Puterea faptului minunat

Vasile RĂDUCĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 463 din 27 decembrie 2012 - 3 ianuarie 2013
Un breviar al minunilor jpeg

Cuvîntul,,minune“ are o largă întrebuinţare, iar noi îl utilizăm relativ des. În general, prin el semnalăm ceea ce iese din comun, fie în sens bun, fie în sens rău, folosindu-l cînd cu sens propriu, cînd cu sens figurat. În limbajul religios, folosim cuvînul,,minune“ în sens figurat, dar, în mod fundamental, prin,,minune“ omul religios desemnează realităţi care depăşesc obişnuitul cotidian şi cărora le acordă toată atenţia.

Creştinismul nu poate fi religie fără minuni. Ar fi un simplu sau un complicat sistem filozofic, dar nu religie. El se fundamentează pe minune. Naşterea şi Învierea Mîntuitorului Hristos, spre exemplu, au fost minuni, dar atît de evidente şi cu atîtea consecinţe în istorie şi în viaţa multor oameni, încît ne par de multă vreme lucruri obişnuite. Sigur că a fi creştin nu înseamnă a-ţi fundamenta viaţa pe orice fapt care ţi se pare ţie a fi „minunat“, ci pe ceea ce a fost recunoscut ca atare de persoane verificate şi vrednice de încredere. Faptele cu adevărat minunate au fost şi sînt percepute, atît la nivel individual, cît şi la nivel colectiv astfel încît cei care au avut şi au parte de acestea să vadă în viaţa lor rosturi noi sau chiar să-şi schimbe radical felul de a trăi. În această schimbare radicală, totdeauna în bine, se vede puterea faptului minunat, puterea minunii.

Perceperea minunii nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Dacă minunea nu-i va schimba viaţa cuiva, cel puţin îl va contraria, îl va intriga şi-l va pune eventual în dilemă, cu condiţia ca acest om să nu fie insensibil la ceea ce facultăţile sale pot realmente să perceapă. Minunea, din perspectivă umană, este un fapt extraordinar, dar care, în esenţă, intră în planul pe care Dumnezeu îl are cu lumea şi cu omul, cu natura în general.

Încercînd să definească minunea, Sfîntul Augustin spunea:,,Miraculum voco, quidquid arduum aut insolitum supra spem vel facultatem mirantis apparet“ /,,Numesc minune ceea ce apare ca fiind înalt (măreţ) sau neobişnuit şi care este dincolo de speranţa şi chiar dincolo de puterea celui care este uimit“ (De utilitate credendi, 16;34).

Altfel spus, minunea este faptul uimitor, totdeauna cu sens, care nu poate fi realizat prin puterile naturale omeneşti, pe care logica omenească nu-l poate explica, dar a cărui evidenţă mintea sănătoasă n-o poate contesta.

După logica Sa

Faptul minunat nu este imaginar, ci realitatea neaoşă, foarte concretă, de care, luînd act, logica obişnuită începe să funcţioneze cu mult mai mare supleţe şi cu alte perspective. Dovezi ale acestui lucru au fost marile personalităţi angajate pe drumul arătat lor, la un moment dat, chiar în faptul minunat. Indiferent că-l numim „minune“ sau „miracol“, faptul minunat este totdeauna dovada puterii suverane a lui Dumnezeu, care întotdeauna deschide noi orizonturi şi dă noi semnificaţii realităţii obişnuite. De aceea, în Sfînta Scriptură minunea se numeşte şi semn. În minuni, Dumnezeu ne dă semne. Din păcate, nu totdeauna omul este atent la semnele pe care Dumnezeu i le oferă.

În creştinism minunile sînt strîns legate de credinţa în Dumnezeul care fiinţează în Treimea Persoanelor. Acesta este atotputernic, creatorul cerului, al pămîntului şi al omului însuşi. El acţionează în interiorul creaţiei sale cînd, cum vrea şi după logica Sa, nu a omului. Dumnezeu asigură lumii statornicie prin legile în funcţie de care a constituit-o, dar El poate interveni direct în interiorul a ceea ce însuşi El a creat. Există, aşadar, o ordine statornică a lucrurilor, dar şi intervenţii directe ale lui Dumnezeu (minunile), toate făcînd parte din acelaşi plan al lui Dumnezeu şi din modalităţile concrete în care acesta realizează dialogul cu omul şi-i demonstrează acestuia că în univers el nu este singur şi al nimănui. Se adresează omului prin cuvinte, fapte şi viziuni speciale. Toate sînt moduri minunate de adresare, dar nu nefireşti, de vreme ce universul creat este spaţiul în care se stabileşte dialogul lui Dumnezeu cu omul, dialog semnificativ pentru fiinţarea acestuia din urmă. Pe de altă parte, minunile scot în evidenţă caracterul de fiinţă vie, personală şi atotputernică a lui Dumnezeu. De aceea, cel care îl percepe în acest fel pe Dumnezeu sau cel care a crezut pe cei care au dat şi dau mărturie despre efectul în ei al întîlnirii cu Dumnezeu, îşi schimbă viaţa.

Creştinul vede aşadar importanţa minunii, nu atît în insolitul formei în care ea se împlineşte, ci în surprinzătoarele ei efecte şi urmări în cel care a fost obiectul minunii sau în cel care a fost martorul acesteia. În acest sens, putem enumera multe exemple. Ne referim doar la primii apostoli, putînd continua cu Sf. Pavel, cu Sf. Augustin şi cu miile de creştini convertiţi de la religii mult mai lejere decît exigenţele pe care le-a presupus şi le presupune religia creştină, ajungînd la marii convertiţi ai zilelor noastre, dar şi la creştinii obişnuiţi, care au propriile forme de convertire intimă.

Semnalăm că minunea se produce în momentul intervenţiei speciale a lui Dumnezeu în lume, în mod direct sau prin intermediul unor persoane alese, oameni şi îngeri. Este totdeauna efectul unei intervenţii personale.

Prin acceptarea minunii ne plasăm în interiorul unei noi paradigme ontologice şi cosmologice, recunoaştem că lumea nu a apărut întîmplător, că Big-Bang-ul a fost produs de Cineva (ca prim fapt minunat) şi că lumea este obiectul unei infuzii de energie care o face să fie şi să rămînă constant ceea ce este, că Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Om şi că ne-a descoperit adevăruri la care nu am fi ajuns niciodată, că a murit şi a înviat din iubire pentru om, că a constituit Biserica în care, prin Duhul Sfînt, activează în cei ce cred în El un mod de viaţă care să-i pregătească pentru vocaţia de a dăinui în veci cu şi în intimitatea lui Dumnezeu.

Minunile nu au fost şi nu pot fi explicate, cu atît mai puţin nu au putut fi reproduse ştiinţific. Dacă uneori au fost contestate, aceste contestaţii sînt formulate de persoane a căror putere de judecată funcţionează în interiorul unor tipare foarte rigide. Se contestă minunea pe motiv că Dumnezeu nu poate violenta legile naturii. Se uită totuşi că dincolo de constantele care fac în aşa fel ca natura să rămînă ceea ce este, aceasta a fost dotată cu o supleţe uimitoare, care nu de puţine ori ne dă chiar impresia că lumea creată este infinită. Datorită supleţei acesteia însă, minunea nu este imposibilă, dimpotrivă, natura o include în interiorul ei şi acolo îi oferă locul său, ca element constitutiv al rînduelii lui Dumnezeu. Natura primeşte în ea intervenţia lui Dumnezeu, ca fapt minunat şi totodată firesc, aşa cum femeia este creată să primească şi primeşte în trupul ei puterea bărbatului, care o face să rodească, fără să devină altceva decît este.

Minunea Învierii

Ca să fim mai concreţi, trebuie să precizăm că minunea se găseşte la baza credinţei creştine, mai precis minunea Învierii Mîntuitorului Hristos. Dacă Hristos n-ar fi înviat, nu ar fi fost Dumnezeu, ci cel mult un erou din istoria lumii, dacă nu cumva ar fi fost de mult uitat. El ne-a arătat că a înviat ca să înţelegem că lumea se cuvine să fie cuprinsă în şi determinată de Înviere.

În lumina minunii Învierii lui Hristos primesc sens toate minunile săvîrşite înainte de Hristos şi cele săvîrşite de Hristos însuşi, în timpul existenţei sale istorice, după cum au fost şi sînt posibile toate minunile săvîrşite prin sfinţii Apostoli şi ceilalţi sfinţi, de-a lungul istoriei. Pentru că minunile sînt forme de dialog ale lui Dumnezeu cu lumea, ele nu au încetat să se producă de-a lungul timpului în Biserică. De la iluminări şi călăuziri la vindecări şi chiar la învieri din morţi, de la scăparea din primejdii şi infuzia continuă de putere harică în Biserică, în care se extinde puterea viu-făcătoare a vieţii lui Hristos în lume şi pînă la transformarea pîinii şi a vinului în Trupul şi Sîngele lui Hristos la fiecare Sfîntă Liturghie, toate sînt minuni care s-au realizat şi se realizează în Biserică cu noi sau lîngă noi.

Biserica semnalează că, prin minuni, Dumnezeu ne dă semne. Nu caută cu orice chip minunile pentru că ea dăinuie din unica şi suprema minune a morţii, învierii şi proslăvirii lui Hristos. Este prudentă în a cataloga drept minune orice fapt care pare a fi minunat. Nu sînt minuni succesele ştiinţifice sau performanţele biotehnologice. Nu sînt minuni formele de impostură ale magicienilor şi ale descîntătoarelor sau produsele iluzioniştilor de pe scenă. Nu sînt minuni cele care nu urmăresc binele omului şi, cu atît mai puţin, cele care contrazic şi care contravin învăţăturii şi practicii curente a Bisericii.

Biserica dispune de acte de cult prin care omagiază pe Dumnezeu pentru modul de a fi prezent în comunitatea eclezială. Pelerinajul este un act de cult. Nu săvîrşim însă acte de cult ca şi cum, prin ele, l-am obliga pe Dumnezeu să facă, datorită acestora, minunea pe care şi-ar dori-o cineva. Săvîrşim actele de cult şi ne rugăm spre a ne simţi din ce în ce mai mult în intimitatea lui Dumnezeu cel viu. Cu conştiinţa acestei intimităţi şi în interiorul acesteia putem avea, desigur, parte şi de alte minuni. Minunile pot fi tainice, dar şi publice. Acestea din urmă pot crea senzaţie, dar nu orice fapt senzaţional – fie chiar petrecut în Biserică – poate fi şi minune. Minunea trebuie privită cu respect şi cu multă atenţie, mai ales cînd Biserica dă mărturie despre autenticitatea ei.

Ceea ce nu înţelegem pe moment nu poate fi inclus în rîndul minunilor, după cum nu este recomandat să socotim minunile autentice doar simple fenomene momentan neînţelese.

Pr. Vasile Răducă este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Bucureşti, unde predă teologie morală şi bioetică.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.
image png
Cum să îndepărtezi, fără prea mari bătăi de cap, etichetele de pe borcane
De multe ori, atunci când vrei să reutilizezi borcanele sau sticlele, te lovești de o problemă frustrantă: etichetele care nu vor să se desprindă. Fie că sunt etichete de la borcane de zacuscă, gemuri sau miere, reziduurile lipicioase rămân adesea pe sticlă sau pe metal, iar orice tentativă de îndep
image png
Cum să ascuți foarfecele cu ajutorul foliei de aluminiu? Un truc simplu care te ajută să economisești timp și bani!
Ați încercat vreodată să tăiați ceva cu foarfece contondente? Este frustrant, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să feliezi o roșie cu un cuțit de jucărie – complet ineficient. În loc să te enervezi pentru alegerea nefericită a instrumentului sau să te grăbești să cumperi un set nou de foarfece
carmen constantin romanca austria foto arhiva personala jpeg
Româncă, despre sistemul de educație din Austria: „Profesorii n-au interesul ca tu să termini liceul”
Carmen Constantin, o jurnalistă din Piteşti stabilită de șapte ani cu familia în oraşul austriac Linz, are doi copii și a vorbit pentru „Adevărul” despre regulile stricte din sistemul de educație din Austria, total diferite față de România.