O lungă întîrziere

Adrian PAPAHAGI
Publicat în Dilema Veche nr. 736 din 29 martie – 4 aprilie 2018
O lungă întîrziere jpeg

Am avut ocazia, în ultimii ani, să consult toate manuscrisele medievale în grafie latină din România și să întocmesc, alături de colegii de la Centrul de Istoria Cărții și a Textelor (CODEX) de la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj un census, care va apărea în cursul acestui an la Editura Polirom. Firește, pentru codicologi, paleografi, istorici ai cărții sau editori, nici o reproducere nu poate înlocui contactul cu manuscrisul original. Există aspecte codicologice, precum linierea paginii (mai ales dacă este executată) cu vîrf orb, filigranul, colația caietelor în absența reclamelor sau signaturilor, sau structura legăturii, care nu sînt accesibile în reproducere. Cu toate acestea, munca noastră ar fi fost mai simplă și mai rapidă dacă nu ar fi implicat deplasări repetate de sute de kilometri.

Digitalizarea patrimoniului de carte veche din bibliotecile României se impune deci ca prioritate națională. Dincolo de valorificarea colecțiilor, digitalizarea are și un rol de conservare, întrucît permite consultarea virtuală a cărții și reduce astfel uzura acesteia. Nu cred că e nevoie să pledez prea mult pentru urgența și importanța digitalizării: aș bate la uși deschise. Știu că bunăvoință există în toate bibliotecile patrimoniale din țară, că directorii și bibliotecarii cunosc datele problemei, sînt deschiși înspre nou și ar dori să profite de tot ce oferă incredibila revoluție digitală. Lipsa banilor și a unei coordonări naționale face însă ca inițiativele să fie restrînse și cel mai adesea nesistematice.

Au existat și la noi campanii de digitalizare, în special la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, la începutul anilor 2000, iar cele 283 de manuscrise medievale și moderne fotografiate atunci sînt disponibile pe platforma europeană ENRICH-Manuscriptorium (manuscriptorium.com). S-a procedat însă neștiințific, astfel încît adesea s-au omis forzațurile, filele de gardă sau alte file albe, iar legătura nu a fost fotografiată din toate unghiurile posibile. Informații importante se pot regăsi pe tranșa manuscrisului: la Sibiu, de pildă, armele orașului erau arse cu fierul încins pe legătura sau pe tranșa cărților.

Este esențial, deci, ca fotografierea să urmeze un protocol exact, să se facă în prezența conservatorului și preferabil sub îndrumarea unui specialist, astfel încît să nu omită nici un element al cărții manuscrise. De asemenea, reproducerea manuscrisului trebuie să urmeze norme de conservare stricte. Pericolul principal îl constituie deteriorarea sau chiar distrugerea legăturii. Marile biblioteci de patrimoniu din România au fost constant subfinanțate, astfel încît majoritatea cărților nu au fost relegate – felix culpa! Prezența legăturilor originale, chiar și extrem de deteriorate, este o mană cerească pentru codicologi și istoricii cărții, întrucît s-au păstrat astfel informații esențiale pentru datarea și localizarea volumelor. Majoritatea codicilor medievali occidentali (9/10 dintre aceștia se află în bibliotecile Batthyaneum, Brukenthal, BAR Cluj și București) și-au păstrat legăturile medievale sau istorice (secolele XVI-XVIII), dar acestea se află adesea într-o stare de conservare precară – integral sau parțial desprinse, fără cotor, cu scoarțele de lemn atacate de paraziți sau de piese metalice ruginite etc. – și sînt în orice caz extrem de fragile. Forțarea acestor legături la un unghi mai mare de 90° prezintă un risc de deteriorare major. Este deci interzisă scanarea manuscriselor, care impune deschiderea la 180° – singura procedură care trebuie folosită este fotografierea cărții deschise la 90°, ceea ce necesită un dispozitiv special și costisitor, precum cel din imagine, folosit la Oxford. Dată fiind precaritatea financiară în care sînt menținute bibliotecile României, nu cred că fiecare dintre ele își poate permite achiziționarea unui asemenea dispozitiv – ar trebui deci creat un consorțiu, sau cumpărat un astfel de dispozitiv direct de către Ministerul Culturii, urmînd ca acesta să fie deplasat la fiecare colecție pentru cîte o campanie de fotografiere.

Simpla fotografie rămîne mută fără o catalogare adecvată, chiar și minimală. Cercetătorul care consultă digitalizatul trebuie să primească informații despre datarea, localizarea și proveniența cărții, precum și despre cuprinsul acesteia (ceea ce presupune identificarea textelor, operație complexă mai ales în miscelanee universitare, unde coexistă multe texte, adesea neidentificate în rubrici sau formule de titulus, incipit și explicit, sau greșit atribuite). Chiar dacă unele detalii, precum decorația cărții sau tipul de scriere, sînt vizibile cu ochiul liber, contribuția specialistului rămîne esențială pentru identificarea unei școli de miniatură, a unui tip de scriere regional sau național, a unor particularități idiosincratice, regionale sau cronologice. Nu recomand deci campanii de fotografiere private de expertiza codicologică, paleografică, artistică, filologică și istorică – deși, decît nimic, e mai bine chiar și așa ceva.

În fine, fotografierea este doar primul pas. Manuscrisele sau cărțile vechi astfel digitalizate trebuie să fie accesibile pe o platformă online. Idealmente, imaginile digitale ale manuscrisului trebuie să fie însoțite de descrierea acestuia, iar cele două să comunice. De pildă, cercetătorul care dorește să consulte doar lucrarea lui Burchardus de Monte Sion, Descriptio terrae sanctae (ff. 156r-219r într un manuscris miscelaneu și compozit precum Cluj, BCU, ms. 860, care numără 359 de file), trebuie să fie condus la începutul acestui text digitalizat printr-un simplu click pe link-ul din descriere, nu să se chinuie răsfoind sute de imagini – cu atît mai mult cu cît, uneori, numerele moderne de pagină sau filă sînt greșite (este frecventă omiterea cîte unei file sau dubla numerotare). În chip similar, dacă descrierea menționează o inițială decorată remarcabilă sau o miniatură, fila la care se află aceasta trebuie să fie accesibilă în digitalizat printr-un link în pagina de descriere.

De asemenea, imaginea filei trebuie să poată fi mărită, idealmente pînă la 500%, astfel încît cercetătorul care dorește să studieze doar minuscule adnotări marginale, glose interlineare, sau detalii de decorație să o poată face în condiții mai bune decît prin accesul la original. De asemenea, magnificarea trebuie să fie continuă, nu să se impună pași ficși (150% 200% etc.), iar fereastra să permită glisarea imaginii mărite în toate direcțiile, pentru consultarea detaliilor dorite. Este ideal, totodată, ca filele manuscriselor digitalizate să fie prezentate și prin miniaturi (thumbnails), astfel încît cercetătorul să poată avea rapid imaginea de ansamblu a manuscrisului și să poată naviga ușor. O navigare secvențială impusă (în pași, filă cu filă) e greoaie și neproductivă. Totodată, trebuie ca fiecare imagine să poarte ca nume numărul corect al filei, nu un simplu număr de imagine, întrucît în acel caz numerotarea, care cuprinde și imaginile legăturii, forzațului și filelor de gardă nu va mai corespunde cu folierea, care începe la prima filă a manuscrisului. Pe scurt, fluiditatea navigării și consultării imaginii, dar și acuratețea corespondenței dintre imagine și carte sînt esențiale în navigare. Un excelent model de urmat este platforma E-codices din Elveția, care cuprinde la momentul în care scriu 1947 de manuscrise medievale din 79 de colecții (e-codices.unifr.ch). În România nu avem mai mult de 500 de codici medievali!

În fine, trend-ul actual în bibliotecile europene este liberalizarea accesului digital la cărțile de patrimoniu. În tot mai multe biblioteci europene în care am studiat, cercetătorii pot fotografia gratis și cel mai adesea fără restricții manuscrisele consultate. Fotografierea este gratuită și neîngrădită la Biblioteca Națională a Austriei, la Biblioteca Bodleiană din Oxford, la Biblioteca Națională a Franței (unde trebuie totuși autorizată de conservator), la Biblioteca Britanică (nu însă și pentru cele mai valoroase manuscrise), la Biblioteca Jagiellonă din Cracovia etc. Pe măsură ce regresăm înspre est (Ungaria, România), condițiile sînt tot mai restrictive: cercetătorilor nu li se permite fotografierea manuscriselor pentru uz personal, sau li se impune o taxă. Pledez pentru liberalizarea fotografierii cu mijloace proprii a cărții de patrimoniu – în fond, Bibliotecile sînt finanțate de națiune, iar patrimoniul de carte veche provine adesea din donații sau din confiscări ale unor colecții bisericești, deci bibliotecile ar trebui să se privească mai degrabă ca păstrătoare decît posesoare ale colecțiilor. În aceeași logică liberală, ar trebui ca integralitatea manuscriselor digitalizate (în format PDF) sau filele individuale (în format imagine) să poată fi descărcate în mod neîngrădit de pe site-uri, așa cum se întîmplă pe Gallica (gallica.bnf.fr) sau pe E-codices.

Repet: trend-ul merge spre liberalizare și este bine să îl urmăm. Aceasta nu poate însemna accesul oricui la cartea medievală; din rațiuni de conservare, doar cercetătorii confirmați trebuie să aibă acces la obiecte de patrimoniu. Dar accesul digital trebuie să fie cît mai liber și facil. Chiar și platforme rezervate într-o vreme doar abonaților, precum „Parker on the Web“, care digitalizase manuscrisele faimoasei biblioteci a arhiepiscopului Parker de la Corpus -Christi College, Cambridge, a devenit accesibilă tuturor prin asocierea cu un finanțator bogat – Universitatea Stanford din California (parker.stanford.edu).

Există deci exemple pe care le putem emula ușor. România are de recuperat o imensă întîrziere în acest domeniu. Anul jubiliar ar fi putut să ne ofere un imbold patriotic de a digitaliza manuscrisele medievale, sau cartea veche românească, în loc să se consume în festivisme fără obiect. Trei sigle, cinci discursuri naționaliste, o paradă și o seamă de spectacole cu dansuri populare nu țin loc de patriotism; în ce mă privește, cred doar în patriotismul gesturilor concrete, de la protecția naturii pînă la valorificarea patrimoniului națiunii. 

Adrian Papahagi, dr. al Universității Paris IV-Sorbonne, este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj și director al Centrului CODEX, dedicat studiului manuscriselor medievale.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

SS Waratah FL601368 jpg
Misterele de pe ocean. Vasele dispărute fără urmă, ale căror povești fascinează și azi
Oceanele sunt un loc fascinant și totodată periculos pentru omenire. Iar acest lucru este dovedit din plin de o serie de evenimente misterioase, încă neexplicate, petrecute pe uriașele întinderi de apă.
Soldati ucraineni FOTO EPA-EFE
Armata ucraineană a reușit cea mai importantă înaintare pe frontul de sud de la începutul agresiunii militare rusești
Trupele ucrainene au reuşit luni cea mai puternică înaintare în sud de la începutul războiului cu Rusia, străpungând frontul şi avansând de-a lungul râului Nipru, înaintare care ameninţă liniile de aprovizionare ale trupelor ruse aflate în provincia Herson pe malul de est al Niprului.
accident defileul jiului gorj jpeg
Șoferul care a murit lovit de o piatră în Defileul Jiului se întorcea de la mormântul lui Arsenie Boca
Șoferul care a murit pe Defileul Jiului, pe parbrizul căruia a căzut un bolovan desprins de pe versantul muntelui, era din județul Giurgiu. El se întorcea cu familia de la mormântul lui Arsenie Boca.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia