Scrisoare deschisă adresată dlui George Ivaşcu, ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale

Emanuel CONŢAC
Publicat în Dilema Veche nr. 736 din 29 martie – 4 aprilie 2018
Manuscrisele medievale în era digitală jpeg

Stimate domnule ministru,

Se împlinesc în curînd zece ani de cînd încerc să intermediez parteneriate între un important așezămînt cultural american -(CSNTM) și instituții din România, în vederea conservării digitale a unor manuscrise importante. În acești zece ani am trimis sute de e-mail-uri, faxuri și scrisori prin poșta clasică, am depus numeroase cereri, am dat nenumărate telefoane, am lansat petiții în mediul online. Tot în această perioadă am intrat în contact, prin e-mail, telefonic sau tête-à-tête, cu numeroși angajați ai următoarelor instituții: Biblioteca Academiei Române (BAR), Muzeul Național de Artă al României (MNAR), Muzeul Olteniei (MO), Biblioteca Națională, Biblioteca Centrală Universitară din Iași, Biblioteca Batthyaneum. Doi predecesori ai dvs. în fotoliul de ministru al Culturii – profesorii Daniel Barbu și Vlad Alexandrescu – pot da mărturie cu privire la sprijinul pe care l-am solicitat în mod direct de la minister în perioada cînd acesta a fost condus de domniile lor. Din păcate, rezultatul acestor sisifice strădanii, într-o țară „încremenită în proiect“, este aproape nul, după cum voi arăta mai jos.

Dacă las deoparte Arhivele Naționale, în care se respira pe atunci un aer european, de maximă bunăvoință față de cercetători (era în mandatul istoricului Dorin Dobrincu), rămîn cu impresia indelebilă că instituțiile menționate mai sus rămîn măcinate de morbul ineficienței. La capitolul „conservarea și promovarea patrimoniului digital“, instituțiile-fanion bifează mai ales nerealizări. Cauza acestei înnămoliri nu este, cum se crede adesea, lipsa banilor. De vină este cu precădere lipsa de „voință politică“. Am făcut experiența stagiilor de cercetare în străinătate, în Germania, Anglia și Statele Unite, am trecut prin biblioteci mari (British Library, Biblioteca Universității din Cambridge, Biblioteca Mazarină de la Institutul Franței, Biblio-teca Universității din Bologna) și nu mi-e străină linia de graniță care desparte mentalul românesc de cel occidental.

Din experiența adunată în ultimul deceniu știu că primul obstacol aflat în calea petiționarului român este lipsa de reacție a instituțiilor autohtone la cereri care îi scot pe funcționari din hibernare. Cuvîntul de ordine în multe birouri de comunicare cu publicul este „Nu se știe“ sau „Nu se poate ști“. Sau, în cazul în care se știe, „Nu se poate spune“. Bunăoară, am aflat de curînd că Ministerul Culturii derulează un proiect de digitalizare la nivelul întregii țări, dar nici un reprezentant sau angajat al instituțiilor contactate (MNAR, BAR, MO) nu mi-a putut furniza un document oficial. La momentul redactării acestei scrisori, pe site-ul http://www.cultura.ro nu există nici o informație pe acest subiect.

Am început să pledez pentru conservarea digitală cu naivitatea celui care, după un stagiu de cercetare în Germania, se întoarce în propria-i țară crezînd că printr-o simplă cerere scrisă va despărți apele nămoloase ale birocrației autohtone și va intra pe pămîntul făgăduinței. Îmi închipuiam, în optimismul meu juvenil, că voi găsi și aici transparența și solicitudinea pe care le întîlnisem în Occident.

Cu titlu de inventar, ca mărturie și punct de referință pentru următorul deceniu, redau pe scurt cîteva episoade. În 2010 am contactat BCU Iași, condusă atunci de prof. Alexandru Călinescu, pentru a intermedia colaborarea cu CSNTM, centru american specializat în studierea manuscriselor Noului Testament. O echipă de specialiști din America se oferea să vină în România pentru a digitaliza așa-numitul „Lecționar evanghelic de la Iași“ (MS 160/IV–34) deținut de BCU. Propunerea părții americane a primit următorul răspuns: „În ceea ce ne privește, nu dorim realizarea acestui parteneriat. Operațiile de digitizare se vor face de către instituția noastră, în cadrul proiectului care va conduce la constituirea Bibliotecii Digitale Naționale. BCU Iași s-a angajat să participe la acest proiect. […] Noi sperăm că acest proiect, în ciuda dificultăților inerente, va fi dus la bun sfîrșit“. Scrisoarea semnată de dl Călinescu era datată 19 mai 2010. În noiembrie 2016 am trimis din nou o scrisoare către BCU Iași, în fruntea căreia se afla pe atunci istoricul Bogdan-Petru Maleon. N-am primit nici un răspuns. Vești despre fostul director n-am mai aflat apoi decît în decembrie 2017, în contextul tragediei care a făcut înconjurul țării.

Aș putea da ca exemplu de blocaj birocratic și relația cu Muzeul Olteniei, condus pe vremuri de dl Mihai Fifor. În primă fază, în aprilie 2009, MO s-a arătat interesat să realizeze digitalizarea Tetraevanghelului grec pe care îl deține. Parteneriatul cu CSNTM era în curs de realizare, dar, din motive inexplicabile, pe 29 aprilie, managerul interimar, dl Florin Ridiche, mi-a comunicat că MO suspendă acordul inițial. Am apelat atunci la medierea Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, care a recomandat MO să dea curs solicitării părții americane (adresa 271/Patrimoniu/25.08.2009). Specialiștii din SUA au venit, au studiat manuscrisul, dar digitalizarea n-a mai avut loc. S-a motivat atunci că tetraevanghelul este în proces de restaurare. Totuși, dacă ar fi existat un dram de „voință politică“, acest manuscris ar fi fost fotografiat încă din 2010, în condiții tehnice excepționale! Oare colegul dvs. de la Apărare nu este stingherit de faptul că în opt ani de zile nu s-a reușit ceea ce o echipă de experți străini ar fi putut realiza în cîteva zile, fără costuri pentru muzeu? Cîte Centenare mai trebuie să treacă peste România ca să ne trezim din somnul birocratic cel de moarte?

Nici negocierile cu MNAR n-au fost mai fructuoase. După euforia inițială, cînd dna Roxana Theodorescu și-a însușit ideea unei colaborări între CSNTM și Muzeu, a venit un neașteptat duș rece. Într-o scrisoare datată 2 martie 2010, direcțiunea MNAR invoca OUG 34/2006 pentru a-și lua cuvîntul înapoi. În 2016, dl Călin Stegerean, proaspăt (și vremelnic) manager la MNAR, îmi scria că „muzeul are între proiectele sale de conservare a patrimoniului digitizarea tuturor manuscriselor pe care le deține, precum și publicarea celor arhivate deja prin metoda digitizării“. Mai recent (pe 13 februarie 2018) am primit asigurări că „digitizarea manuscriselor din colecția muzeului nostru a început cu mult timp în urmă“, dar că „pînă la identificarea unui mecanism propriu de «etalare» în spațiul virtual a arhivei digitale rezultate în urma acestei activități, ea a fost și rămîne în continuare la dispoziția cercetătorilor interesați“. Pe scurt, deocamdată nu se poate vorbi de o dată precisă la care va fi disponibilă online arhiva digitală a Muzeului.

În fine, probabil cea mai deconcertantă experiență rămîne cea din relația cu Biblioteca Academiei. În 2009 am informat conducerea instituției că CSNTM se oferă să fotografieze pro bono manuscrisele grecești biblice ale Bibliotecii. În 2 decembrie 2009, acad. Florin Filip, directorul BAR, îmi scria următoarele: „Cu privire la cererea dvs., vă informăm că vă putem furniza copii digitale ale următoarelor manuscrise: 234, 695, 932 și 1170. Prețul este de 2999 de lei. Copiile digitale sînt exclusiv pentru cercetare. Orice altă folosire va fi obiectul unui acord diferit“. Am rămas stupefiat. Eu solicitam conservarea digitală a manuscriselor și afișarea lor publică într-o arhivă gestionată de specialiști străini. Conducerea BAR era de părere că, dacă tot „vin americanii“, n-ar fi rău să le facem o „contraofertă“!

Vă întrebați, probabil, domnule ministru, care este scopul acestei scrisori. Am urmărit cu interes discursul pe care l-a ținut dl Liviu Dragnea la Congresul PSD din 10 martie. Frumoase vorbe – dulci ca mierea – îi picurau de pe buze, mai ales cînd anunța „asigurarea unui fond de un miliard de euro pe șapte ani pentru proiectele majore în domeniul culturii“. Sună minunat, ce-ar mai fi de adăugat? „Amețitoare sumă, ce limpede te clatini!“ Doar că el nu poate înlătura un fapt amar foarte evident: în ultimii zece ani, instituții-cheie din România nu au reușit să asigure conservarea digitală și promovarea online a douăzeci de manuscrise, chiar și cînd ea s-ar fi putut realiza în mod gratuit, cu ajutor extern.

Dar să lăsăm visul despre cele „șapte vaci grase“ pe care ni l-a împărtășit recent Faraonul PSD. A sosit timpul ca ministerul dvs. să-și propună atingerea unor obiective clare și realiste. Ne plîngem de lipsa banilor, dar uităm că în domeniul conservării digitale se pot realiza multe lucruri bune în parteneriat cu instituții străine. Funcția pe care o dețineți vă dă posibilitatea să facilitați colaborarea instituțiilor românești cu parteneri din străinătate. Nu vom suferi nici o daună la nivelul imaginii dacă vom recurge la resurse externe pentru a ne asigura că patrimoniul nostru cultural este digitalizat, promovat și valorificat dincolo de granițele țării. Trebuie să depășim complexul de „cetate asediată“. Dacă nu putem realiza noi ceea ce trebuie făcut, măcar să nu punem bețe în roate celor ce pot să ne ajute.

Cu speranța că anul Centenarului va aduce noi proiecte în domeniul conservării digitale a patrimoniului cultural al României, 

Emanuel Conțac, membru în Consiliul Științific al CSNTM, este conferențiar universitar la Institutul Teologic Penticostal din București și coordonator al colectivului de revizuire a Bibliei Cornilescu (EDCR). Cea mai recentă carte publicată: Noul Testament de la Bălgrad (1648) și Reforma. Studiu istorico-filologic.

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Ștefania Tinica FOTO: Poliția Dorset
Cum operează hoațele din banda din care făcea parte și o româncă în Anglia
„Rolex Rippers”, o bandă de hoți cunoscută în Marea Britanie, care ar fi formată din femei din Europa de Est, printre care și o româncă, ce jefuiesc bărbații bogați pentru ceasurile lor de firmă, au comis noi furturi, dar de data aceasta atacă femeile în vârstă.
F 16CM Fighting Falcon FOTO US Air Force JPG
Armata americană a ucis doi înalți oficiali Stat Islamic într-un atac aerian în Siria
Armata americană a condus joi un atac aerian în Siria, care a ucis doi militari de rang înalt ai organizaţiei Stat Islamic (SI).
bebelusi spital vaslui jpeg
Dezvăluiri despre medicul de la Polizu acuzat că lasă copii să moară: „A refuzat să acorde îngrijiri fetiței”
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus începerea urmăririi penale pentru tentativă de omor calificat pe numele medicului ginecolog de la Spitalul Polizu acuzat că a lăsat copiii născuţi prematur să moară.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.