⬆
miracole şi minuni
A mira, mirare…
Prima mea întîlnire cu miracolul s-a petrecut, evident, în copilărie, cînd integrat fiind poveştilor de zi cu zi, ştim că vîntul poate să ne caute şi să ne vorbească, că îngerii ne feresc de frici, că orice fir de iarbă trebuie încercat pentru că poate fi chiar acela care dezleagă lacătele, că merele nu sînt doar galbene, ci şi de aur, şi apa poate fi vie pentru cei care ştiu să o caute.
Mica doză de transcendent
De obicei, în perioada asta a anului, făceam... tradiţionalul număr de Crăciun. Ce-i drept, mereu cam la fel. Anul acesta am ales să... ne bucurăm altfel. Vorbind despre minuni şi miracole.
Minunatele minuni...
Minunile se află undeva într-un orizont de aşteptare a ceea ce este (şi rămîne) copilăresc în om. Copilul îşi doreşte minuni din cele mai nevinovate şi le află petrecînd în lumea poveştilor. Şi viaţa omului este o poveste. Şi parcursul omenirii este o poveste. Şi, ce poveşti!
"Mediatizăm un sfînt..." - Despre religie, miracole şi emoţie pe Internet
Joachim Bouflet, autorul unei foarte cunoscute „istorii a miracolelor“ (traducere în limba română la Editura Cartier, 2009), ne atrage atenţia asupra faptului că trăim cu adevărat într-o lume miraculoasă, în care vorbim mult, uneori excesiv, de miracole economice, medicale, tehnice sau sportive.
Cererea de minune
Curînd după moartea sa în 1124, Ştefan, întemeietorul comunităţii Grandmont, lîngă Limoges, apucase să facă două-trei vindecări miraculoase. Dar călugării săi erau eremiţi contemplativi şi unul dintre ei l-a ameninţat că, dacă nu încetează cu miracolele, îi va dezgropa trupul şi îl va arunca în rîu...
Un breviar al minunilor
A existat o vreme cînd nu se strivea corola de minuni a lumii (poate nu era atîta înghesuială de oameni). Mărturie ne-au rămas minunile descrise de miturile, poveştile şi relatările inspirate ale scrierilor sacre. Inepuizabile ca tîlcuri şi taine sînt miracolele şi minunile biblice.
Moartea ca miracol
Acum doi ani, în Ajunul Crăciunului, ajungeam la casa bunicului meu din nordul Moldovei. Ştiam că e bolnav, însă pînă în acel moment nu-l văzusem atît de îmbătrînit şi neputincios. Bunicul stătea întins pe pat, cu ochii vii şi scrutători prinşi într-un corp greu, ca de plumb.
Avem nevoie de minuni?
Creştinii cred în minuni. Unii chiar le caută cu osîrdie. Atitudinea Sfinţilor Părinţi în privinţa minunilor este clară: nu e bine să ţi le doreşti, să le cauţi dinadins, pentru că vrăjmaşul, nefîrtatul – cum i se mai spunea în popor – te poate înşela.
O lume minunată
Pe la 15 ani, am descoperit un lucru straniu la mine în cameră. Odată ce stingeam lumina înainte de culcare, pe unul dintre pereţi apărea un contur bizar, dar foarte clar definit, un profil de Madonă, în mărime naturală, cu capul plecat şi acoperit cu un văl.
Fără pretenţii de exclusivitate
A fost odată, acum nişte ani, cam tot pe vremea asta, prin decembrie, un băieţel care i-a scris Moşului. Prima scrisoare, scris şovăielnic, dorinţe multe – presupuse cadouri – şi promisiuni de cuminţenie cît cuprinde. Plic, ştampilă, poştă… pînă aici toate bune şi frumoase. Dar Moşul i-a răspuns.
Puterea faptului minunat
Cuvîntul,,minune“ are o largă întrebuinţare, iar noi îl utilizăm relativ des. În general, prin el semnalăm ceea ce iese din comun, fie în sens bun, fie în sens rău, folosindu-l cînd cu sens propriu, cînd cu sens figurat.