acest tip a fost încheiat, în 2008, cu arhiva Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington. Biblioteca Academiei, mai exact Serviciul de Informare Științifică, se angaja să scaneze aproximativ un milion de pagini de ziar din presa românească cu caracter general și de extremă dreaptă, acoperind perioada 1890-1945, cu accent pe ultimii 25 de ani ai acesteia. În schimb, biblioteca primea două scannere format A2 color, pentru manuscrise, carte veche și presă, precum și alte echipamente de calcul. Imaginile scanate au fost stocate pe hard-uri de memorie externe, Biblioteca Academiei păstrîndu-și un exemplar, iar arhiva muzeului permițînd accesul liber al utilizatorilor la exemplarul primit.

Sporindu-și binemeritata notorietate, colecțiile Bibliotecii Academiei au fost considerate contribuții valoroase pentru campania de largă diseminare a patrimoniului cultural care este „Europeana“, biblioteca fiind angrenată în două proiecte cu această menire. În primul dintre ele, „The European Libraries“ (www.theeuropeanlibrary.org), desfășurat în perioada 2010-2012, Cabinetul de Stampe a fost cooptat în calitate de furnizor de conținut, scanînd și catalogînd desene și fotografii referitoare la România, rod al creației unor artiști străini care s-au stabilit sau au lucrat o perioadă mai îndelungată pe meleagurile noastre. Acestora li s-au alăturat alte două fonduri reprezentative, cel al desenelor lui Nicolae Grigorescu și cel de desen italian din secolele XVI-XIX.

Serviciul de Manuscrise – Carte Rară al bibliotecii a fost implicat, tot ca furnizor de conținut, în celălalt proiect, „Athena Plus“ (www.athenaplus.eu), desfășurat în perioada 2012-2014, furnizînd „Europenei“ o deosebită colecție de peceți provenind din fondul de documente istorice românești. Lor li s-a adăugat o parte a valoroasei colecții a Cabinetului de Numismatică. La fel ca în cazul pieselor provenite de la Cabinetul de Stampe, peceților și monedelor facsimilate electronic le-au fost adăugate respectivele descrieri bibliografice. În catalogul online al Bibliotecii Academiei se regăsesc, ca metadate, toate contribuțiile la aceste două proiecte.

În aceeași perioadă, Biblioteca Academiei, prin Serviciul de Informare Științifică, a reușit să obțină finanțarea unui proiect de concepție proprie cu care a participat, alături de partenerul său, Institutul de Tehnică de Calcul, la concursul lansat de UEFSCDI în 2011, reușind, cu norocul începătorului, să cîștige primul loc. Proiectul, intitulat „Bizantyon“ (byzantion.itc.ro), s-a desfășurat pe o perioadă mai lungă, 2011-2016, și urma să analizeze, să catalogheze și să scaneze imagini din circa 100 de manuscrise bizantine și post-bizantine, selectate din foarte bogata colecție a Cabinetului de Manuscrise – Carte Rară. Obiectivul principal al proiectului era ca, pe lîngă diseminarea de conținut, să creeze un instrument de studiu, și anume un canon virtual tematic, bazat în egală măsură pe texte și schițe din erminii, ca și pe trăsăturile comune ale reprezentărilor iconografice. Instrumentul de studiu astfel rezultat va scoate în evidență diferențele zonale, evoluția temelor de-a lungul secolelor XII-XIX și gradul de inovație artistică prin compararea fiecărei imagini cu un standard canonic minimal. Organizat într-un portal web dedicat, proiectul „Byzantion“ propune tipuri de căutare diversificate după titlul manuscrisului, titlul temei iconografice sau după respectivele canoane virtuale. Echipa care a dus la bun sfîrșit acest proiect a inclus, pe lîngă informaticieni și conducătorii de proiect, un bibliograf specializat în întocmirea înregistrărilor bibliografice ale manuscriselor, un istoric de artă care a conceput canoanele virtuale și a elaborat înregistrările bibliografice ale imaginilor, un grafician și un specialist în prelucrarea digitală a documentelor de patrimoniu.

Deși am mai încercat să obținem finanțare pentru alte proiecte de acest tip care s-ar fi bazat pe presa scanată pentru Muzeul Memorial al Holocaustului, stocată, dar accesibilă cu greu doar utilizatorilor care frecventează sălile de lectură, ca și pentru alte fonduri microfilmate de ziare, oferind astfel acces liber la documente de prim rang unor largi categorii de utilizatori, norocul nu ne-a surîs și a doua oară. Nici unul dintre cele trei proiecte înaintate spre evaluare Ministerului Culturii sau -UEFSCDI nu a mai reușit să fie selectat pentru finanțare. Să fie oare de vină faptul că doar pentru „Byzantion“ am avut parte numai de evaluatori internaționali?

Măriuca Stanciu este șefa Serviciului de Informare Științifică al Bibliotecii Academiei Române.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO Getty Images
Va folosi Putin arma nucleară? Cum l-ar putea opri Occidentul să o facă
Vladimir Putin a demonstrat până acum că este un lider „relativ rațional”, astfel încât Occidentul trebuie să-l facă să înțeleagă, fără dubii, că folosirea armei nucleare în Ucraina ar însemna costuri mult mai mari decât avantaje, spune expertul în securitate europeană Iulia Joja.
Zalomir3 jpg
Depresia ucide: Cazul Florin Zalomir arată dezastrul la care a contribuit și pandemia
Un bărbat de succes în viața profesională și-a pus capăt zilelor la doar 41 de ani.
USS Gerald R  Ford (CVN 78) underway on 8 April 2017 jpg
SUA au lansat primul portavion din clasa Ford, cel mai mare și scump din lume VIDEO
USS Gerald R Ford, cel mai avansat portavion al SUA, a plecat luni în prima sa călătorie în Oceanul Atlantic, unde va efectua exerciții, având la bord un grup de luptă NATO.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.