A citi sau „a da click“? Aceasta-i întrebarea?

Publicat în Dilema Veche nr. 737 din 5-11 aprilie 2018
A citi sau „a da click“? Aceasta i întrebarea? jpeg

S-a mai nuanțat oarecum, dar continuă. Mă refer la falsa dispută pe tema „Internet vs carte“, susținută de pe poziții radicalmente opuse și însoțită de lamentări duios-nostalgice. În cultura noastră, disputa a avut loc cam pe sponci, fără substanță, și a fost mai degrabă o etalare de idei de-a gata. În Occident a început la fel, dar ulterior s-a nuanțat și s-a adaptat, pe măsură ce au apărut cărți și studii serioase despre acest subiect. La noi, cărțile cu pricina nu sînt luate în seamă exact de cei care deplîng „moartea culturii scrise“, dar știu precis că „Internetul este un vid planetar“ și că trebuie protestat (neo-maiorescian?) „în contra direcției online în cultura română“.

O dispută asemănătoare avusese loc pe tema televiziunii, cînd aceasta ajunsese în fiecare casă, pe la începutul anilor ’60: și atunci,unii au crezut că „va muri cultura“ și că următoarea generație nu va mai citi cărți, iar alții au lăudat progresul tehnic care va oferi maselor accesul la cultură. Umberto Eco i-a denumit atunci „apocaliptici“ și „integrați“ și a semnalat, într-o carte apărută în 1964 (cu idei perfect valabile și azi), că „problema e prost pusă“: nu e vorba despre două tabere opuse – apocalipticii care anunță sfîrșitul culturii și integrații-progresiști care aplaudă democratizarea ei –, ci despre a găsi soluții la noua realitate tehnologică.

Dar subiectul e și mai vechi: după apariția tiparului, Martin Luther se plîngea că „multitudinea de cărți este un mare rău; nu există o cale de a limita această febră a scrisului“. În plină expansiune a tiparului în secolul al XIX lea (perfecționat între timp de niște tehnologii care la vremea lor erau percepute tot ca fiind revoluționare), Edgar Allan Poe observa că „enorma multiplicare a cărților în fiecare ramură a cunoașterii este un mare rău al epocii noastre, pentru că reprezintă unul dintre cele mai serioase obstacole în fața unei informări corecte“. Amîndoi aveau dreptate: apariția tiparului a prilejuit posibilitatea de a da drumul în lume din ce în ce mai multor cărți proaste, inutile, superficiale, pline de vorbe goale ș.a.m.d.; iar dezvoltarea la scară industrială a tiparului a multiplicat prostiile, dar a și sporit posibilitățile de a spune – sub învelișul nobil al cărții – neadevăruri. În definitiv, romanele erotice s-au tipărit cu o sută de ani înaintea revistelor științifice, iar almanahurile și cărțile populare despre boli și leacuri au coexistat – și coexistă încă, inclusv online – cu studiile științifice pe aceeași temă.

Exemplele le dădea Clay Shirky – profesor la Universitatea din New York – într-o polemică din 2010 cu Nicholas Carr, organizată de Wall Street Journal, care a publicat două articole față în față, „Does The Internet Make You Dumber?“ (Carr) și „Does The Internet Make You Smarter?“ (Shirky), astfel încît cititorii să se poată edifica. Nicholas Carr publicase o carte în care susținea cu argumente solide că Internetul „prostește“, ne face superficiali, pentru că fugim de la un site la altul, nu mai știm să medităm la ce am citit, nu ne mai concentrăm asupra profunzimilor unui text, ne pierdem capacitatea de abstractizare. Carr dă, în carte (Superficialii. Efectele Internetului asupra creierului uman, Editura Publica, 2012), exemple de studii făcute de neurologi serioși de la Harvard și alte universități care descriu efectele „navigării pe net“ asupra creierului uman. Clay Shirky crede că sîntem într-o perioadă de început a noilor tehnologii și că se vor găsi reguli pentru a le face cît mai folositoare: „Societățile alfabetizate au devenit alfabetizate investind resurse extraordinare, în fiecare an, învățîndu-i pe copii să citească. Acum e rîndul nostru să găsim răspunsul potrivit pentru a ne organiza felul în care folosim uneltele digitale“. Căci lumea digitală aduce un „surplus cognitiv“ (Cognitive Surplus: Creativity and Generosity in a Connected Age, Penguin Books, 2010). E adevărat, pe Internet există o mulțime de lucruri bune de aruncat, căci conținuturile media sînt create de „oameni care nu au habar de standardele profesionale și practicile din media“. Totuși, a decreta „moartea culturii“ din cauza instrumentelor digitale înseamnă a exprima premisa că nu vom reuși să ducem la capăt „alfabetizarea digitală“ la fel de bine cum am reușit cu alfabetizarea „cealaltă“. A crede că trecutul a fost glorios, iar viitorul digital e sumbru înseamnă a crede că tinerii de azi „nu vor fi capabili să inventeze norme culturale pentru Internet, așa cum făcuseră intelectualii secolului al XVIII-lea pentru cultura tipărită“.

Ceea ce e de admirat, după gustul meu, la polemica între Nicholas Carr și Clay Shirky este felul cumpănit în care etalează bunele și relele Internetului. Unul e mai sceptic, celălalt mai optimist, dar nici unul nu neagă uriașul potențial de cunoaștere oferit de lumea digitală. În fapt, astăzi în lume se citește mai mult ca oricînd, inclusiv datorită Internetului. Nu numai pentru că mediul online asigură accesul la un număr tot mai mare de cărți și reviste, dar și pentru că e un bun mijloc de a promova cititul printre tineri. Chiar plătind costurile superficialității (cum spune Carr), Internetul a readus scrisul și cititul în centrul activităților umane (spune Shirky), pentru un număr tot mai mare de oameni. Problema e cum va avea loc, de acum înainte, alfabetizarea digitală de masă. Căci, deocamdată, în timp ce intelectualii se „ceartă“ pe tema „Internetul omoară cultura“, marele dușman rămîne tot televiziunea, care-și „exportă“ tot mai mult conținutul și stilul (bazat pe entertainment lejer) în mediul online. Așa încît răspunsul e simplu: nu, Internetul nu e opozabil cărții și nu omoară lectura (și cultura în genere). Ca să discutăm cu adevărat despre asta, mai întîi trebuie să închidem televizorul.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.