Rem tene, verba sequentur

Ioana COSTA
Publicat în Dilema Veche nr. 738 din 12-18 aprilie 2018
Rem tene, verba sequentur jpeg

Oratoria şi retorica sînt percepute într-un antagonism care o favorizează pe cea dintîi, trimiţînd retorica într-un spaţiu al manipulării emoţiilor. Etimologia celor doi termeni însă ne dezvăluie un cuplu lexical greco-latin: orator se aşază, prin orare („a vorbi“), în familia de cuvinte ce-l are în cap pe os, oris („gură“), aşa cum rhetor (împrumutat în latină cu o grafie explicit străină) se află în descendenţa verbului grecesc al zicerii, eiro. Nu altfel putem privi fixarea în direcţii semantice divergente a sinonimelor grammatica (de la grecescul gramma, „literă“) şi litteratura (de la latinescul littera) sau techne (numind în limba greacă „meşteşugul“) şi ars (echivalentul perfect din spaţiul latin), pentru care similitudinea originară de sens este anulată cu timpul de opoziţia resimţită spontan între gramatică şi literatură sau tehnică şi artă.

Ca disciplină didactică, retorica aparţinea primului ciclu şcolar, trivium, alături de gramatică şi dialectică (logică): doar prin deprinderea lor, învăţăcelul putea accede la etapa următoare (quadrivium), în care se apropia de muzică, aritmetică, geometrie şi astrologie/astronomie. Lucrarea lui Martianus Capella, Nunta Filologiei cu Mercur, care a influenţat întregul Ev Mediu, o include între cele şapte arte liberale personificate ce iau cuvîntul la banchetul zeilor: retorica este o femeie înaltă, înveşmîntată cu figuri de stil şi înarmată. Quintilian alesese celălalt termen, în Institutio oratoria, pentru a indica formarea culturală şi morală: viitorul orator este educat, din copilărie, pentru a vorbi în faţa unui public pe care, prin propria sa persona (masca unui rol cu care se identifică), îl conduce spre ţinta dorită, îl convinge şi, nu mai puţin, îl învaţă. Rhetorica ad Herrenium – pentru a continua parcursul invers în timp –, tratat anonim (atribuit uneori lui Cicero şi plasat frecvent alături de manualul lui de oratorie, compus în tinereţe, De inventione), s-a bucurat de o popularitate pe care o putem cuantifica prin numărul imens de manuscrise păstrate.

Arte (meşteşuguri) ale vorbirii în public, oratoria şi retorica ţintesc amîndouă persuasiunea: deosebirea de căpetenie provine dintr-o anume versatilitate a retoricii, care apelează la entimemă – silogism incomplet, bazat pe probabilităţi –, putînd ajunge la performanţa sofiştilor, care susţineau la fel de convingător o opinie şi contrarul ei. Într-o formă total degradată, imaginea este cea sintetizată de Titu Maiorescu în articolul din 1897, destinat prin titlu mînuitorilor de vorbe: „Oratorul vorbeşte pentru a spune ceva, retorul pentru a se auzi vorbind, limbutul pentru a vorbi“.

Cu această buclă ajunsă pe la noi, ne putem întoarce la arta antică a cuvîntului şi la unul dintre oratorii prolifici ai Romei republicane, atît în domeniul judiciar, cît şi în cel deliberativ (al discursurilor rostite în senat): Cato cel Bătrîn (Cenzorul). Nu au ajuns la noi decît fragmente, iar această stare a tradiţiei manuscrise catoniene pare să spună ceva despre publicul care prefera alt tip oratoric. Se păstrează însă o frază ce i se atribuie: Rem tene, verba sequentur („Stăpîneşte faptele, cuvintele vor veni de la sine“). 

Ioana Costa este profesoară la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti. Cele mai recente traduceri: Dimitrie Cantemir, Scrierile istorice (2017), Scrierile filozofice (2017) şi Georg Captivus Septemcastrensis. Tratat despre obiceiurile, starea şi viclenia turcilor (2017).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.