Partidul şi televiziunea

Publicat în Dilema Veche nr. 737 din 5-11 aprilie 2018
Partidul şi televiziunea jpeg

Felul cum s-a democratizat audiovizualul românesc arată că tehnologiile sînt deasupra oamenilor și a intențiilor politice și că mașinațiunile unui om sau ale unui partid ajung să se întoarcă împotriva acelorași, prin forța biților de calculator și a undelor radio. Dar victoria lui Heinrich Hertz asupra lui Ion Iliescu a fost una cu urmări triste. 

Ca să vedem că e așa, ajunge să facem un exercițiu darwinist, pornind de la rădăcina arborelui evolutiv. Ea se numește desigur TVR, acel TVR care dobîndea în 1989 o aură simbolică, în chip de centru de putere în timpul Revoluției, pentru a deveni, imediat, o dezamăgire uriașă pentru noi, cei tineri pe vremea aceea și anticomuniști atunci ca și acum, din motive de casete încuiate în fișete în loc să fie difuzate și de ceață care nu permitea transmisia mitingurilor anti-FSN.

Arborele începe să se ramifice de-abia de prin 1992, odată cu apariția Consiliului Național al Audiovizualului și a legii pe care acesta trebuia să o aplice. Conjurat azi, inclusiv de intelectuali de marcă, să facă ordine în mizeria de pe televiziunile așa-zise de știri, el, CNA-ul, a fost încă de la începuturi un factor frenator pentru piața TV. Cei care cer decizii radicale și puteri sporite pentru CNA ar trebui să țină cont de faptul că, pînă în prezent, această instituție controlată de politic chiar prin legea de funcționare împarte licențe „cui trebuie“, chiar dacă licențele nu mai sînt nici atît de puține, nici atît de dorite ca pe vremuri.

Pe atunci, CNA-ul avea în grijă trei licențe naționale, dintre care două erau deja la TVR, și o mulțime de licențe locale. A treia licență națională ar fi trebuit să revină unui post privat, dar a fost păstrată pînă cînd a ajuns să nu mai valoreze două parale. Ultima dată cînd am auzit de ea, se făceau niște teste pentru digitalizare, pe un așa-numit Canal 54.

Ca să înțelegeți cum stăteau lucrurile în acei ani, prin 1996 sau 1997, pe cînd lucram la PRO TV, ne-am trezit în redacția de la matinal cu o reporteră nouă, total incompetentă. Am aflat apoi că e nepoata fesenistului Titus Raveica, primul președinte al CNA, și că trebuie să o suportăm. Am auzit că în ziua de azi e pe la emisiunea lui Mihai Gâdea: fiecare primește ce merită, pînă la urmă.

Și-atunci, cum de avem televiziuni private naționale ca PRO TV sau Antena 1? Dacă ați prins anii ’90, vă amintiți cum PRO TV-ul anunța pompos lansarea „stației locale“ din Tîrgu Mureș sau Sinaia. Cu alte cuvinte, PRO TV-național a fost un conglomerat de licențe locale. Multe, cîteva zeci, la fel ca și Antena 1. Despre Adrian Sârbu și Dan Voiculescu se pot spune multe, mai puțin faptul că au fost primiți cu brațele deschise în spectrul radio, de FDSN-ul/PDSR-ul acelor ani.

În 1993 a apărut Tele 7 abc, în 1994, Antena 1, iar în 1995, PRO TV. În paralel, din lipsa licențelor naționale, a banilor și a know-how-ului în materie de televiziune, în România se extindea un alt fenomen: cablul. Care a început de regulă ca inițiative ale unor mici întreprinzători capabili să dea filme de VHS întregii scări de bloc, dintr-o debara. Ulterior, întreprinzătorii s-au aglutinat în companii în toată puterea cuvîntului, care s-au numit Kappa sau Astral (cel de-al doilea a înghițit-o pe prima, pentru a fi preluat, la rîndul lui, de gigantul global pe nume UPC).

Cablul satisfăcea în primul rînd nevoia de entertainment a publicului românesc, dar mai realiza ceva: ducea eficient orice stație autohtonă, cu relevanță politică (și eventual propagandistică), din locul în care emitea (Bucureștiul, mai ales) în livingul telespectatorului, situat oriunde în România.

Înapoi pe piața TV propriu-zisă, anii 2005-2007 au însemnat o explozie de posturi TV, din motive de diminuare a investiției de pornire, datorită progresului tehnologic. Campionii au fost un Sorin Ovidiu Vântu sau Dan Voiculescu (care avea la un moment dat vreo șapte opt posturi TV), dar fantome gen Zeus TV a lui Luis Lazarus sau Giga TV a lui Gheorghe Ștefan-Pinalti ne mai bîntuie încă. Gunoiul benign, gen TV H, sau malign, gen Inedit TV de astăzi sînt moștenitoarele directe ale acelor vremuri. Așa am ajuns la o piață audiovizuală fragmentată și la pachete de bază care oferă în jur de 100 de canale TV pentru cîțiva euro. Plus o țară în care televiziunea se consumă prin cablu – cu totul diferit față de alte țări, de la Marea Britanie la Republica Moldova, unde televiziunile emit și sînt recepționate mai ales prin bătrîna antenă terestră. Tipul de licență (locală, națională, de emisie terestră sau numai de cablu) a început să nu mai conteze, iar tentativa FDSN/PDSR/PSD de a gîtui piața TV s-a întors împotriva lui, fiindcă evoluția tehnologică a generat segmente de piață noi, imposibil de anulat – fie și numai prin restricții legale. Partidul a vrut să ne dea prea puțină televiziune, dar noi, telespectatorii, ne-am ales cu prea multă.

În 2012, la aniversarea de 20 de ani, CNA-ul se lăuda cu 750 de televiziuni și 3.727 de rețele de cablu. Habar n-am cîte posturi mai avem în 2018, dar în mod evident, piața TV din România e democratizată pînă-n pînzele albe, din punctul de vedere al emitenților de mesaj. Pentru noi, pretențioșii, cel mai bun post TV din România începe însă să fie Netflix, mai ales că mai nou difuzează și show-uri cu relevanță, precum cel al lui David Letterman.

Astăzi, dreptul la liberă exprimare nu mai e o problemă. Problema e excesul de exprimare, pe care nu-l poți rezolva prin restricții legale. Acesta duce la ceea ce Alvin Toffler numea information overload, iar David Shenk, data smog. Vreți să scăpați de el? Mergeți pe Internet, pe recorder.ro. Și faceți un exercițiu mental: ce televiziune din România ar găzdui o emisiune cu astfel de reportaje? 

Iulian Comanescu este analist media.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Misiunea DART FOTO NASA/Johns Hopkins Applied Physics Lab
NASA a lovit intenţionat un asteroid, o premieră pentru omenire: „Pământenii pot dormi liniştiţi” VIDEO
Dimorphos are aproximativ 160 de metri în diametru şi nu reprezintă nicio ameninţare pentru planeta noastră. Este de fapt satelitul unui asteroid mai mare în jurul căruia a efectuat o rotaţie completă.
EURO 2024 FOTO Shutterstock jpg
Cum ar arăta grupa accesibilă și grupa dificilă pentru România în preliminariile EURO 2024?
Sezonul fotbalistic din 2022 nu s-a încheiat pentru naționala de fotbal a României, care va mai disputa două meciuri amicale în luna noiembrie. Iar acest lucru se va întâmpla după ce România își va afla adversarele din grupele preliminare ale EURO 2024.
podhoria Sursamonitorulneamt jpg
Exproprieri pe Autostrada Moldovei A7. Despăgubirea maximă revine unui proprietar neidentificat
Au fost stabilite valorile exproprierilor pentru Autostrada A7, pe tronsonul Bacău - Neamţ - Paşcani. Un proprietar neidentificat din Neamț ar urma să primească cea mai mare sumă pentru o suprafață de teren.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.