Tema săptămînii

Minunile se află undeva într-un orizont de aşteptare a ceea ce este (şi rămîne) copilăresc în om. Copilul îşi doreşte minuni din cele mai nevinovate şi le află petrecînd în lumea poveştilor. Şi viaţa omului este o poveste. Şi parcursul omenirii este o poveste. Şi, ce poveşti!

Cuvîntul,,minune“ are o largă întrebuinţare, iar noi îl utilizăm relativ des. În general, prin el semnalăm ceea ce iese din comun, fie în sens bun, fie în sens rău, folosindu-l cînd cu sens propriu, cînd cu sens figurat.

Novateca este un program pilot care, timp de doi ani (începînd cu luna iulie 2012), va evalua oportunităţile de facilitare a accesului populaţiei la mijloacele tehnologiei informaţionale în Republica Moldova, prin intermediul reţelei existente de biblioteci publice.

Cea de-a IV-a ediţie a Congresului European pentru Includere Digitală a avut loc pe 5 şi 6 noiembrie 2012 la Bruxelles. Conferinţa s-a desfăşurat ca o continuare a celei de anul trecut, mărind participarea şi implicarea bibliotecilor, în încercarea de extindere şi aprofundare a dialogului paneuropean despre includerea digitală.

Prima condiţie ca să-ţi cumpere cineva marfa este să intre-n magazin. Poate că nu toată lumea poate să citească. Sînt oameni care termină şcoala şi nu mai scriu niciodată în viaţă nimic pentru că nu mai au nevoie să scrie nimic niciodată. Asta-i soarta lor. Nu mai citesc niciodată nimic pentru că nu mai au nevoie să citească.

Bibliotecile de pe teritoriul Marii Britanii încearcă să ofere cît mai mult comunităţilor pe care le deservesc şi în mod special cetăţenilor cu salarii scăzute şi resurse puţine. Există, totuşi, confuzie în jurul rolului bibliotecilor. Ce sînt ele? Cum ar trebui să se schimbe şi să evolueze? Ce loc au într-o lume modernă bazată pe Internet?

Tatăl Lilianei a fost cel mai mare duşman al angajării ei la bibliotecă. Adică de ce să stea fata pe un scaun să păzească nişte cărţi prăfuite, dacă era atîta treabă de făcut în casă? Cineva trebuia să mai meargă şi pe la pădure, aveau animale de îngrijit, plus că, la un moment dat, i-ar fi plăcut să-i rupă uşa şi vreo doi nepoţi.

Pe 5 decembrie 2012, cartea Căutătorii de poveşti a avut lansarea şi la Timişoara. După o seară de zîmbete şi voie bună, i-am prins pe bibliotecarii Adriana Weimer (Biclioteca din Lugoj) şi Sergiu Şoic (Biblioteca din Comloşu Mare) şi le-am adresat cîteva întrebări.

În Signy-l’Abbaye, o comună încărcată de istorii şi de legende medievale, biblioteca este o fereastră către cultură, comunicare interumană, prietenie şi sprijin social. Cei aproximativ 1400 de locuitori, în mare parte vîrstnici, au învăţat lecţia istoriei.

Paul-Andre Baran este directorul Programului Biblionet. În martie 2012, a fost numit Campion Digital al României la Comisia Europeană.

În termeni strict demografici, este momentul în care ne aflăm la jumătatea vieţii. Pentru pesimişti înseamnă că jumătate din ea a trecut deja... Pentru optimişti – că ar mai fi încă o dată pe atît de trăit! Cînd mutăm analiza la nivel social, încep complicaţiile.

"Nimic nu e mai deprimant şi mai neproductiv decît constatarea, cu ciudă şi disperare, a evidenţei de neevitat: că îmbătrîneşti. Am înţeles asta la timp, de la femei frumoase şi celebre: Stela Popescu, Angela Similea – ca să dau doar două exemple."

Trei bookaholice au răsfoit jurnalele, au căutat scriitori interesanţi, au calculat ani şi au încercat să se lămurească ce cărţi au scris şi ce li se întâmplă autorilor aflaţi în jurul vîrstei de 40 de ani...

"Din punct de vedere al speranţei de viaţă şi al creşterii capacităţii de prevenţie şi asistenţă medicală, 40 de ani nu mai înseamnă începutul bătrîneţii sau al declinului, aşa cum era reprezentarea acestei vîrste cu cîteva secole înainte."

Scriu acest articol la intrarea în peştera Tham Lod, în nordul Thailandei. Prin Tham Lod curg zilnic un rîu, trei sute de mii de lilieci, tot atîtea păsări şi tot atîţia peşti albaştri. Am vizitat Tham Lod de şase ori în ultimul an şi aş vizitat-o de încă şase ori pînă la Revelion, pentru că mă interesează.

40 e doar un număr. 30 era o dulce ameninţare. 20 nu era un număr, era o promisiune. La 20, eram buricul lumii. Deunăzi, mama mi-a spus că o supărase o ştire. „O bătrînă de 60 de ani…“ Cine stabileşte, m-a întrebat mama, că la 59 de ani nu eşti bătrîn, dar la 60, da?

L-am întîlnit într-un cabinet la o clinică privată. E un cititor fidel al Dilemei vechi. În urmă cu 14 ani a debutat cu un text despre sistemul medical la rubrica “Aduse cu poşta”. Mi-a mărturisit că îi lipsesc articolele lui Alex. Leo Şerban. Ca mai toţi medicii de vîrsta lui, aleargă cînd la clinică, cînd la spital, de la 8 dimineaţa la 8 seara.

Panica stîrnită de apropierea sau păşirea pragului vîrstei de mijloc se dovedeşte a fi, pentru cei mai mulţi, deja o chestiune ce ţine de trecut. Iar dacă stăm să analizăm puţin ce se întîmplă în cinema-ul larg cu bărbaţii din acelaşi segment de vîrstă, rezultă că avem de-a face cu un fenomen generalizat...

Nu de puţine ori am auzit: „40 e noul 30, ba mai mult, 40 e noul 20“. Părem preocupaţi de vîrstă, de trecerea vremii şi de tot ce face ea cu noi. Am fost curioasă să aflu cum este pentru alţii să aibă 40, sau aproape, cum te simţi şi ce vise mai ai după. E vorba despre 11 personaje şi răspunsurile lor venite din colţuri diferite ale lumii.

Procesul intentat grupului punk feminist Pussy Riot de către autorităţile ruseşti, în luna august a anului acesta, a captivat atenţia publicului prin imaginea unei confruntări disproporţionate: trei femei tinere luptau făţiş împotriva unui implacabil aparat de justiţie represivă condus de preşedintele Vladimir Putin.

Aliaa Magda Elmahdy, studentă la Universitatea Americană din Cairo şi autodeclarată „seculară, liberală, feministă, vegetariană şi individualistă” (pe scurt, încorporarea unor principii tabuizate sau adoptate mai degrabă sub forma unor cai-troieni), a rămas aproape singură în faţa valului de ostilitate.

Avea 27 de ani cînd s-a hotărît că trebuie să facă ceva. Între decembrie 1982 şi mai 1983, a confecţionat şi a răspîndit manifeste în care chema lumea la demonstraţii anti-Ceauşescu. A fost arestat şi condamnat pentru “propagandă împotriva orînduirii socialiste”.

Succesul de moment, rapid şi garantat, al capitalismului de stat este seducător. Recent, Franţa a înfiinţat o agenţie guvernamentală specială al cărei scop este să intervină în sprijinul companiilor locale atunci cînd acest lucru serveşte binelui general. Asta înseamnă mai ales finanţări pentru companiile cu probleme.

Într-o analiză ideologică, indiferent de curentul analizat – anarhism, comunitarianism sau individualism, de altfel diferite complet după opinia mea –, ar trebui găsit punctul comun al momentului politic şi economic actual. Teoriile anterioare nu mai pot fi decît cel mult citate ca subiect de dezbatere academică.

Societatea este împărţită în clase sociale, între cei care domină şi cei oprimaţi. Pornind de la convingerea că privilegiile unora sînt sursa abuzurilor şi nedreptăţii, noi identificăm oriunde există autoritate şi ierarhie – sursa răului din societatea în care trăim.

În septembrie, la TVR 2, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, l-a întrebat, în direct, pe Toma Pătraşcu, preşedintele Asociaţiei Secular-Umaniste din România, organizaţia care se opune de cîţiva ani predării confesionale a religiei în şcoli, pe cine reprezintă.

Rusia a fost şi încă mai este un bastion al gîndirii critice pe care o exercită într-o formă diferită de gîndirea critică vest-europeană. Chiar dacă intelighenţia rusă şi-a alimentat puternic spiritul critic din spaţiul reflecţiei occidentale, există ceva diferit şi specific în „calea rusă“ a reflecţiei critice şi a practicilor politice.

Se face adesea confuzie între nesupunere civică şi anarhism/anarhiei. Nesupunerea civică constă în a încălca deliberat o lege în virtutea unei convingeri morale personale pentru a atrage atenţia opiniei publice şi a guvernului asupra caracterului imoral al anumitor legi sau politici guvernamentale.